ÎCCJ, decizie (scj.ro #84705)

Vătămare corporală gravă. Sluțire Lovirea unei persoane în față cu cuțitul, cu urmarea unor cicatrice care nu pot fi înlăturate și care afectează expresia feței, constituind un prejudiciu estetic, se încadrează în prevederile art.182 C.pen. (alin.2 la data judecării, alin.3 în urma modificării prin Legea nr.169/2002), deoarece prin vătămarea corporală se cauzează sluțirea victimei. Decizia Secției penale nr.1522 din 21 martie 2002 Prin sentința penală nr.70 din 24 februarie 1999, Judecătoria Roșiori de Vede a condamnat pe inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art.182 alin.1 C.pen.

Instanța a reținut că, la 28 aprilie 1995, inculpatul a agresat pe fosta sa soție, aplicându-i mai multe lovituri de cuțit în zona feței și în braț, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale la care se adaugă 43 de zile pentru ca tulburările psihopatologice cauzate să fie înlăturate, rămânând cu două cicatrici faciale ce constituie prejudiciu estetic. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr.814 din 24 noiembrie 1999 a Tribunalului Teleorman, cu motivarea că prima instanță a făcut o corectă apreciere a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare, care a depășit 60 de zile, încadrarea juridică dată faptei fiind corectă.

Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită, a fost admis prin decizia nr.336 din 14 martie 2000 a Curții de Apel București, secția I-a penală, și s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei în prevederile art.181 C.pen., cu motivarea că durata îngrijirilor medicale acordate părții vătămate nu a depășit 60 de zile. În cauză s-a declarat recurs în anulare, susținându-se că fapta se încadrează în prevederile art.182 C.pen., întrucât prin agresiune s-a cauzat sluțirea părții vătămate. Recursul în anulare este fondat. În devăr, instanța de recurs încadrând fapta în prevederile art.181 C.pen., a făcut o greșită caracterizare juridică a acesteia, deoarece a luat în considerare numai numărul zilelor de îngrijiri medicale, ignorând celelalte consecințe produse prin fapta inculpatului.

În cazul vătămărilor corporale prin care s-a cauzat pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă, avortul, punerea în primejdie a vieții persoanei sau sluțirea, este fără relevanță pentru încadrarea juridică a faptei numărul zilelor de îngrijiri medicale. În speță, inculpatul a lovit partea vătămată în față cu cuțitul, din raportul de expertiză medico-legală rezultând că aceasta prezintă la obrazul drept o cicatrice în lungime de 10 cm iar la cel stâng o cicatrice de 8 cm; prin cel de-al doilea raport de expertiză se conchide, referitor la dizarmonia feței, că prin nici o intervenție chirurgicală nu pot fi șterse urmele leziunilor, putându-se numai ameliora aspectul cicatricelor care, prin aspectul lor morfoanatomic, localizarea și repercusiunile asupra mimicii și expresivității feței, constituie un prejudiciu estetic.

În raport cu aceste acte trebuie reținut că cicatricele de pe fața părții vătămate reprezintă o sluțire în sensul legii, restabilirea aspectului normal al reței neputându-se produce printr-un proces de vindecare. În consecință, fapta inculpatului de a lovi cu cuțitul în față și de a produce părții vătămate mai multe cicatrice la acest nivel, leziuni ce reprezintă un prejudiciu estetic ce nu se poate înlătura printr-o vindecare normală, constituie infracțiunea prevăzută în art.182 C.pen., motiv pentru care recursul în anulare a fost admis, menținându-se încadrarea juridică dată faptei de prima instanță.