ÎCCJ, decizie (scj.ro #84114)

Recurs. Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc . pen . Apel peste termen Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare.

Recursul Indice alfabetic: Drept procesual penal - recurs - cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc . pen . - apel peste termen C. proc . pen ., art. 365, art. 385 9 alin. (1) pct. 9 Dacă instanța de apel, calificând calea de atac exercitată de inculpat ca fiind un apel peste termen, nu face o examinare a condițiilor prevăzute în art. 365 C. proc . pen . pentru exercitarea apelului peste termen în raport cu situația concretă din dosarul cauzei și nu motivează îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor prevăzute în acest text de lege, este incident cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc . pen . În lipsa unei examinări și motivări a îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 365 C. proc . pen ., care atrag consecințe diferite sub aspectul judecății - și anume, continuarea judecății apelului asupra fondului căii de atac exercitate peste termen în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 365 C. proc . pen . și respingerea ca tardiv a apelului declarat peste termen în cazul neîndeplinirii acestor condiții - soluția pronunțată de instanța de apel asupra fondului căii de atac exercitate este nemotivată, argumentele prezentate pe fond, în lipsa motivării îndeplinirii condițiilor legale ale căii de atac exercitate peste termen, neputând complini o asemenea omisiune.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4120 din 11 decembrie 2008 Prin sentința penală nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 2, 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen . și i s-au interzis drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen . pe o perioadă de 2 ani.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, apel care a fost judecat și soluționat prin decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, în sensul că a fost admis, a fost desființată în parte, în latură penală sentința penală nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Iași și, rejudecând: În baza dispozițiilor art. 334 C. proc . pen ., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracțiunea prevăzută în art. 2, 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen ., și inculpatul D.D.

a fost condamnat la următoarele pedepse: 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen . În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Inculpatul D.D. a declarat apel peste termen împotriva sentinței penale nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, întrucât a lipsit, atât la judecată, cât și la pronunțare, iar în cursul judecății cauzei la fond nu a fost legal citat, deși a comunicat instanței adresa sa exactă din Grecia, de la urmărirea penală.

Prin decizia nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, Secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul peste termen declarat de inculpat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind îndeplinite în cauză condițiile legale prevăzute în art. 365 C. proc . pen . pentru calificarea căii de atac de față ca apel peste termen. Inculpatul a fost legal citat la instanța de fond, dispunându-se citarea sa prin afișare la locul săvârșirii faptei conform art. 177 alin. (4) C. proc . pen ., dovezile de citare din Grecia fiind returnate pentru adresă incompletă. Or, însuși inculpatul a declarat la urmărirea penală adresa sa de domiciliu ca incompletă.

În cauză, însă, sentința atacată în prezentul apel peste termen de către inculpat nu mai este în ființă, ea fiind desființată parțial în esența sa în latura penală în apelul procurorului, prin decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, care este definitivă și care nu a fost atacată cu recurs de părțile interesate. Cum sentința penală atacată în prezentul apel peste termen nu mai există, fiind desființată cu caracter definitiv prin decizia penală menționată, apelul a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc . pen . Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs D.D. În motivele de recurs, recurentul inculpat a arătat că recursul se încadrează în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc . pen ., în sensul că judecata cauzei în primă instanță a avut loc fără citarea legală a inculpatului.

Recurentul a părăsit în mod legal țara la data de 4 noiembrie 2002, iar ulterior acestei date inculpatul nu a mai intrat în țară și instanța a dispus ca citarea să fie făcută, atât la reședința din Iași, prin afișare la ușa Consiliului Local, cât și prin scrisoare recomandată la adresa din Grecia, procedura fiind restituită de fiecare dată cu mențiunea „adresa insuficientă.” Chiar și sentința penală a fost comunicată la data de 26 februarie 2004, procedura fiind restituită o lună mai târziu cu aceeași mențiune „adresa insuficientă.” La dosarul de fond exista o adresă a Ministerului de Justiție al Republicii Elene prin care se comunică faptul că sentința penală nu poate fi transmisă, deoarece lipsește numele străzii.

Recurentul nu a cunoscut sentința pronunțată de către Tribunalul Iași, data la care a aflat de existența unei sentințe de condamnare fiind data de 30 aprilie 2008, când a fost înștiințat de faptul că pe numele său este emis un mandat european de arestare. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul declarat, a pus concluzii de admitere a acestuia, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului peste termen, la instanța de apel, care să stabilească dacă apelul este tardiv sau sunt îndeplinite condițiile apelului peste termen, apreciind că, sub acest aspect, decizia atacată este contradictorie. Examinând recursul declarat de inculpatul D.D.

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul de recurs invocat din oficiu, de către reprezentantul Ministerului Public în recursul inculpatului, prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc . pen ., în condițiile art. 385 9 alin. (3) și (4) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului este fondat în raport cu acest motiv invocat oral, pentru următoarele considerentele: În conținutul dispozițiilor art. 365 alin. (1) C. proc . pen ., legiuitorul a reglementat condițiile de exercitare a apelului peste termen, astfel: „Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.” Din analiza cauzei rezultă că instanța de apel, deși constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 365 C. proc . pen . referitoare la apelul peste termen, calificând calea de atac exercitată de inculpatul D.D., ca fiind un apel peste termen, nu face o examinare efectivă a condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea acestuia, în raport cu situația concretă din dosarul cauzei privind pe inculpat.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivarea deciziei pronunțate de instanța de apel este generică, rezumându-se la modalitatea citării inculpatului, la prima instanță, fără a se argumenta, în raport cu citarea inculpatului efectuată de instanță, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a acestuia ce se află la dosarul cauzei, absența inculpatului la toate termenele de judecată și la pronunțare, respectiv stabilirea motivelor neparticipării inculpatului, în sensul dacă acestea au avut legătură sau nu cu modalitatea citării sale, a cunoașterii sau nu a termenelor de judecată și a celui de pronunțare, dacă această cale de atac a fost sau nu exercitată în termenul de 10 zile de la momentul începerii executării pedepsei, nestabilindu-se, în concret, dacă a fost începută sau nu executarea pedepsei, față de infracțiunea pretins a fi comisă, așa cum se stipulează în norma mai sus arătată.

În lipsa unei examinări concrete și a unei motivări a îndeplinirii sau nu a dispozițiilor art. 365 C. proc . pen ., care atrag consecințe diferite sub aspectul judecății, respectiv, în condițiile îndeplinirii prevederilor art. 365 C. proc . pen ., instanța de apel poate continua judecata asupra fondului căii de atac exercitată peste termen, urmând să pronunțe una din soluțiile prevăzute de lege, în timp ce în caz contrar urmează să pronunțe o soluție de respingere, ca tardiv declarat, a apelului peste termen, soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, asupra fondului acestuia, este nemotivată, deoarece argumentele prezentate pe fond, în lipsa motivării îndeplinirii condițiilor legale menționate a căii de atac exercitate, nu pot complini o asemenea omisiune, așa încât hotărârea curții de apel este nelegală, fiind incident cazul de casare invocat prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc . pen . Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că față de preeminența motivului de recurs menționat, nu poate examina motivul de recurs formulat în scris de către recurentul inculpat, prin apărător.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) teza I C. proc . pen ., a admis recursul declarat de recurentul inculpat D.D. împotriva deciziei nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, Secția penală, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de apelantul inculpat la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Iași, urmând ca instanța de apel să examineze și să motiveze punctual îndeplinirea sau neîndeplinirea dispozițiilor art. 365 C. proc . pen ., în raport cu fiecare din condițiile prevăzute de lege în norma indicată și actele din dosarul cauzei privind pe inculpatul D.D.