ÎCCJ, decizie (scj.ro #83618)

Contractul de locațiune.Tacita relocațiune.Clauza penală. C.civ.,art.1110,art.1113 Clauza penală,stabilită în contractul de locațiune,are caracterul unei convenții accesorii,prin care părțile stabilesc cuantumul daunelor interese compensatorii datorate de partea în culpă,în caz de neexecutare a obligației. În situația tacitei relocațiuni,penalitățile de întârziere nu mai pot fi pretinse de creditorul obligației,dar acesta are dreptul să pretindă daune-interese moratorii peste dispozițiile contractuale. ( Secția comercială.decizia nr.2414 din 18 aprilie 2003) Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilănr.123/C din 12 februarie 2002, a admis acțiunea reclamantei Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea și a obligat pe pârâta SC”C.” SRL la plata chiriei restante.

și penalități de întârziere. Instanța a reținut că imputația plății se face conform dispozițiilor prevăzute de art.1110-1113 c.civ., iar calculul penalităților are în vedere acordul părților în condițiile tacitei relocațiuni. Curtea de Apel Pitești, soluționând apelul declarat de pârâtă, prin decizia nr.542/A-C din 15 octombrie 2001, a admis cererea și a schimbat sentința atacată, respingând acțiunea și considerând că plata ,efectuată la 23 iulie 2001, a stins datoria pârâtei. Reclamanta a declarat recurs,în temeiul art..304 pct.9 c.proc..civ,..susținând că instanța de apel a ignorat dispozițiile referitoare la imputația plății, în condițiile în care nu s-a stins întreaga datorie.

Reclamanta a criticat hotărârea și pe considerentul privind calculul penalităților când instanța trebuia să considere dispozițiile contractuale în condițiile prelungirii contractelor după expirarea termenelor ,din moment ce calculul majorărilor de întârziere cât și diferența de plată a chiriilor nu au fost avute în vedere. Recursul este nefondat . Verificând probele ,s-a constatat că între părți s-au încheiat două contracte de închiriere, contracte încheiate pentru perioada până la 2 decembrie 1994, respectiv 31 decembrie 1995, cu dreptul de prelungire, prin acordul părților. Prelungirea locațiunii prin folosința lucrului de către locatar și fără ca locatorul să-l împiedice are loc în condițiile contractului inițial, fără garanțiile stipulate pentru executarea contractului.Acestea fiind exprese, nu pot depăși termenul stipulat în condițiile tacitei relocațiuni.

Cu privire la reguluile stabilite de imputația plății, se reține că debitorul are dreptul subiectiv de a efectua plata pentru evitarea consecințelor neexecutării obligației, iar în speță,pârâta a consemnat cu chitanțele din 23 iulie 2001 suma , reprezentând obligațiile pretinse, confirmate de raportul de expertiză. Clauza penală stabilită în contractele de locațiune are caracterul unei convenții accesorii prin care părțile stabilesc cuantumul daunelor interese compensatorii care vor fi datorate de partea în culpă, în caz de neexecutare a obligației. Natura juridică astfel determinată, face ca penalitățile de întârziere să nu mai poată fi pretinse de creditorul obligației, în cazul tacitei relocațiuni, dar nu interzice acestuia dreptul de a pretinde daune interese moratorii, peste dispozițiile contractuale.

Reclamanta și-a stabilit pretențiile în raport cu clauza penală existentă în contractele expirate, iar instanța de apel a constatat, corect,imposibilitatea acordării acestora. În consecință,Curtea a respins ca nefondat recursul.