ÎCCJ, decizie (scj.ro #84903)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84903) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Calcularea
de accesorii fiscale după data deschiderii procedurii de reorganizare
judiciară a unei societăți comerciale.
Nelegalitate
.
Legea
nr
. 85/2006
O.G.
nr
. 92/2003,
art
.
122ˡ
Cuprins pe
materii: Drept financiar și fiscal
Index alfabetic:
act administrativ fiscal
Accesorii
fiscale
Aplicarea
legii în timp
Creanțe
fiscale
Debit fiscal
Decizie de
impunere
Procedura
insolvenței
.
În raport cu prevederile
art
.
122ˡ din Codul de procedură fiscală și ale
art
. 41 alin. (1) din Legea
nr
.
85/2006 privind procedura
insolvenței
, nu se
datorează și nu se calculează majorări de întârziere
după data deschiderii procedurii
insolvenței
pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei
deschiderii procedurii
insolvenței
, nici chiar
pentru cele născute înainte de intrarea în vigoare a Legii
nr
. 85/2006.
Calcularea și impunere
unor astfel de accesorii fiscale, în baza
dispozițiilor Legii
nr
. 64/1995, privind
procedura reorganizării judiciare și a falimentului, pentru situații
juridice ivite ulterior abrogării acestui act normativ, reprezintă un
caz nepermis de
ultraactivitate
a legii.
Î.C.C.J,
Secția contencios
administrativ și fiscal
Decizia
nr
. 87 din 13 ianuarie 2009
Notă:
Legea
nr
. 64 din 22 iunie 1995,privind procedura
reorganizării judiciare și a falimentului, a fost abrogată de
Legea
nr
. 85/2006, privind procedura
insolvenței
.
Prin
acțiunea introdusă la data de 23 mai 2008, Societatea comercială
„R”SA Onești a solicitat, în contradictoriu
cu Direcția Generală a
Finanțelor Publice Bacău - Administrația Finanțelor Publice
pentru Contribuabili Mijlocii și cu Agenția Națională de
Administrare Fiscală, anularea parțială a deciziei nr.1114 din
11 decembrie 2007, emisă
de prima
pârâtă, și anularea integrală a deciziei nr.51 din 4 martie
2008, emisă de pârâta secundă ca nelegale, cu consecința
exonerării sale de plata sumei de 2568.370 lei, reprezentând accesorii
aferente unor obligații fiscale pentru perioada 14-20 iulie 2006.
De
asemenea, a cerut ca în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului
administrativ să se
dispună
suspendarea executării deciziei de calcul nr.1114/2007, până la soluționarea
irevocabilă a cauzei.
În
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința
civilă nr.847 din 28 aprilie 2004, Tribunalul Bacău, Secția
comercială și de contencios administrativ a dispus deschiderea
procedurii reorganizării sale judiciare.
Direcția
Generală a Finanțelor Publice Bacău a formulat cerere de
înscriere la masa
credală
, cu adresa
nr.R
1440 din 19 iulie 2004 și această solicitare
a fost soluționată favorabil, iar ulterior a depus o cerere
completatoare, solicitând înscrierea în tabelul definitiv a obligațiilor
fiscale ale societății și a accesoriilor debitelor înscrise,
calculate pe perioada 20 iulie 2004 – 20 iulie 2006,
cerere respinsă însă, de
judecătorul sindic prin sentința civilă nr.360 din 26 aprilie
2007 a
Tribunalului
Brașov
, Secția
comercială și de contencios administrativ,
devenită irevocabilă.
Ca
urmare, aceeași autoritate publică (pârâta DGFP Bacău) a emis
decizia nr.47 din 27 martie 2007, prin
care au fost calculate accesorii în cuantum de 26.476.367 lei, aferente
vărsămintelor efectuate de persoane juridice pentru persoane cu
handicap, sumelor datorate privind
protecția specială și încadrarea în muncă a
persoanelor cu handicap, contribuției de asigurări sociale
ș.a
.
Ulterior,
pârâta respectivă a emis decizia nr.1114 din 11 decembrie 2007 prin care
au fost calculate accesorii în sumă de 2.568.370 lei, aferente perioadei
14 iulie – 20 iulie 2006, pentru delicte înscrise la masa
credală
.
Contestația
formulată de societatea comercială împotriva acestei ultime decizii a
fost respinsă de pârâta
Agenția Națională de Administrare Fiscală prin
decizia nr.51 din 4 martie 2008.
În
opinia reclamantei, în cauză operează autoritatea lucrului
judecată, față de soluția adoptată de Tribunalul
Brașov
, Secția comercială și de contencios
administrativ
prin sentința
civilă nr.360 din 26 aprilie 2007, rămasă irevocabilă prin
decizia civilă nr.394/R din 16 august
2007 a
Curții de Apel
Brașov
–
Secția comercială.
Totodată,
reclamanta a invocat excepția de autoritate a lucrului judecat în raport
de soluția adoptată prin decizia civilă nr.1221 din 21 martie
2008 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție -
Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu
referire la fondul cauzei, a precizat că decizia de calcul a accesoriilor
nr.1114/2007, a fost emisă de pârâta Direcția Generală a
Finanțelor Publice Bacău cu încălcarea dispozițiilor art.41
alin.1 din Legea nr.85/2006, care interzic în mod expres calcularea de
accesorii la creanțele fiscale după data deschiderii procedurii de
reorganizare judiciară, precum și a dispozițiilor art.122
1
din Ordonanța Guvernului nr.92/2004 privind
Codul de procedură fiscală.
Că, prin aplicarea de către organul fiscal a prevederilor Legii
nr.64/1995 se nesocotește principiul care interzice
ultraactivitatea
legii și cel al aplicării cu prioritate a legii speciale
față de legea generală (dispozițiile Legii nr.85/2006 având
un caracter special, față de procedura
fiscală reglementată de
Ordonanța Guvernului nr.92/2003).
În
legătură cu decizia nr.51 din 4 martie 2008, emisă de pârâta
Agenția Națională de Administrare Fiscală, reclamanta a
arătat că este nelegală, atât pentru argumentele deja expuse,
cât și
pentru motivul că ea se
întemeiază pe texte legale abrogate în mod expres la datele emiterii
ambelor acte administrativ-fiscale, supuse controlului jurisdicțional.
Curtea
de Apel Bacău, Secția de contencios administrativ și fiscal,
prin sentința civilă nr.80 din 30 iunie
2008, a
respins excepția privind autoritatea lucrului judecat
invocată de reclamantă ca neîntemeiată.
În
fond, acțiunea introdusă
de
reclamantă a fost însă admisă așa cum a fost
formulată, cu consecința
anulării celor două acte administrative fiscale ca nelegale.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța a reținut
că la data emiterii deciziei nr.1114/2007, normele legale în vigoare
interziceau (și interzic și în prezent)
calcularea de accesorii fiscale după
data deschiderii procedurii, de reorganizare judiciară a
societăților comerciale, atât în ceea ce privește creanțele
fiscale anterioare datei deschiderii procedurii, cum este cazul în
speță, cât și în ceea ce privește creanțele
fiscale născute ulterior acestei
date.
Potrivit
art.41 alin.1 din Legea nr.85/2006, nici o
dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, numite generic
accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute
anterior datei deschiderii procedurii.
De
asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.122
1
din
Ordonanța Guvernului nr.92/2003, modificată și completată,
pentru
creanțele fiscale
născute anterior sau ulterior
datei
deschiderii procedurii
insolvenței
nu se
datorează și nu se calculează majorări de întârziere
după data deschiderii procedurii
insolvenței
.
S-a
concluzionat că este evidentă intenția legiuitorului de a
degreva debitorul aflat în curs de reorganizare judiciară, de
obligația acoperi accesoriilor la creanțele fiscale, în scopul de a-i
asigura o posibilitate efectivă de realizare a planului de reorganizare.
În
fine, curtea a reținut că, întrucât normele de procedură sunt de
imediată aplicare (în sensul
că legea nouă se va aplica nu numai situațiilor juridice
care se vor naște, modifica sau stinge după intrarea ei în vigoare,
ci și situațiilor juridice în curs de formare, modificare ori
stingere la data intrării în vigoare ori efectelor viitoare ale
raporturilor juridice trecute), aplicarea
dispozițiilor legii vechi – Legea nr.64/1995 – unei situații juridice
ivite după abrogarea acesteia, respectiv situației create prin
emiterea deciziei nr.1114 /2007, echivalează cu
ultraactivitatea
actului normativ abrogat.
Sentința
a fost atacată cu recurs de către ambele autorități publice
pârâte.
În
cadrul unor critici care se regăsesc în cele două recursuri, s-a
susținut că în mod greșit prima instanță a admis
acțiunea reclamantei, deoarece până la data intrării în vigoare
a Legii nr.85/2006 privind procedura
insolvenței
,
sunt aplicabile prevederile art.118 alin.4) din Ordonanța Guvernului
nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, care reglementează
calculul de accesorii în cazul contribuabililor aflați în procedura de
reorganizare judiciară. Că, în prezenta cauză, accesoriile au
fost calculate pentru perioada 14 iulie – 20 iulie 2007, până la intrarea
în vigoare a Legii nr.85/2006, iar data emiterii titlului de creanță
nu are relevanță.
Intrând
în vigoare ulterior perioadei pentru care au fost stabilite în sarcina
reclamantei creanțele
accesorii,dispozițiile
Legii nr.85/2006 nu sunt incidente pentru perioada în discuție.
Cu
alte cuvinte, în cauza de față nu s-a încălcat principiul
aplicării imediate a legii noi și nici nu poate fi vorba de o
ultraactivitate
a
actului normativ abrogat pentru a se justifica măsura anulării
actelor administrative fiscale contestate.
Recursurile
nu sunt fondate.
Problema
de drept care s-a pus în litigiul dintre părți, reținută de
altfel și în decizia nr.51 din 4 martie
2007 a
pârâtei Agenția Națională de Administrare
Fiscală, este dacă organele fiscale arau sau nu
îndreptățite să calculeze accesorii fiscale aferente unor debite
ale societății comerciale „R”SA Onești, născute anterior
deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, până la intrarea în
vigoare a Legii nr.85/2006,
în
condițiile în care decizia nr.1114/2007 a fost emisă de pârâta
Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău după
intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Curtea
de apel a soluționat problema respectivă reținând în mod corect
că la data emiterii acelei decizii, reglementarea legală în vigoare
interzicea calcularea unor asemenea accesorii după data deschiderii
procedurii de reorganizare judiciară a debitorului obligației
fiscale, atât în privința creanțelor anterioare datei de deschidere a
procedurii, cât și în privința creanțelor născute după
această dată (art.41 alin.1 din
Legea
nr
. 85/2006 și respectiv, art.122
1
din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, modificată și
completată).
Din
textele legale mai sus arătate, rezultă fără echivoc,
voința legiuitorului de a veni în sprijinul debitorului aflat în procedura
de reorganizare judiciară, prin degrevarea sa de
obligația plății unor sume de
bani – accesorii la creanțele fiscale
-și de a-i asigura astfel, posibilitatea de realizare efectivă
a planului de reorganizare.
Aplicarea
de către pârâte a unor dispoziții conținute în Legea nr.64/1995,
unei situații juridice create după abrogarea acestui act normativ,
prin emiterea deciziei nr.1114 din 11 decembrie 2007, echivalează cu
ultraactivitatea
legii abrogate.
Ca
atare, instanța de fond nu a greșit câtuși de puțin atunci
când a concluzionat că în condițiile date, singura modalitate
legală aflată
la
dispoziția organului fiscal era utilizarea
cererii de înscriere a diferențelor de creanță în tabelul
creditorilor, procedură
pe care, de
altfel, ea a și realizat-o înainte de data emiterii deciziei nr.1114/2007.
Dar,
justețea soluției
recurate
este
confirmată de soluția adoptată după pronunțarea
sentinței prin decizia Comisiei de Proceduri fiscale nr.1 /2008,
aprobată prin ordinul nr.1537 din 11 noiembrie 2008, al Președintelui
Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin
acest act administrativ cu caracter normativ, anexat ca înscris nou în recurs,
s-a stabilit că, începând cu data intrării în vigoare a Legii
nr.85/2006 privind procedura
insolvenței
(lege
specială derogatorie în raport cu dreptul comun pe care îl reprezintă
normele Codului de procedură fiscală), în cazul contribuabililor
pentru care s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a
insolvenței
, după caz, nu se mai datorează
și nu se mai calculează obligații fiscale accesorii pentru
creanțele înscrise la masa
credală
și pentru cele rezultate din
activitatea curentă, indiferent de data
deschiderii acestei proceduri.
Având
în vedere considerentele expuse în cele ce preced, s-a dispus respingerea
ambelor recursuri ca
nefondate
.