ÎCCJ, decizie (scj.ro #83760)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83760) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Concurs

de infracțiuni. Infracțiune continuată. Deținerea de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

generală. Infracțiunea. Pluralitatea de infracțiuni

Indice alfabetic:

Drept

penal

-

concurs de infracțiuni

-

infracțiune continuată

-

deținerea de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică

C.

pen.,

art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2)

Legea

nr. 365/2002,

art. 25

Dacă infractorul a luat hotărârea generică de a comite

infracțiuni de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor

de plată electronică, ori de câte ori i se va ivi ocazia, fără a avea

reprezentarea concretă a acestora, nu există elementul subiectiv unificator al

acțiunilor care prezintă conținutul infracțiunii prevăzute în art. 25 din Legea

nr. 365/2002, cerință esențială pentru a fi incidente dispozițiile art. 41

alin. (2) C. pen. referitoare la infracțiunea continuată, ci un concurs omogen

de infracțiuni.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 850 din 21 martie 2012

Prin sentința penală nr. 187/S din 2 iunie 2011 pronunțată de

Tribunalul Brașov a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice

din două infracțiuni prevăzute în art. 25 din Legea nr. 365/2002

într-o singură infracțiune prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la două pedepse a câte 5

luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de deținere de echipamente

în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în

esență, următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.M. pentru comiterea a două

infracțiuni prevăzute în art. 25 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că

la datele de 13 și 20 noiembrie 2010 a deținut echipamente în vederea

falsificării de instrumente de plată electronică și a procedat la amplasarea

acestora în mod fraudulos asupra unui bancomat ATM aparținând Băncii C.

Anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul a

declarat că dorește să urmeze procedura simplificată, că recunoaște în

integralitate faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și că

probatoriul a fost legal administrat.

Tribunalul a constatat că cererea inculpatului este întemeiată,

sens în care a procedat la soluționarea cauzei potrivit art. 320

1

C.

proc. pen.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul a depus în

circumstanțiere înscrisuri cu privire la comportamentul său social.

Pe baza materialului probatoriu administrat în cauză, instanța

de fond a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 13 noiembrie 2010, inculpatul s-a deplasat din

municipiul Craiova în municipiul Brașov și a montat la bancomatul ATM aparținând

Băncii C. un dispozitiv artizanal de citit carduri bancare. La momentul

solicitării liberării provizorii, inculpatul a declarat că dispozitivul de

citit carduri îl primise de la o persoană din Craiova pe care nu o cunoștea

foarte bine și că i s-a promis suma de 100 euro pentru această activitate. După

demontarea dispozitivului de pe bancomat, inculpatul l-a predat aceleiași

persoane care i-l înmânase și care, însă, a considerat că activitate nu a fost

bună. Ulterior, la aproximativ o săptămână, inculpatul a primit de la acel

cunoscut un alt dispozitiv de citit carduri, pe care l-a montat în data de 20

noiembrie 2010 la aceeași locație din Brașov, dată la care a fost prins și

imobilizat de organele de poliție în timp ce demonta dispozitivul artizanal de

citit carduri de la bancomatul Băncii C.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 17

decembrie 2010 întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate, dispozitivul

constituie un ansamblu tehnic confecționat artizanal, care, prin caracteristicile

modului de asamblare și funcționalitate, a fost folosit pentru citirea și

memorarea datelor de pe carduri bancare, precum și pentru înregistrarea video a

activității desfășurate în fața tastaturii unui bancomat în scopul

identificării codurilor PIN ale cardurilor bancare.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, afirmând că

săvârșirea acestora a fost determinată de lipsa resurselor financiare; de

asemenea, inculpatul a susținut că știe ce reprezintă acele dispozitive pe care

le-a montat pe bancomat și că, în opinia sa, a montat același dispozitiv de

două ori.

Prima instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului

P.M., care la datele de 13 noiembrie 2010 și 20 noiembrie 2010 a deținut

echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și a

procedat la amplasarea acestora în mod fraudulos la un bancomat ATM aparținând

Băncii C. realizează elementele constitutive a două infracțiuni prevăzute în

art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din două

infracțiuni prevăzute în art. 25 din Legea nr. 365/2002 într-o singură

infracțiune prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu motivarea că

activitatea de deținere este continuă, are o anumită durată în timp,

neputându-se reține că există două rezoluții infracționale distincte.

Instanța de fond a constatat, însă, că inculpatul a deținut în

două rânduri echipamente în vederea falsificării cardurilor bancare, că

inculpatul nu a deținut continuu în perioada 13 noiembrie 2010 - 20 noiembrie

2010 echipamentele electronice pentru falsificare pentru a se putea aprecia că

ne aflăm în prezența unei singure infracțiuni continue. Deși faptele au fost

comise la intervale scurte de timp, nu se poate aprecia că rezoluția

infracțională a fost unică. Așa fiind, cererea de schimbare a încadrării

juridice formulată de inculpat a fost respinsă.

Prin decizia nr. 105/Ap. din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel

Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de

procuror, a desființat sentința sub aspectul individualizării pedepsei aplicate

inculpatului P.M. și, rejudecând în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare aplicată

inculpatului P.M. și a repus în individualitatea lor cele două pedepse de câte

5 luni închisoare.

A majorat de la câte 5 luni închisoare la câte un an închisoare

cele două pedepse aplicate inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de

deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică prevăzute în art. 25 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele stabilite, astfel cum au fost majorate, și a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea

executării pedepsei aplicate sub supraveghere, iar în baza art. 86

2

C. pen., a stabilit termen de încercare 4 ani.

A făcut aplicarea art. 86

3

C. pen.

A menținut pedeapsa accesorie aplicată inculpatului de către

prima instanță și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale, a suspendat și executarea

pedepsei accesorii.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul P.M.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control

judiciar a reținut că prima instanță a analizat în mod judicios materialul

probator administrat în cauză în etapa urmăririi penale - și însușit de către

inculpat conform declarației date în fața instanței - și a stabilit pe baza

acestuia o stare de fapt corectă. Această stare de fapt coincide cu cea

reținută în actul de sesizare a instanței, faptele fiind recunoscute de către

inculpat, astfel cum rezultă din declarația acestuia dată în fata instanței de

fond.

În raport cu starea de fapt reținută, încadrarea juridică dată

de prima instanță este corectă, inculpatul făcându-se vinovat de comiterea în

concurs real a două infracțiuni de deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronică prevăzute în art. 25 din Legea nr.

365/2002.

În mod judicios a procedat prima instanță, respingând cererea

formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice date faptelor reținute

în actul de sesizare a instanței, din două infracțiuni de deținere de

echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică

prevăzute în art. 25 din Legea nr. 365/2002 comise în concurs real într-o

singură infracțiune de deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002

datorită caracterului continuu a deținerii echipamentului folosit de inculpat.

Deși o schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în

sarcina inculpatului este posibilă, chiar și în condițiile judecării lor în

procedura prevăzută în art. 320

1

C. proc. pen., în speță, pentru a

se putea dispune o astfel de schimbare, se impunea reținerea unei alte stări de

fapt decât cea descrisă în rechizitoriu, respectiv reținerea deținerii în mod

continuu de către inculpat a aparaturii montate la ATM-ul aparținând Băncii C.

începând cu data de 13 noiembrie 2010 până la data de 20 noiembrie 2010, când

acesta a fost surprins în flagrant, ceea ce este incompatibil cu dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. de care a înțeles să beneficieze inculpatul.

Pe altă parte, o asemenea stare de fapt, ca cea invocată de

către inculpat, nu rezultă din materialul probator administrat în cauză.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care, invocând

cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 și 14 C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei din două infracțiuni prevăzute în art. 25 din Legea nr. 365/2002,

reținute a fi fost comise în concurs real, într-o singură infracțiune prevăzută

în art. 25 din Legea nr. 365/2002 în formă continuată și reindividualizarea

pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia prin reținerea de

circumstanțe atenuante și menținerii dispozițiilor art. 81 C. pen. dispuse de

instanța de fond.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate,

cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu

este fondat.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., „infracțiunea este

continuată când persoana săvârșește la intervale de timp, dar în realizarea

aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte,

conținutul aceleiași infracțiuni.”

Ceea ce caracterizează infracțiunea continuată este, prin

urmare, existența unei pluralități de fapte care, prezentând flecare în parte

conținutul aceleiași infracțiuni, ar putea constitui tot atâtea infracțiuni

autonome, însă acestea împreună alcătuiesc, prin voința legiuitorului, datorită

unui element subiectiv comun, aflat la baza tuturor, o singură infracțiune, o

formă specifică de unitate infracțională.

Condițiile ce trebuie să fie întrunite cumulativ pentru ca o

infracțiune să fie considerată continuată sunt: unitatea de persoană a

făptuitorului, săvârșirea pluralității de acte la diferite intervale de timp,

unitatea de conținut a infracțiunii și unitatea de rezoluție infracțională.

Această din urmă condiție legală reprezintă liantul de ordin subiectiv care

unește acțiunile sau inacțiunile săvârșite într-o unitate infracțională, făcând

ca ele să-și piardă statutul de infracțiuni independente și, totodată,

constituie criteriul de deosebire a infracțiunii continuate de concursul omogen

de infracțiuni.

Rezoluția infracțională trebuie să fie conturată în linii

generale, în ansamblu, cu posibilitatea survenirii unor noi împrejurări

caracteristice fiecărei acțiuni. Prin urmare, unitatea hotărârii infracționale

presupune reprezentarea de la început a activității materiale corespunzătoare

laturii obiective a infracțiunii, ceea ce înseamnă că, în momentul luării

hotărârii, autorul trebuie să fi avut imaginea de ansamblu a faptelor pe care

le va comite.

În speța dedusă judecății, recurentul inculpat a luat o hotărâre

generică de a comite în viitor mai multe infracțiuni de deținere de echipamente

în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, ori de câte ori i

se va ivi ocazia, fără a avea reprezentarea în mod concret a acestor fapte,

astfel că nu suntem în prezența elementului subiectiv, unificator al acțiunilor

infracțiunilor comise, cerință esențială pentru a fi incidente dispozițiile

art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracțiunea continuată.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale pe baza

cărora recurentul inculpat a solicitat să se facă judecata rezultă că, în ziua

de 13 noiembrie 2010, acesta a plecat din municipiul Craiova în municipiul

Brașov și a montat la bancomatul ATM aparținând Băncii C. un dispozitiv

artizanal de citit carduri bancare pe care, potrivit propriilor declarații, l-a

primit de la o persoană din Craiova pe care nu o cunoștea foarte bine și care

i-a promis suma de 100 euro pentru această activitate.

După demontarea dispozitivului de pe bancomat, recurentul

inculpat l-a restituit persoanei de la care îl primise care, însă, nu a fost

mulțumită de activitatea desfășurată de inculpat.

După aproximativ o săptămână, în baza unei rezoluții

infracționale distincte, recurentul inculpat a acceptat să primească de la

același cunoscut un alt dispozitiv de citit carduri, cu care a revenit în

municipiul Brașov, în ziua de 20 noiembrie 2010 și l-a montat la același

bancomat, lăsându-l aproximativ 8 ore, după care, în timp ce încerca să-l

demonteze, a fost surprins și imobilizat de organele de poliție.

Prin urmare, recurentul inculpat, acționând în baza unor

rezoluții infracționale distincte, ceea ce atrage incidența prevederilor art.

33 lit. a) C. pen., prima critică adusă deciziei, care vizează reținerea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și se circumscrie cazului de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., nu este

fondată.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu este fondat.

În opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod corect

instanța de prim control judiciar a apreciat, în raport cu numărul

infracțiunilor comise, cu împrejurarea că activitatea infracțională desfășurată

de inculpat a fost întreruptă numai datorită intervenției organelor de poliție,

ceea ce crește riscul recidivei acestuia în comiterea aceluiași gen de

infracțiuni, că se impune majorarea cuantumului pedepselor stabilite de

instanța de fond și exercitarea unui anumit control din partea organelor

abilitate ale statului asupra conduitei inculpatului pe durata termenul de

încercare, cu impunerea în sarcina acestuia a obligațiilor prevăzute

în art. 86

3

C. pen.

Circumstanțele personale ale recurentului inculpat - este

student, are un loc de muncă, este tânăr, nu are antecedente penale - au fost

avute în vedere la stabilirea pedepselor, dar așa cum a reținut și instanța de

prim control judiciar nu pot avea o pondere majoră în stabilirea cuantumului

pedepsei și a modalității de executare a acesteia, deoarece la individualizarea

sancțiunii trebuie avute în vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 72 C.

pen., nu numai datele ce caracterizează persoana inculpatului și împrejurările

ce atenuează răspunderea penală, ci și împrejurările ce agravează o atare

răspundere.

Or, prin modalitatea în care a acționat, recurentul inculpat a

dat dovadă de perseverență infracțională, s-a deplasat în două rânduri în municipiul

Brașov în vederea colectării de date pentru clonarea cardurilor bancare prin

montarea aparaturii deținute contra dispozițiilor legale pe ATM-uri și a lăsat

dispozitivele respective pe ATM-uri mai multe ore, timp în care, doar în ziua

de 20 noiembrie 2010, au folosit bancomatele respective un număr de 99

persoane.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că

instanța de prim control judiciar a realizat o justă individualizare a pedepsei

în raport cu toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.,

executarea de către recurent a pedepsei rezultante de un an închisoare în

condițiile art. 86

1

C. pen. fiind de natură a-și atinge scopul

preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea

inculpatului.

În consecință, reținând că decizia pronunțată de instanța de

apel este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei

nr. 105/Ap. din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, Secția penală și

pentru cauze cu minori.