CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 37531/05 de către Hannu KOSSILA împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 6 ianuarie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 octombrie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Hannu Kossila, este un național finlandez născut în 1960 și locuiește în Pinnainen. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Antti Sorjonen, avocat practicant la Helsinki. Guvernul finlandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 august 1990, Banca Finlandeză de Economii – SSP Oy (mai târziu Corporația de Gestionare a Proprietăților Arsenal, „Arsenal-SSP”) a acordat reclamantului un credit de 29,500.000 de marci finlandezi (aproximativ cinci milioane de euro). Deciziile de credit ale băncii, luate fără acorduri de garanție adecvate, au dus la lichidarea la începutul anilor 1990. În februarie 1993, reclamantul a fost interogat de către poliție. Procedura penală împotriva acestuia a început la Curtea de District Salo (käjäoikeus, tingsrätten ) în 1995 și instanța a pronunțat hotărârea la 24 martie 2000, condamnând-l de fraudă agravată în contextul a două decizii de credit și condamnându-l la o condamnare a închisoarei condiționale. Curtea de Apel Turku ( hovioikeus hovrätten ) a susținut hotărârea la 4 martie 2002 și Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen ) a refuzat să intervină în apel la 30 octombrie 2002. La 30 aprilie 2003, reclamantul a depus o cerere împotriva Curții din Finlanda (n. 14161/03), plângându-se de durata procedurii. În iunie 2007, părțile au încheiat o soluționare prietenoasă și Curtea a anulat cazul din lista la 3 iulie 2007. În timpul procedurii penale împotriva reclamantului, la 25 septembrie 2007. 1996, Arsenal-SSP a instituit o procedură de compensare împotriva lui în fața Curții de District Salo. Curtea de District a decis deja, la 21 iunie 1995, să suspende toate procedurile de compensare în cazul în care se încheie procedura penală. La 24 martie 2000, Curtea de District a hotărât să separe procedurile de compensare de la procedura penală pentru a nu întârzia cele din urmă. Procedura de compensare a fost continuată în aprilie 2000. Mai multe părți au depus diverse cereri procedurale la Curtea de District, cerând, printre altele, La 9 martie 2004, Curtea de District a dat o decizie separată cu privire la plângerile referitoare la prelungirea presupusă excesivă a procedurii. Curtea a constatat că procedura a durat o perioadă excepțională de timp și că se așteaptă să dureze mai mult de câțiva ani înainte de a fi renduă o hotărâre finală. Lungimea excesivă se datorează faptului că cazul a fost complicat și a avut un dosar excepțional voluminos. Curtea a remarcat că procedurile de compensare au fost suspendate până la încheierea procedurii penale. Deși acceptă că procedurile au fost excepțional de lungi, Curtea de District a respins totuși afirmațiile reclamantului, deoarece legislația internă nu prevede o opțiune de închidere a procedurilor civile datorită lungii lor excesive. La 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Turku a susținut decizia Curții de District. La 12 aprilie 2005, Curtea Supremă a refuzat să recurgă. În urma celorlalte documente prezentate Curții, Curtea de District Salo a avut o audiere orală în cadrul procedurii de compensare la mai multe date între 22 noiembrie 2004 și 15 august 2005. La 12 mai 2006, Curtea și-a emis hotărârea în cadrul procedurii de compensare, ordonând inculpaților, inclusiv reclamantul, să plătească compensații substanțiale la Arsenal-SSP. Curtea a constatat, referindu-se la decizia sa din 9 martie 2004, că plângerea de compensare nu a putut fi respinsă numai pe baza lungii excesive a procedurii și că nu există nici un mijloc de compensare a reclamantului pentru acest lucru. Reclamantul a apelat la Curtea de Apel Turku care, după o audiere orală, a susținut hotărârea Curții de District la 12 februarie 2008. El a concluzionat că suma compensației nu a putut fi ajustată numai pe baza lungii excesive a procedurii. Nu se știe dacă cazul este în prezent în așteptare în fața Curții Supreme. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata totală a procedurii civile în cazul său a fost incompatibilă cu cerința de „tempă motivabilă” și a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a avut niciun remediu eficace pentru plângerea sa privind lungimea excesivă a procedurii civile. La 10 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Dl. Arto Kosonen, agent al Guvernului Finlandei, declară că Guvernul Finlandei propune să plătească ex gratie 1.800 EUR (1 mie opt sute de euro) [1] dlui Hannu Kossila în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 7 noiembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Hannu Kossila, reclamantul în cazul menționat anterior, observă că Guvernul Finlandei sunt dispus să-mi plătească exgrația suma de 1 800 EUR (o mie de opt sute de euro) [2] În vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele Adjunct al Registrului [1] Această sumă include compensarea pentru prejudiciu moral în valoare de 1.300 EUR și 500 EUR pentru costurile și cheltuielile (inclusiv TVA). [2] Această sumă include compensarea pentru prejudiciu moral în valoare de 1.300 EUR și 500 EUR pentru costuri și cheltuieli (inclusiv TVA).
Application no. 37531/05
by Hannu KOSSILA
against Finland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6
January 2009 as a Chamber composed of:
Nicolas Bratza,
President,
Giovanni Bonello,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku,
Nebojša Vučinić,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 11 October 2005,
Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Hannu Kossila, is a Finnish national who was born in 1960 and lives in Pinnainen. He was represented before the Court by Mr
Antti Sorjonen, a lawyer practising in Helsinki. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr
Arto
Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 15 August 1990, the Finnish Savings Bank – SSP Oy (later the Property Management Corporation Arsenal, “Arsenal-SSP”) granted the applicant a credit in the amount of 29,500,000 Finnish Marks (about five
million euros). The bank's credit decisions, made without adequate guarantee arrangements, led to its winding-up at the beginning of the 1990s.
In February 1993 the applicant was interrogated by the police. Criminal proceedings against him started in the Salo District Court (
käräjäoikeus, tingsrätten
) in 1995 and the court gave judgment on 24 March 2000, convicting him of aggravated fraud in the context of two credit decisions, and sentencing him to a conditional prison sentence. The Turku Appeal Court (
hovioikeus
,
hovrätten
) upheld the judgment on 4 March 2002 and the Supreme Court (
korkein oikeus, högsta domstolen
) refused leave to appeal on 30 October 2002. On 30 April 2003 the applicant lodged an application with the Court against Finland (no. 14161/03), complaining about the length of these proceedings. In June 2007 the parties concluded a friendly settlement and the Court struck the case out of the list on 3 July 2007.
During the criminal proceedings against the applicant, on 25
September
1996, the Arsenal-SSP instituted compensation proceedings against him before the Salo District Court. The District Court had already on 21 June 1995 decided to adjourn all compensation proceedings in the case pending the conclusion of the criminal proceedings. On 24 March 2000 the District Court decided to separate the compensation proceedings from the criminal proceedings in order not to delay the latter.
The compensation proceedings were continued in April 2000. Several parties lodged various procedural claims with the District Court, requesting,
inter alia
, that the compensation complaints be dismissed as the proceedings had lasted an unreasonably long time.
On 9 March 2004 the District Court gave a separate decision on the complaints relating to the allegedly excessive length of the proceedings. The court found that the proceedings had lasted an exceptionally long time and that they were expected to last several more years before a final judgment was given. The excessive length was due to the fact that the case was complicated and had an exceptionally voluminous case file. The court noted that the compensation proceedings had been adjourned pending the conclusion of the criminal proceedings. While accepting that the proceedings had been exceptionally lengthy, the District Court, however, rejected the applicant's claims as the domestic legislation did not provide for an option to close civil proceedings due to their excessive length. It was also found to be in the plaintiff's interest to continue the trial.
On 29 November 2004 the Turku Appeal Court upheld the District Court's decision. On 12 April 2005 the Supreme Court refused leave to appeal.
It appears from the other documents submitted to the Court that the Salo District Court held an oral hearing in the compensation proceedings on several dates between 22 November 2004 and 15 August 2005. On 12
May
2006 it issued its judgment in the compensation proceedings, ordering the defendants, including the applicant, to pay substantial compensation to the Arsenal-SSP. The court found, referring to its decision of 9 March 2004, that the compensation complaint could not be dismissed solely on the basis of the excessive length of the proceedings and that there were no means to compensate the applicant for this.
The applicant appealed to the Turku Appeal Court which, after an oral hearing, upheld the District Court's judgment on 12 February 2008. It found that the compensation amount could not be adjusted solely on the basis of the excessive length of the proceedings.
It is not known whether the case is currently pending before the Supreme Court.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the total length of the civil proceedings in his case had been incompatible with the “reasonable time” requirement. He complained under Article 13 of the Convention that he had had no effective remedy for his complaint about the excessive length of the civil proceedings.
On 10 October 2008 the Court received the following declaration from the Government:
“I, Mr Arto Kosonen, Agent of the Government of Finland, declare that the Government of Finland offer to pay
ex gratia
EUR 1,800 (one thousand eight hundred euros)
[1]
to Mr Hannu Kossila with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
On 7 November 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:
“I, Mr Hannu Kossila, the applicant in the above-mentioned case, note that the Government of Finland are prepared to pay me
ex gratia
the sum of EUR 1,800 (one thousand eight hundred euros)
[2]
1
with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
I accept the proposal and waive any further claims against Finland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1
in fine
of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Deputy Registrar
President
[1]
This sum includes compensation for non-pecuniary damage in the amount of EUR 1,300 and EUR 500 for costs and expenses (inclusive of VAT).
[2]
This sum includes compensation for non-pecuniary damage in the amount of EUR 1,300 and EUR 500 for costs and expenses (inclusive of VAT).