ÎCCJ, decizie (scj.ro #83821)

Declararea

recursului. Cerere de recurs formulată prin e-mail

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea

specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

declararea recursului

-

cerere

de recurs formulată prin e-mail

C. proc. pen.,

art. 187 alin. (1) și (2), art. 366,

art. 385

4

În cazul în care partea formulează

cererea de recurs prin e-mail, respectarea condiției privind exercitarea

în termen a căii de atac se stabilește în raport cu data

înregistrării cererii de recurs la registratura instanței, iar nu în

raport cu data presupusei emiteri a mesajului în formă electronică.

I.C.C.J.,

Secția penală, decizia nr. 570 din 15 februarie 2011

Prin sentința nr. 85 din 28 octombrie

2010, Curtea de Apel Iași, Secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta P.E. împotriva

rezoluției din 19 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 90/P/2010, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații

judecători A.C., A.A., T.M. și H.V. și a rezoluției din 18

august 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 573/II/2/2010, rezoluții pe care

le-a menținut.

Împotriva acestei sentințe, petenta a

declarat prezentul recurs.

Prealabil examinării pe fond a

recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție are

obligația verificării respectării condițiilor formale ale

exercitării căii de atac.

În ședința de judecată,

reprezentantul Ministerului Public a invocat tardivitatea recursului. În opinia

acestuia, în cazul declarării recursului prin mijloace electronice

(e-mail), data presupusei emiteri a mesajului electronic este lipsită de

relevanță juridică, esențială fiind data

înregistrării cererii de recurs (data ștampilei registraturii).

Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază ca întemeiată opinia reprezentantului

Ministerului Public.

Spre deosebire de alte comunicări,

trimiteri de documente, cereri etc., pentru declararea unei căi de atac

legiuitorul a prevăzut condiții speciale, care reflectă o concepție

extrem de riguroasă, dispozițiile respective vizând exercitarea

căilor de atac, deopotrivă, atât de Ministerul Public, cât și de

către părțile cauzei respective.

Această concepție riguroasă

este reflectată și în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului (CEDO, secția II, decizia De Virgiliis versus Italia,

20 aprilie 1999, nr. 39211/98) în care se arată, în sinteză, că

reglementările relative la forma actelor procesuale este necesară asigurării

unei bune administrări a justiției. Curtea Europeană a

considerat că reglementările relative la forma actelor procesuale

este necesară asigurării unei bune administrări a

justiției, iar reclamantul trebuia să se aștepte ca aceste

reguli să îi fie aplicate. Este adevărat că astfel de

reglementări nu trebuie să împiedice justițiabilul să se

prevaleze de o cale de recurs disponibilă, însă, ținând cont de

specificitatea rolului instanței de casație, Curtea Europeană a

considerat că se poate admite ca o astfel de instanță să

impună reguli ce țin de un formalism mai ridicat.

Formalismul exercitării căilor de

atac rezultă cu evidență din examinarea dispozițiilor art.

187 alin. (1) și (2), art. 366 și art. 385

4

cu referire la

art. 366 C. proc. pen., și se impune atât părților, cât și

Ministerului Public, exercitarea căii de atac prin e-mail (formularea

cererii de recurs prin e-mail) nefiind prevăzută de legiuitor.

Or, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că sub acest aspect (al exercitării

căii de atac, al formulării cererii de apel sau recurs, precum

și al modului de depunere a cererii de apel și recurs), legea

procesual-penală este clară, neechivocă, previzibilă.

Petenta „trebuia să se aștepte ca aceste reguli să îi fie

aplicate”, astfel cum se arată în jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului menționată.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acest formalism al

exercitării căilor de atac este menținut și în Noul Cod de

procedură penală (art. 270, art. 412 - 413 și art. 437).

În consecință, astfel cum corect

a menționat reprezentantul Ministerului Public, dacă partea

formulează o cerere de recurs prin e-mail, pentru stabilirea

respectării condiției exercitării în termen a căii de atac

este relevantă data înregistrării cererii de recurs la registratura

instanței, iar nu data presupusei emiteri a mesajului în formă

electronică.

Față de cele reținute,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca tardiv, recursul declarat de

petentă.

Notă: Prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010, intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010,

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. a fost modificat, în sensul

că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.

(8) este definitivă.”