CtEDO 06.01.2009 Auto

URMAS v. FINLAND

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
06.01.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
URMAS v. FINLAND (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 47523/06 de Päivi Kaarina URMAS împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 6 ianuarie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 23 aprilie 2003, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Päivi Kaarina Urmas, este un național finlandez născut în 1960 și locuiește în Ollila. Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat de Banca Finlandeză de Economii – SSP Oy (mai târziu Corporația de Gestionare a Proprietăților Arsenal, „Arsenal-SSP”) și a lucrat la bancă în 1989-1992 ca șef al diviziei de afaceri a filialei locale. La 23 iunie 1992, poliția a fost informată cu privire la suspectele infracțiuni în ceea ce privește deciziile de credit luate fără acorduri de garanție adecvate, care au dus la dizolvarea băncii la începutul anilor 1990. La 4 mai 1993, reclamantul a fost interogat ca suspect în legătură, printre altele, cu fraudea agravată. Käräjäoikeus, tingsrätten ) în 1995 și Curtea a pronunțat hotărârea la 24 martie 2000 a condamnat-o de abuz de poziție confidențială și a condamnat-o la o condamnare condiționată la închisoare. La 4 martie 2002, Curtea de Apel Turku ( hovioikeus hovrätten ) a achitat reclamantul tuturor acuzațiilor. La 23 aprilie 2003 a depus o cerere la Curtea împotriva Finlandei (n. 15710/03), plângând; În mai și iunie 2007, părțile au încheiat o soluție prietenoasă și Curtea a exclus situația din listă la 3 iulie 2007. În cursul anchetei preliminare, la 30 decembrie 1993, Arsenal-SSP a instituit o procedură de compensare împotriva reclamantului în fața Curții de District Salo. La 21 iunie 1995, Curtea de District a hotărât să suspende toate procedurile de compensare în cazul în care s-a încheiat procedura penală. La 24 martie 2000, Curtea de District a hotărât să separe procedura de compensare din procedura penală pentru a nu întârzia aceasta. Procedura de compensare a fost continuată în aprilie 2000. Mai multe părți au depus diverse cereri procedurale la Curtea de District, solicitând, printre altele , ca plângerile de compensare să fie respinse deoarece procedura a durat o perioadă de timp nejustificată. La 9 martie 2004, Curtea de District a dat o decizie separată cu privire la plângerile referitoare la lungimea presupusă excesivă. Curtea a constatat că procedura a durat o perioadă excepțională de timp și că se așteaptă să dureze mai mult de câțiva ani înainte de a fi renduă o hotărâre finală. Lungimea excesivă se datorează faptului că cazul a fost complicat și dosarul a fost excepțional voluminos. Curtea a remarcat că procedurile de compensare au fost suspendate până la încheierea procedurii penale. Deși acceptă că procedurile au fost excepțional de lungi, Curtea de District a respins totuși afirmațiile reclamantului, deoarece legislația internă nu prevede o opțiune de închidere a procedurilor civile datorită lungii lor excesive. La 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Turku a susținut hotărârea Curții de District. Reclamantul nu a apelat la Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen Tribunalul de District a avut o audiere orală în procedura de compensare la mai multe date între 22 noiembrie 2004 și 15 august 2005. Mai 2006 și-a emis hotărârea în cadrul procedurii de compensare, ordonând acuzaților, inclusiv reclamantul, să plătească compensația Arsenal-SSP. Curtea a constatat, referindu-se la decizia sa din 9 martie 2004, că reclamația de compensare nu a putut fi respinsă numai pe baza lungimii excesive a procedurii și că nu există modalități de compensare a reclamantului pentru acest lucru. Reclamantul a apelat la Curtea de Apel care, după o audiere orală, a susținut hotărârea Curții de District la 12 februarie 2008. La 31 iulie 2006, reclamantul a depus o plângere la Cancelarul Justiției (oikeuskansleri, justitiekanslern ) care, la 4 septembrie 2007, a recunoscut că durata procedurii de compensare este incompatibilă cu cerințele de timp rezonabil. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că durata totală a procedurii de compensare era incompatibilă cu cerințele de timp rezonabil. De asemenea, ea se referă la art. 13 din Convenție. HOTĂRÂREA La 10 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, dl Arto Kosonen, agent al Guvernului Finlandei, declar că Guvernul Finlandei propune să plătească ex gratie 2,200 EUR (2 mii două sute de euro) dnei Päivi Kaarina Urmas, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 6 noiembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dna Päivi Kaarina Urmas, reclamantul în cazul menționat anterior, observă că Guvernul Finlandei sunt pregătit să-mi plătească exgrația suma de 2.200 EUR (2 mii două sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă