ÎCCJ, decizie (scj.ro #83618)

Contractul de locațiune.Tacita relocațiune.Clauza penală.

C.civ.,art.1110,art.1113

Clauza penală,stabilită în contractul de locațiune,are caracterul unei

convenții accesorii,prin care părțile stabilesc cuantumul daunelor

interese  compensatorii datorate de partea în culpă,în caz de neexecutare

a obligației.

În situația tacitei relocațiuni,penalitățile de întârziere nu mai pot fi

pretinse de creditorul obligației,dar acesta are dreptul să pretindă

daune-interese moratorii peste dispozițiile contractuale.

(

Secția

comercială.decizia nr.2414 din 18 aprilie 2003)

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilănr.123/C din 12

februarie 2002, a admis acțiunea reclamantei Primăria Municipiului Râmnicu

Vâlcea și a obligat pe pârâta SC”C.” SRL la  plata chiriei restante. și

penalități de întârziere.

Instanța a reținut că imputația plății se face conform

dispozițiilor prevăzute de art.1110-1113 c.civ., iar calculul penalităților are

în vedere acordul părților în condițiile tacitei relocațiuni.

Curtea de Apel Pitești, soluționând apelul declarat de

pârâtă, prin decizia nr.542/A-C din 15 octombrie 2001, a admis cererea și a

schimbat sentința atacată, respingând acțiunea și considerând că plata

,efectuată la 23 iulie 2001, a stins datoria pârâtei.

Reclamanta a declarat recurs,în temeiul art..304 pct.9

c.proc..civ,..susținând că instanța de apel a ignorat dispozițiile referitoare

la imputația plății, în condițiile în care nu s-a stins întreaga datorie.

Reclamanta a criticat hotărârea și pe considerentul

privind calculul penalităților  când instanța trebuia să considere

dispozițiile contractuale în condițiile prelungirii contractelor după expirarea

termenelor ,din moment ce calculul majorărilor de întârziere cât și diferența

de plată a chiriilor nu au fost avute în vedere.

Recursul este nefondat .

Verificând probele ,s-a constatat că între părți s-au

încheiat două contracte de

închiriere,

contracte încheiate pentru perioada până la 2 decembrie 1994, respectiv 31 decembrie

1995, cu dreptul de prelungire, prin acordul părților.

Prelungirea locațiunii prin folosința lucrului de către

locatar și fără ca locatorul să-l împiedice are loc în condițiile contractului

inițial, fără garanțiile stipulate pentru executarea contractului.Acestea fiind

exprese, nu pot depăși termenul stipulat în condițiile tacitei relocațiuni.

Cu privire la reguluile stabilite de imputația plății, se

reține că debitorul are dreptul subiectiv de a efectua plata pentru evitarea

consecințelor neexecutării obligației, iar  în speță,pârâta a consemnat cu

chitanțele din 23 iulie 2001 suma , reprezentând obligațiile pretinse,

confirmate de raportul de expertiză.

Clauza penală stabilită în contractele de locațiune are

caracterul unei convenții accesorii prin care părțile stabilesc cuantumul

daunelor interese compensatorii care vor fi datorate de partea în culpă, în caz

de neexecutare a obligației.

Natura juridică astfel determinată, face ca penalitățile

de întârziere să nu mai poată fi pretinse de creditorul obligației, în cazul

tacitei relocațiuni, dar nu interzice acestuia dreptul de a pretinde daune

interese moratorii, peste dispozițiile contractuale.

Reclamanta și-a stabilit pretențiile în raport cu clauza

penală existentă în contractele expirate, iar instanța de apel a

constatat, corect,imposibilitatea acordării acestora.

În consecință,Curtea a respins ca

nefondat recursul.