ÎCCJ, decizie (scj.ro #84705)

Vătămare

corporală gravă. Sluțire

Lovirea

unei persoane în față cu cuțitul, cu urmarea unor cicatrice care nu pot fi

înlăturate și care afectează expresia feței, constituind un prejudiciu estetic,

se încadrează în prevederile art.182 C.pen. (alin.2 la data judecării, alin.3

în urma modificării prin Legea nr.169/2002), deoarece prin vătămarea corporală

se cauzează sluțirea victimei.

Decizia Secției penale nr.1522 din 21

martie 2002

Prin sentința penală nr.70 din 24 februarie 1999, Judecătoria Roșiori de Vede a

condamnat pe inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală gravă prevăzută în art.182 alin.1 C.pen.

Instanța a reținut că, la 28 aprilie 1995, inculpatul a agresat pe fosta

sa soție, aplicându-i mai multe lovituri de cuțit în zona feței și în braț,

provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri

medicale la care se adaugă 43 de zile pentru ca tulburările psihopatologice cauzate

să fie înlăturate, rămânând cu două cicatrici faciale ce constituie prejudiciu

estetic.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr.814 din 24

noiembrie 1999 a Tribunalului Teleorman, cu motivarea că prima instanță a făcut

o corectă apreciere a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare părții

vătămate pentru vindecare, care a depășit 60 de zile, încadrarea juridică dată

faptei fiind corectă.

Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că faptei i s-a dat o încadrare

juridică greșită, a fost admis prin decizia nr.336 din 14 martie 2000 a Curții

de Apel București, secția I-a penală, și s-a schimbat încadrarea juridică dată

faptei în prevederile art.181 C.pen., cu motivarea că durata îngrijirilor

medicale acordate părții vătămate nu a depășit 60 de zile.

În cauză s-a declarat recurs în anulare, susținându-se că fapta se încadrează

în prevederile art.182 C.pen., întrucât prin agresiune s-a cauzat sluțirea

părții vătămate.

Recursul în anulare este fondat.

În devăr, instanța de recurs încadrând fapta în prevederile art.181 C.pen., a

făcut o greșită caracterizare juridică a acesteia, deoarece a luat în

considerare numai numărul zilelor de îngrijiri medicale, ignorând celelalte consecințe

produse prin fapta inculpatului.

În cazul vătămărilor corporale prin care s-a cauzat pierderea unui simț sau

organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă, avortul,

punerea în primejdie a vieții persoanei sau sluțirea, este fără relevanță

pentru încadrarea juridică a faptei numărul  zilelor de îngrijiri

medicale.

În speță, inculpatul a lovit partea vătămată în față cu cuțitul, din raportul

de expertiză medico-legală rezultând că aceasta prezintă la obrazul drept o

cicatrice în lungime de 10 cm iar la cel stâng o cicatrice de 8 cm; prin cel

de-al doilea raport de expertiză se conchide, referitor la dizarmonia feței, că

prin nici o intervenție chirurgicală nu pot fi șterse urmele leziunilor,

putându-se numai ameliora aspectul cicatricelor care, prin aspectul lor

morfoanatomic, localizarea și repercusiunile asupra mimicii și expresivității

feței, constituie un prejudiciu estetic.

În  raport cu aceste acte trebuie reținut că cicatricele de pe fața părții

vătămate reprezintă o sluțire în sensul legii, restabilirea aspectului normal

al reței neputându-se produce printr-un proces de vindecare.

În consecință, fapta inculpatului de a lovi cu cuțitul în față și de a produce

părții vătămate mai multe cicatrice la acest nivel, leziuni ce reprezintă un

prejudiciu estetic ce nu se poate înlătura printr-o vindecare normală,

constituie infracțiunea prevăzută în art.182 C.pen., motiv pentru care recursul

în anulare a fost admis, menținându-se încadrarea juridică dată faptei de prima

instanță.