ÎCCJ, decizie (scj.ro #85353)

T.V.A. Cerere de restituire a taxei în perioada de aplicare a O.U.G. nr.17/2000 în cazul construcțiilor de locuințe, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuințelor existente T.V.A. se restituie în situațiile la care se referă art.5 din Legea nr.145/1999 pentru modificarea și completarea Legii locuinței nr.114/1996 și în condițiile prevăzute în art.17 și 18 ale O.U.G. nr.17/2000, cu precizările din Ordinul nr.1026/2000 al ministrului finanțelor publice (Secția de contencios administrativ, decizia nr.1459 din 8 aprilie 2003) Reclamantul F.V. a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, Administrația Financiară și Trezoreria Municipiului Constanța, solicitând anularea Deciziei nr.12 din 26 februarie 2001, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului verbal nr.50984 din 25 ianuarie 2001 privitoare la respingerea cererii de restituire a TVA în sumă de 267.182.609 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că și-a construit o locuință nouă în Constanța, Str. Ștefan cel Mare nr.123, pentru care trebuia să beneficieze de cota zero de TVA, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.17/2000 privind TVA. Curtea de Apel Constanța, Secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.14 din 15 februarie 2002, a admis în parte acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a obligat pârâtele la plata sumei de 444.009.465 lei cu titlu de TVA, la 267.182.609 lei reactualizată la rata inflației, pentru perioada 20 ianuarie 2001 - 20 decembrie 2001. Au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Constanța.

Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța susține, în esență că reclamantul nu are dreptul la rambursarea TVA întrucât nu este înregistrat ca plătitor de TVA. Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Constanța critică soluția instanței privind capătul de cerere referitor la rambursarea sumei de 267.182.609 lei cu titlu de TVA, reactualizată cu rata inflației, care nu putea fi admis pe calea unei acțiuni în contencios administrativ, ci numai pe calea dreptului comun. Ambele recursuri sunt fondate. Potrivit dispozițiilor art.17 B lit. „n” din O.U.G. nr.17/2000 benficiază de cota zero de TVA construcția de locuințe, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuinței existente.

Prevederile art.5 din Legea nr.145 din 27 iulie 1999 pentru modificarea și completarea Legii locuinței nr.114/1996 stipulează că: „sunt scutite de TVA, cu drept de deducere a acesteia, construcția de locuințe, consolidarea și reabilitarea locuințelor existente, realizate în condițiile alin.1 și 2 al legii, ale art.6 și 7, art.20, 50, 55, 62 și art.63 precum și ...”. Prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.1026 din 12 iulie 2000 privind aplicarea cotei zero a TVA pentru construcții, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuințelor, în alin.2 al art.1 s-a precizat că se acordă cota zero TVA, construcțiilor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a)sunt prevăzute în autorizația eliberată în condițiile Legii nr.50/1991, republicată; b)sunt executate de persoane fizice și/sau juridice autorizate, cu respectarea reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.

Potrivit art.2 alin.2 al ordinului menționat, cererile de restituire a TVA se vor depune la organul fiscal teritorial, la care sunt înregistrate ca plătitoare de taxe și impozite până la data de 31 decembrie a anului următor celui în care s-au finalizat lucrările. Conform art.18 al O.U.G. nr.17/2000 contribuabilii înregistrați ca plătitor de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate. În cazul în speță, reclamantul-intimat F.V. nu a fost înregistrat ca plătitor de TVA la organul fiscal și nu a atașat la cererea de rambursare a TVA documentația prevăzută de art.2 alin.2 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr.1026/2000 și anume: -contractul cu unitatea prestatoare de servicii care a efectuat lucrările; -copie de pe certificatul de înregistrare ca plătitor de TVA a unității prestatoare; -copii de pe facturile fiscale pentru lucrările facturate, atât cu TVA, cât și fără TVA.

Facturile anexate de reclamant la cererea de restituire se referă exclusiv la cumpărarea de mărfuri de la agenții economici care comercializează materiale de construcții. De asemenea, reclamantul nu a prezentat la dosarul cauzei situații sau devize de lucrări, întocmite de unități prestatoare de servicii care să facă obiectul verificării de către organele fiscale conform art.2 alin.3 din Ordinul Ministerului Finanțelor nr.1026/2000. Având în vedere considerentele mai sus expuse, s-au admis recursurile și s-a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii.