ÎCCJ, decizie (scj.ro #83037)

Contract de asigurare. Lipsirea asiguratului de folosința bunului asigurat. Acțiune în despăgubire formulată împotriva asigurătorului. Condiții de admisibilitate Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Contracte comerciale Index alfabetic: contract de asigurare - răspundere contractuală - culpă - despăgubiri - lipsă folosință bun asigurat Legea nr. 136/1995, art. 2 C. civ., art. 998-999 C.proc.civ., 294 Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse asiguratului prin întreruperea folosirii bunului asigurat în cazul în care nu poate fi reținută fapta ilicită sau culpa asigurătorului. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3533 din 9 noiembrie 2011 Prin sentința comercială nr.2909/2010, pronunțată de Tribunalul Arad, Secția comercială, s-a respins acțiunea comercială formulată de reclamanta P.A.B.

România SRL. S-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanta P.A.B. România SRL împotriva pârâtei SC A.B. SRL. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta Polița de asigurare facultativă seria AV nr. 364516, pentru autoturismul proprietatea sa, la data de 11.10.2006, iar la data de 05.11.2006 acest autoturism a fost implicat într-un eveniment rutier care a avut ca rezultat avarierea gravă a acestui autoturism. La data de 09.11.2006 la sediul reprezentantei BMW din Arad, în urma evaluărilor tehnice, s-a constatat că suma de 58.212,95 euro reprezintă costurile în vederea reparării acestui autoturism. Din adresa nr. 270 din 30.01.2007 rezultă că reclamanta a menționat că este de acord ca autoturismul proprietatea sa să fie reparat la A.B.

SRL. Din adresa nr. 72/12.02.2007, rezultă că pârâta a menționat, la rândul ei, că este de acord cu opțiunea reclamantei ca autoturismul de mai sus să fie reparat la reprezentanța din București, respectiv la A.B. SRL, din cele două adrese nerezultând clar, însă, cine a cerut ca acest autoturism să fie reparat la București. Din procesul verbal de predare primire încheiat la 02.07.2007 rezultă că autoturismul avariat a ajuns la reprezentanța din București la acea dată; la 19.07.2007 a avut loc prima constatare, iar la 06.08.2008 a fost necesară efectuarea unei noi constatări, în urma căreia s-a dat accept de plată pentru reparație și s-au acordat despăgubiri în cuantum de 139.777,33 lei.

Instanța a mai reținut că reclamanta nu a achitat integral ratele de primă la polița de asigurare, rămânând până la momentul plății despăgubirii o restanță de primă de asigurare în sumă de 12.597,14 lei, iar din totalul sumei reprezentând despăgubirea cuvenită, respectiv 152.374,47 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor la autoturismul BMW, s-a scăzut suma de 12.597,14 lei și s-a plătit diferența de 139.777,33 lei. Din expertiza tehnică auto rezultă că durata de reparație a autoturismului din litigiu, în urma accidentului din 05.11.2006, este de 16,51 zile. Din concluziile expertizei contabile judiciare rezultă că prejudiciul creat reclamantei, prin lipsa folosirii autoturismului este de 188.856,86 lei.(…) Conform art. 9 pct. 2 din Condițiile de asigurare CASCO, stabilirea și plata despăgubirilor se fac de către asigurător, în baza documentației complete privind cauzele și împrejurările în care s-a produs evenimentul asigurat precum și pagubele produse.

Conform art. 3 pct. 3 lit. b), din aceleași condiții, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse prin întreruperea folosirii autovehiculului asigurat, chiar ca urmare a unei clauze cuprinse în asigurare. Instanța, raportat la condițiile de asigurare CASCO de mai sus și la dispozițiile legii privind asigurările și reasigurările, precum și la art. 969 C. civ., conform cărora, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, a respins ca nefondată acțiunea comercială formulată de formulată, precizată de reclamanta P.A.B. România SRL împotriva pârâtei U.A. SA (fosta U.V.I.G. SA) București pentru pretenții. Astfel, avându-se în vedere art. 3 pct. 3 lit. b) din Condițiile de asigurare CASCO, nu se pot acorda despăgubiri pentru faptul că, pe perioada noiembrie 2006-decembrie 2008, reclamanta a fost lipsită de posibilitatea utilizării autoturismului, neputându-se reține totodată existența faptei ilicite din partea pârâtei.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 122/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială. Instanța de apel a apreciat că hotărârea atacată este temeinică și legală. Împotriva cestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii. Recurenta a criticat faptul că instanța de fond a reținut că, raportat la prevederile art. 9.2, art. 3.3 lit. b) în condițiile de asigurare casco, acțiunea este nefondată și nu se pot acorda despăgubiri pentru faptul că pe perioada indicată, respectiv noiembrie 2006-decembrie 2008, a fost lipsită de folosința autoturismului, astfel că nu se poate reține culpa pârâtei.

Această motivare nu poate fi reținută, în opinia recurentei, deoarece prevederile art. 3.3 lit. b) se referă la întreruperea folosinței autovehiculului din cu totul alte cauze, și nu din propria culpă a asiguratorului. Recurenta a susținut că, în speță, asigurătorul nu a respectat propriile obligații, mai precis le-a executat cu întârziere, obligații prevăzute la art. 9.1-9.2 din aceleași condiții de asigurare casco. Recurenta a învederat că instanța, interpretând contractul, ar fi trebuit să dea contur unor asemenea clauze, urmând regulile prevăzute de art. 981 și de art. 970 C. civ.

În consecință, instanța de apel a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestuia, căci recurenta nu a solicitat despăgubiri pentru daune interese intimatei, care din culpa sa – prin nerespectarea condițiilor de asigurare CASCO a creat prejudicii prin neutilizarea autoturismului, datorită culpei intimatei de a aproba în timp real devizul de reparație și de a exprima acordul și acceptul de plată cu încălcarea prevederilor art. 9.1-9.2 din condițiile de asigurare CASCO. Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de către reclamantă, a constatat că soluția instanței de apel este corectă prin aplicarea dispozițiilor art. 294 C.proc.civ., pentru următoarele considerente: Curtea de Apel Timișoara a constatat in mod corect ca nu poate fi antrenata răspunderea societății SC U.A.

SA in calitate de asigurător, reținând in cauza aplicabilitatea art. 3.3 lit. b) din condițiile de asigurare a autovehiculelor pentru avarii si furt-CASCO, unde se prevede ca asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru pagubele produse pentru întreruperea folosirii autovehiculului asigurat chiar si ca urmare a unor clauze cuprinse in asigurare.

Aceasta clauza contractuala, coroborata cu art. 2 din Legea nr. 136/1995 modificata, privind asigurările si reasigurările in România, ce prevede ca: "in asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum si drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare", determina exonerarea pârâtei - societatea de asigurări - de plata unor despăgubiri de natura celor solicitate de reclamanta." Ca instanța de control judiciar, instanța de recurs soluționând calea de atac nu va judeca din nou procesul, ci va verifica daca hotărârea atacata a fost sau nu pronunțata cu respectarea dispozițiilor legale. Fiind o instanța de control, si nu de judecata in fond, instanța de recurs va verifica hotărârea atacata pe baza probelor deja administrate, cu excepția probei cu înscrisuri în cadrul căreia instanța de recurs poate primi acte noi cu o înrâurire hotărâtoare daca ar fi fost folosite de instanța a cărei hotărâre s-a atacat.

Recurenta însă, si in motivele de recurs, invoca in continuare prevederile art. 998-999 C. civ., făcând abstracție de faptul ca despăgubirea a solicitat-o si a primit-o in baza unui contract de asigurare facultativa si ca in condițiile in care solicita repararea unui prejudiciu rezultat din executarea contractului ar trebuie sa se întemeieze tot pe contractul de asigurare casco. Recurenta reclamanta nu a înțeles să arate si sa dovedească care sunt dispozițiile contractuale încălcate generatoare ale unui prejudiciu de 188.000 de lei. Societatea intimată nu a săvârșit vreo fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, nu a încălcat prevederile contractuale, iar in ceea ce privește prejudiciul solicitat de reclamanta, acesta nu este cert si nici dovedit.

Curtea de apel, in mod corect a reținut ca in condițiile acestui litigiu cerințele existentei unui prejudiciu nu sunt îndeplinite, deși la dosar exista o expertiza tehnica contabila, constatările expertului sunt insuficiente, incomplete si fără relevanță. Pe cale de consecință, raportat la ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior învederate, răspunderea contractuală a societății intimate nu poate fi angajată, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.A.B. România SRL Arad împotriva deciziei nr. 122 din 5 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială.