SODERVALL AND HUHTANEN v. FINLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SODERVALL AND HUHTANEN v. FINLAND (CtEDO, 2008)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 332/05, de către Teuvo SÖDERVALL și Heikki HUHTANEN împotriva Finlandei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 4 ianuarie 2008 în calitate de cameră compusă de: Nicolas Bratza, Președintele Josep Casadevall, Iovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Jan Šikuta, Päivi Hirvelä judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 20 decembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Teuvo Södervall și dl Heikki Huhtanen, sunt resortisanți finlandezi născuți în 1942 și, respectiv, în 1950. Primul reclamant locuiește în Lempäälä și al doilea reclamant din Kiviranta. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Aimo Tervahauta, avocat practicant la Kemi. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 decembrie 1993, Banca Finlandeză de Economii – SSP Oy (care mai târziu a devenit Corporația de Management de Proprietăți Arsenal ( Omaisuuden- hoitoyhtiö Arsenal – SSP Oy, Egendomsförvaltningsbolaget Arsenal – SSP; denumit în continuare „Arsenal”) a instituit o procedură civilă împotriva 19 acuzați, inclusiv reclamanții, în fața Curții de District Tornio (käjäoikeus, tingsrätten , care mai târziu a devenit Curtea de District Kemi-Tornio). Reclamantul a solicitat daune în valoare de aproximativ 111 milioane de mărci finlandeze (FIM; echivalent cu 18,66 milioane euro (EUR) plus 16% de dobânzi pentru acordarea negligente a creditului între 1988-1991 și pentru pierderile ulterioare de credit cauzate de inculpați în calitate de administratori, manageri, membri ai Consiliului sau alți delegați în gestionarea Băncii de Economii Tornionjokilaakso (care au mai târziu fuzionat în Banca Finlandeză de Economii – SSP Oy, înlocuită mai târziu de Arsenal). Ambele solicitanți au fost manageri în bancă. La 11 ianuarie 1994, la 18 ianuarie 1994, prima convocare a fost acordată reclamanților. La cererea reclamantului, Curtea de District a deținut activele reclamanților în valoare de 111 de milioane de FIM (18,66 milioane de euro) la 18 ianuarie 1994. Reclamanții au apelat în zadar împotriva atacului la Curtea de Apel Rovaniemi (Hovioikeus, hovrätten În mai 1994, reclamanții și-au prezentat răspunsul la instanța de primă instanță, negând toate cererile de daune. Acesta a fost servită la reclamant la 9 decembrie 1994. La începutul anului 1995, procedurile penale împotriva a trei dintre managerii băncii, dar nu reclamanții, au început în fața aceluiași Tribunal de District. Aceste proceduri au fost bazate pe aceleași fapte ca cele ale cererilor civile. Se pare că Curtea de District a hotărât să înceteze pregătirea cazului civil până la încheierea procedurii penale. Cu toate acestea, nu a solicitat opinia reclamanților sau a celorlalți acuzați, nici nu a emis o decizie oficială în acest sens. La 3 decembrie 1998, primul reclamant s-a plâns de la Ombudsmanul Parlamentar că procedurile civile împotriva acestuia au rămas din 1994. În răspunsul său din 26 februarie 1999, Ombudsmanul Parlamentar a considerat că Curtea de District ar fi trebuit să audă acuzații înainte de a întrerupe pregătirea cazului și, în continuare, că instanța ar fi trebuit să elibereze o decizie cu privire la suspendarea sa. La 25 noiembrie 1999, reclamanții au fost informați că prima ședință pregătitoare va avea loc la 12 ianuarie 2000. Ulterior, instanța a desfășurat zece ședințe pregătitoare până la 25 februarie 2002, iar șase șase ședințe principale între 25 februarie 2002 și 19 iunie 2002. În audierea principală, reclamantul și-a ajustat cererile la 48:83217 EUR și, respectiv, 422.532. La 28 februarie 2003, Curtea de District a pronunțat hotărâre (care are peste 300 de pagini) și a ordonat primului reclamant să plătească daune în comun cu celelalte două acuzate în valoare de 22.650 EUR și al doilea reclamant în valoare de 18.219 EUR și a considerat ambele în parte răspundătoare pentru costurile juridice ale reclamantului. Prin hotărârea sa din 19 martie 2004, instanța de apel a adaptat în continuare răspunderea comună a reclamanților pentru a plăti daune la 11 773 EUR și, respectiv, 8 409 EUR. La 12 iulie 2004, Curtea Supremă ( Korkein oikeus, högsta domstolen ) a refuzat reclamanții să permită recursul. COMPLAINT Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Arto Kosonen, Agent al Guvernului Finlandei, declară că Guvernul Finlandei oferă să plătească ex gratie 18,300 EUR [1] (opt mii de trei sute de euro) în fața dlui Teuvo Södervall și a dlui Heikki Huhtanen în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, care sunt pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Noi, dl Teuvo Södervall și dl Heikki Huhtanen, reclamanții din cauza menționată mai sus, observă că guvernul Finlandei sunt pregătiți să ne plătească, în comun, exgrație suma de 18 300 EUR. (opt mii de trei sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestor cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza [1] Această sumă include prejudiciu moral 8,000 EUR per reclamant și o sumă totală de 2,300 EUR costuri și cheltuieli (inclusiv TVA).