Sodervall și Huhtanen împotriva Finlandei

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 332/05, de către Teuvo SÖDERVALL și Heikki HUHTANEN împotriva Finlandei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 4 ianuarie 2008 în calitate de cameră compusă de: Nicolas Bratza, Președintele Josep Casadevall, Iovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Jan Šikuta, Päivi Hirvelä judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 20 decembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Teuvo Södervall și dl Heikki Huhtanen, sunt resortisanți finlandezi născuți în 1942 și, respectiv, în 1950. Primul reclamant locuiește în Lempäälä și al doilea reclamant din Kiviranta.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Aimo Tervahauta, avocat practicant la Kemi. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 decembrie 1993, Banca Finlandeză de Economii – SSP Oy (care mai târziu a devenit Corporația de Management de Proprietăți Arsenal ( Omaisuuden- hoitoyhtiö Arsenal – SSP Oy, Egendomsförvaltningsbolaget Arsenal – SSP; denumit în continuare „Arsenal”) a instituit o procedură civilă împotriva 19 acuzați, inclusiv reclamanții, în fața Curții de District Tornio (käjäoikeus, tingsrätten , care mai târziu a devenit Curtea de District Kemi-Tornio).

Reclamantul a solicitat daune în valoare de aproximativ 111 milioane de mărci finlandeze (FIM; echivalent cu 18,66 milioane euro (EUR) plus 16% de dobânzi pentru acordarea negligente a creditului între 1988-1991 și pentru pierderile ulterioare de credit cauzate de inculpați în calitate de administratori, manageri, membri ai Consiliului sau alți delegați în gestionarea Băncii de Economii Tornionjokilaakso (care au mai târziu fuzionat în Banca Finlandeză de Economii – SSP Oy, înlocuită mai târziu de Arsenal). Ambele solicitanți au fost manageri în bancă. La 11 ianuarie 1994, la 18 ianuarie 1994, prima convocare a fost acordată reclamanților.

La cererea reclamantului, Curtea de District a deținut activele reclamanților în valoare de 111 de milioane de FIM (18,66 milioane de euro) la 18 ianuarie 1994. Reclamanții au apelat în zadar împotriva atacului la Curtea de Apel Rovaniemi (Hovioikeus, hovrätten În mai 1994, reclamanții și-au prezentat răspunsul la instanța de primă instanță, negând toate cererile de daune. Acesta a fost servită la reclamant la 9 decembrie 1994. La începutul anului 1995, procedurile penale împotriva a trei dintre managerii băncii, dar nu reclamanții, au început în fața aceluiași Tribunal de District. Aceste proceduri au fost bazate pe aceleași fapte ca cele ale cererilor civile. Se pare că Curtea de District a hotărât să înceteze pregătirea cazului civil până la încheierea procedurii penale.

Cu toate acestea, nu a solicitat opinia reclamanților sau a celorlalți acuzați, nici nu a emis o decizie oficială în acest sens. La 3 decembrie 1998, primul reclamant s-a plâns de la Ombudsmanul Parlamentar că procedurile civile împotriva acestuia au rămas din 1994. În răspunsul său din 26 februarie 1999, Ombudsmanul Parlamentar a considerat că Curtea de District ar fi trebuit să audă acuzații înainte de a întrerupe pregătirea cazului și, în continuare, că instanța ar fi trebuit să elibereze o decizie cu privire la suspendarea sa. La 25 noiembrie 1999, reclamanții au fost informați că prima ședință pregătitoare va avea loc la 12 ianuarie 2000. Ulterior, instanța a desfășurat zece ședințe pregătitoare până la 25 februarie 2002, iar șase șase ședințe principale între 25 februarie 2002 și 19 iunie 2002. În audierea principală, reclamantul și-a ajustat cererile la 48:83217 EUR și, respectiv, 422.532.

La 28 februarie 2003, Curtea de District a pronunțat hotărâre (care are peste 300 de pagini) și a ordonat primului reclamant să plătească daune în comun cu celelalte două acuzate în valoare de 22.650 EUR și al doilea reclamant în valoare de 18.219 EUR și a considerat ambele în parte răspundătoare pentru costurile juridice ale reclamantului. Prin hotărârea sa din 19 martie 2004, instanța de apel a adaptat în continuare răspunderea comună a reclamanților pentru a plăti daune la 11 773 EUR și, respectiv, 8 409 EUR. La 12 iulie 2004, Curtea Supremă ( Korkein oikeus, högsta domstolen ) a refuzat reclamanții să permită recursul. COMPLAINT Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile.

HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Arto Kosonen, Agent al Guvernului Finlandei, declară că Guvernul Finlandei oferă să plătească ex gratie 18,300 EUR [1] (opt mii de trei sute de euro) în fața dlui Teuvo Södervall și a dlui Heikki Huhtanen în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, care sunt pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Noi, dl Teuvo Södervall și dl Heikki Huhtanen, reclamanții din cauza menționată mai sus, observă că guvernul Finlandei sunt pregătiți să ne plătească, în comun, exgrație suma de 18 300 EUR. (opt mii de trei sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestor cereri.

Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza [1] Această sumă include prejudiciu moral 8,000 EUR per reclamant și o sumă totală de 2,300 EUR costuri și cheltuieli (inclusiv TVA).

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 332/05 by Teuvo SÖDERVALL and Heikki HUHTANEN against Finland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4 January 2008 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President , Josep Casadevall, G iovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Jan Šikuta, Päivi Hirvelä , judges , and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 20 December 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Teuvo Södervall and Mr Heikki Huhtanen, are Finnish nationals who were born in 1942 and 1950, respectively.

The first applicant lives in Lempäälä and the second applicant in Kiviranta. They were represented before the Court by Mr Aimo Tervahauta, a lawyer practising in Kemi. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. On 31 December 1993 the Finnish Savings Bank – SSP Oy (which later became the Property Management Corporation Arsenal ( Omaisuuden- hoitoyhtiö Arsenal – SSP Oy, Egendomsförvaltningsbolaget Arsenal – SSP Ab ; hereinafter “Arsenal”) instituted civil proceedings against 19 defendants, including the applicants, before the Tornio District Court ( käräjäoikeus, tingsrätten , which later became the Kemi-Tornio District Court).

The plaintiff sought damages amounting to some 111 million Finnish marks (FIM; equivalent to 18.66 million euros (EUR)) plus 16 per cent interest for allegedly granting credit negligently between 1988-1991 and for subsequent credit losses allegedly caused by the defendants in their capacity as managing directors, managers, members of the Board or other delegates in the management of the Tornionjokilaakso Savings Bank (which later merged into the Finnish Savings Bank – SSP Oy, later replaced by Arsenal). Both applicants were managers in the bank. On 11 January 1994 the first summons was served on the applicants.

Upon the plaintiff’s request, the District Court seized the applicants’ assets in the amount of FIM 111 million (EUR 18.66 million) on 18 January 1994. The applicants appealed in vain against the seizure to the Rovaniemi Court of Appeal ( hovioikeus, hovrätten ). In May 1994 the applicants submitted their response to the first-instance court, denying all the claims for damages. It was served on the plaintiff on 9 December 1994. At the beginning of 1995 the criminal proceedings against three of the bank’s managers, but not the applicants, began before the same District Court. These proceedings were based on the same facts as the civil claims. It appears that the District Court decided to discontinue the preparation of the civil case until the criminal proceedings had come to an end.

However, it did not ask the applicants’ or the other defendants’ opinion, nor did it issue any formal decision to that effect. On 3 December 1998 the first applicant complained to the Parliamentary Ombudsman that the civil proceedings against him had been stayed since 1994. In his response of 26 February 1999, the Parliamentary Ombudsman considered that the District Court should have heard the defendants before it discontinued the preparation of the case and, further, that the court should have issued a decision on its adjournment. On 25 November 1999 the applicants were informed that the first preparatory hearing would be held on 12 January 2000. Subsequently, the court held ten preparatory hearings up until 25 February 2002, and six main hearings between 25 February 2002 and 19 June 2002. In the main hearing the plaintiff adjusted its claims to EUR 483,217 and EUR 422,532, respectively.

On 28 February 2003 the District Court gave judgment (running to over 300 pages). It ordered the first applicant to pay damages jointly with two other defendants in the amount of EUR 22,650 and the second applicant in the amount of EUR 18,219, and held both of them partly liable for the plaintiff’s legal costs. The applicants, among others, appealed to the Court of Appeal, which held preparatory oral hearings from 7 to 10 October 2003 and an oral hearing from 27 October to 11 December 2003. By its judgment of 19 March 2004 the appellate court further adjusted the applicants’ joint liability to pay damages to EUR 11,773 and EUR 8,409, respectively. On 12 July 2004 the Supreme Court ( korkein oikeus, högsta domstolen ) refused the applicants leave to appeal.

COMPLAINT The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings. THE LAW The Court received the following declaration from the Government: “I, Arto Kosonen, Agent of the Government of Finland, declare that the Government of Finland offer to pay ex gratia EUR 18,300 [1] (eighteen thousand three hundred euros) to Mr Teuvo Södervall and Mr Heikki Huhtanen jointly, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration signed by the applicants’ representative: “We, Mr Teuvo Södervall and Mr Heikki Huhtanen, the applicants in the above-mentioned case, note that the Government of Finland are prepared to pay us, jointly, ex gratia the sum of EUR 18,300 (eighteen thousand three hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. We accept the proposal and waive any further claims against Finland in respect of the facts giving rise to these applications. We declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President [1] This sum includes non-pecuniary damage EUR 8,000 per applicant and a total amount of EUR 2,300 costs and expenses (inclusive of VAT).