ÎCCJ, decizie (scj.ro #84114)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84114) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs. Cazul de casare prevăzut în
art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C.
proc
.
pen
. Apel peste termen
Cuprins pe materii:
Drept
procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
recurs
- cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C.
proc
.
pen
.
-
apel peste termen
C.
proc
.
pen
.,
art. 365, art. 385
9
alin.
(1) pct. 9
Dacă instanța de apel, calificând calea de atac
exercitată de inculpat ca fiind un apel peste termen, nu face o examinare a
condițiilor prevăzute în art. 365 C.
proc
.
pen
. pentru exercitarea apelului peste termen în raport cu
situația concretă din dosarul cauzei și nu motivează îndeplinirea sau neîndeplinirea
condițiilor prevăzute în acest text de lege, este incident cazul de casare
prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C.
proc
.
pen
.
În lipsa unei examinări și motivări a îndeplinirii sau
neîndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 365 C.
proc
.
pen
., care atrag consecințe diferite sub aspectul
judecății - și anume, continuarea judecății apelului asupra fondului căii de
atac exercitate peste termen în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute în
art. 365 C.
proc
.
pen
. și
respingerea ca tardiv a apelului declarat peste termen în cazul neîndeplinirii
acestor condiții - soluția pronunțată de instanța de apel asupra fondului căii
de atac exercitate este nemotivată, argumentele prezentate pe fond, în lipsa
motivării îndeplinirii condițiilor legale ale căii de atac exercitate peste
termen, neputând complini o asemenea omisiune.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia nr. 4120 din 11 decembrie 2008
Prin sentința penală nr. 614 din 16 septembrie
2003 a
Tribunalului Iași, inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 2, 3 din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a) C.
pen
. și i s-au interzis drepturile prevăzute în art. 64
alin. (1) lit. a) și b) C.
pen
. pe o perioadă de 2
ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat
apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, apel care a fost judecat și
soluționat prin decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie
2004 a
Curții de Apel Iași, în sensul că a fost admis, a fost desființată în parte, în
latură penală sentința penală nr. 614 din 16 septembrie
2003 a
Tribunalului Iași și, rejudecând:
În baza dispozițiilor art. 334 C.
proc
.
pen
., s-a schimbat
încadrarea juridică dată faptelor, din infracțiunea prevăzută în art. 2, 3 din
Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.
pen
.,
și inculpatul D.D. a fost condamnat la următoarele pedepse: 3 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 3
alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2), art.
76 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 33 lit. a) C.
pen
.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C.
pen
., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3
ani închisoare.
Inculpatul D.D. a declarat apel peste
termen împotriva sentinței penale nr. 614 din 16 septembrie
2003 a
Tribunalului Iași, întrucât a lipsit, atât la judecată, cât și la pronunțare,
iar în cursul judecății cauzei la fond nu a fost legal citat, deși a comunicat
instanței adresa sa exactă din Grecia, de la urmărirea penală.
Prin decizia nr. 91 din 23 septembrie
2008 a
Curții de Apel Iași, Secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul peste
termen declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a reținut ca fiind îndeplinite în cauză condițiile legale prevăzute în
art. 365 C.
proc
.
pen
.
pentru calificarea căii de atac de față ca apel peste termen.
Inculpatul a fost legal citat la
instanța de fond, dispunându-se citarea sa prin afișare la locul săvârșirii
faptei conform art. 177 alin. (4) C.
proc
.
pen
., dovezile de citare din Grecia fiind returnate pentru
adresă incompletă. Or, însuși inculpatul a declarat la urmărirea penală adresa
sa de domiciliu ca incompletă.
În cauză, însă, sentința atacată în
prezentul apel peste termen de către inculpat nu mai este în ființă, ea fiind
desființată parțial în esența sa în latura penală în apelul procurorului, prin
decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie
2004 a
Curții de Apel Iași, care este definitivă și care nu a fost atacată cu recurs
de părțile interesate.
Cum sentința penală atacată în
prezentul apel peste termen nu mai există, fiind desființată cu caracter
definitiv prin decizia penală menționată, apelul a fost respins, ca nefondat,
în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.
proc
.
pen
.
Împotriva acestei decizii a declarat,
în termenul legal, recurs D.D.
În motivele de recurs, recurentul
inculpat a arătat că recursul se încadrează în dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 21 C.
proc
.
pen
.,
în sensul că judecata cauzei în primă instanță a avut loc fără citarea legală a
inculpatului.
Recurentul a părăsit în mod legal țara
la data de 4 noiembrie 2002, iar ulterior acestei date inculpatul nu a mai
intrat în țară și instanța a dispus ca citarea să fie făcută, atât la reședința
din Iași, prin afișare la ușa Consiliului Local, cât și prin scrisoare
recomandată la adresa din Grecia, procedura fiind restituită de fiecare dată cu
mențiunea „adresa insuficientă.” Chiar și sentința penală a fost comunicată la
data de 26 februarie 2004, procedura fiind restituită o lună mai târziu cu
aceeași mențiune „adresa insuficientă.”
La dosarul de fond exista o adresă a
Ministerului de Justiție al Republicii Elene prin care se comunică faptul că
sentința penală nu poate fi transmisă, deoarece lipsește numele străzii.
Recurentul nu a cunoscut sentința
pronunțată de către Tribunalul Iași, data la care a aflat de existența unei
sentințe de condamnare fiind data de 30 aprilie 2008, când a fost înștiințat de
faptul că pe numele său este emis un mandat european de arestare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu
privire la recursul declarat, a pus concluzii de admitere a acestuia, casarea
deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului peste termen, la
instanța de apel, care să stabilească dacă apelul este tardiv sau sunt
îndeplinite condițiile apelului peste termen, apreciind că, sub acest aspect,
decizia atacată este contradictorie.
Examinând recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva
deciziei instanței de apel, în raport cu motivul de recurs invocat din oficiu,
de către reprezentantul Ministerului Public în recursul inculpatului, prevăzut
în art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C.
proc
.
pen
., în condițiile art. 385
9
alin. (3) și (4)
din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul
inculpatului este fondat în raport cu acest motiv invocat oral, pentru
următoarele considerentele:
În conținutul dispozițiilor art. 365 alin. (1) C.
proc
.
pen
., legiuitorul a reglementat
condițiile de exercitare a apelului peste termen, astfel: „Partea care a lipsit
atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și
peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii
executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind
despăgubirile civile.”
Din analiza cauzei rezultă că instanța de apel, deși
constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 365 C.
proc
.
pen
. referitoare la apelul
peste termen, calificând calea de atac exercitată de inculpatul D.D., ca fiind
un apel peste termen, nu face o examinare efectivă a condițiilor prevăzute de
lege pentru exercitarea acestuia, în raport cu situația concretă din dosarul
cauzei privind pe inculpat.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
motivarea deciziei pronunțate de instanța de apel este generică, rezumându-se
la modalitatea citării inculpatului, la prima instanță, fără a se argumenta, în
raport cu citarea inculpatului efectuată de instanță, dovezile de îndeplinire a
procedurii de citare a acestuia ce se află la dosarul cauzei, absența
inculpatului la toate termenele de judecată și la pronunțare, respectiv
stabilirea motivelor neparticipării inculpatului, în sensul dacă acestea au
avut legătură sau nu cu modalitatea citării sale, a cunoașterii sau nu a
termenelor de judecată și a celui de pronunțare, dacă această cale de atac a
fost sau nu exercitată în termenul de 10 zile de la momentul începerii
executării pedepsei, nestabilindu-se, în concret, dacă a fost începută sau nu
executarea pedepsei, față de infracțiunea pretins a fi comisă, așa cum se
stipulează în norma mai sus arătată.
În lipsa unei examinări concrete și a unei motivări a
îndeplinirii sau nu a dispozițiilor art. 365 C.
proc
.
pen
., care atrag consecințe diferite sub aspectul
judecății, respectiv, în condițiile îndeplinirii prevederilor art. 365 C.
proc
.
pen
., instanța de apel
poate continua judecata asupra fondului căii de atac exercitată peste termen,
urmând să pronunțe una din soluțiile prevăzute de lege, în timp ce în caz
contrar urmează să pronunțe o soluție de respingere, ca tardiv declarat, a
apelului peste termen, soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel,
asupra fondului acestuia, este nemotivată, deoarece argumentele prezentate pe
fond, în lipsa motivării îndeplinirii condițiilor legale menționate a căii de
atac exercitate, nu pot complini o asemenea omisiune, așa încât hotărârea
curții de apel este nelegală, fiind incident cazul de casare invocat prevăzut
în art. 385
9
alin. (1) pct. 9 C.
proc
.
pen
.
Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că față de
preeminența motivului de recurs menționat, nu poate examina motivul de recurs
formulat în scris de către recurentul inculpat, prin apărător.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) teza
I C.
proc
.
pen
., a admis
recursul declarat de recurentul inculpat D.D. împotriva deciziei nr. 91 din 23
septembrie
2008
a
Curții de Apel Iași, Secția penală, a casat
decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului peste termen
declarat de apelantul inculpat la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel
Iași, urmând ca instanța de apel să examineze și să motiveze punctual
îndeplinirea sau neîndeplinirea dispozițiilor art. 365 C.
proc
.
pen
., în raport cu fiecare din condițiile prevăzute
de lege în norma indicată și actele din dosarul cauzei privind pe inculpatul
D.D.