ÎCCJ, decizie (scj.ro #85317)

Impozit pe profit și TVA. Stabilirea

obligațiilor în relațiile contractuale cu o firmă străină pe baza cursului

schimbului valutar. Cazul fluctuației cursului valutar

Faptul că, după mult timp, banca competentă transmite unalt curs al

schimbului valutar, decât acela confirmat nițial și de Banca Națională a

României, nu este de natură să determine aprecierea că declarația vamală ar

cuprinde date inexacte, că valoarea declarată ar fi incorectă și deci, ar

angaja răspunderea unității plătitoare a impozitului pe profit și a TVA.

Secția de

contencios administrativ, decizia nr.429 din 4 februarie 2003

Reclamantele SNTc „R” SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Finanțelor Publice, Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Galați:

-suspendarea executării deciziei nr.182 din 25 februarie 2002 emisă de primul

pârât;

-anularea sus-menționatei decizii, a  procesului verbal de control

nr.220/891 din 28 ianuarie 2002 întocmit de ultima pârâtă, ca și a

proceselor-verbale nr.3835 din 14 februarie 2002 și nr.4903 din 28 februarie

2002 prin care s-au calculat majorări de întârziere și penalități la sumele

stabilite prin procesul verbal de  control.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în mod nelegal pârâtele au

stabilit și menținut în sarcina sa, prin actele atacate, obligația de plată a

unei diferențe de impozit pe profit și TVA în sumă  de 10.558.156.753 lei,

precum și a  16.841.529.337 lei majorări de întârziere aferente TVA.S-a precizat

că impunerea   provine dintr-o diferență de curs de schimb valutar

între moneda coreeană KRW și leul românesc. Astfel, urmare derulării unui

proiect de modificare a telecomunicațiilor în județul Buzău, rezultat al unor

înțelegeri guvernamentale româno-coreene, s-au derulat un număr de 89 de

importuri definitive de echipamente de telecomunicații de la firma din

Republica Coreea, cu plata în moneda coreeană KRW. Întrucât această monedă

nu  era inclusă în lista cursurilor de referință publicate de B.N.R., în

vederea  stabilirii valorii în vamă a mărfurilor importate, s-a determinat

cursul de schimb KRW/LEU utilizând cursul de schimb KRW/USD transmis de Banc

Post SA și cursul de schimb ROL/USD comunicat de B.N.R.,  aferent datelor

la care s-au realizat importurile.La controlul efectuat, organele vamale au

reținut că valoarea în vamă a mărfurilor a fost eronat stabilită prin metoda

sus menționată și au calculat în sarcina sa  obligațiile fiscale

contestate.

Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.483 din 8 mai 2002, a admis acțiunea, reținând că reclamanta a

folosit cotația comunicată oficial de bănci autorizate, modificarea ulterioară

a poziției celor două bănci nefiindu-i imputabilă societății.

Împotriva sentinței au declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice, și

Direcția Generală a  Vămilor.

În susținerea recursurilor, pârâții au  învederat, în esență,

nelegalitatea sentinței, instanța încălcând dispozițiile art.3 lit.s din Legea

nr.141/1997 privind Codul vamal al României și ale art.40 din Hotărârea

Guvernului nr.626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului

vamal al României.

Recursurile sunt nefondate.

Instanța de fond nu a încălcat dispozițiile

Codului vamal și nici pe cele ale Regulamentului de aplicare a acestuia.

Completând declarația vamală, societatea intimată reclamantă și-a asumat

responsabilitatea pentru corecta declarare a valorii în vamă, însoțind-o de

documentele justificative cerute de lege. Ea a utilizat, pentru completarea

declarației vamale și stabilirea valorii mărfii în vamă, relațiile comunicate

de către  Banc Post SA printr-o adresă din 16 martie 1999, care stabilea o

paritate de 1690 KRW pentru 1 USD.

Faptul că, la doi ani după aceea, prin adresa nr.501/50 dn 9 ianuarie 2002

aceeași bancă transmite o altă cotație KRW/USD, respectiv 1200 KRW pentru 1

USD,  confirmată de B.N.R. la  un moment dat, nu este de natură să

determine aprecierea că declarația vamală ar  cuprinde date inexacte și că

valoarea declarată în vamă s-ar fi stabilit incorect.

Banca Națională a României a avut - față de problema cotației monedei coreene

în raport cu ROL și USD -  o poziție evazivă.

Astfel, în adresa nr.V/8629 din 2 decembrie 2002, B.N.R. preciza  că nu-și

poate exprima punctul de  vedere cu privire la modul în care Banc Post SA

a determinat cursul USD/KRW „acesteia revenindu-i întreaga răspundere pentru

datele comunicate clienților săi și pentru sursele utlizate”.

Prin urmare, datele comunicate în prima adresă de către Banc Post SA nu puteau

fi cenzurate de societatea intimată care le-a utilizat ca relații oficiale

transmise de o instituție competentă.

Revenirea ulterioară asupra acestor relații nu numai că nu îi este imputabilă

intimatei, dar nici nu se pot reține  ca fiind corecte datele din  a

doua adresă, întrucât nu există nici un criteriu legal, obiectiv  de

apreciere a acestora.

Așadar, în mod corect a reținut   prima instanță că nu se poate

angaja răspunderea reclamantei urmare unor fluctuații de cotații valutare

comunicate la interval de timp de  aceeași instituție bancară.

Nu poate fi reținut ca fondat nici motivul de casare privind invocarea unor

motive străine de natura pricinii în considerentele  sentinței.

Este de necontestat că, în  conformitate cu dispozițiile art.61 alin.3 din

Legea nr.141/1997, autoritatea vamală poate lua măsuri de completare a

taxelor vamale în cazul în care constată că, datorită unor date cuprinse în

declarația vamală, s-au încălcat reglementările legale.

Apreciind că datele comunicate prima dată de bancă și folosite la completarea

declarației vamale sunt mai veridice decât cele ulterioare și că aceasta nu

puteau reveni asupra afirmațiilor dovedite, instanța nu a reținut un motiv

străin de natura pricinii,  întrucât tocmai corectitudinea acestor relații

e în discuție.

Având în vedere că instanța de fond a pronunțat o soluție reținând exact

situația de fapt dedusă judecății și aplicând corect dispozițiile legale

incidente, sentința se privește ca legală și temeinică, recursurile s-au

respins ca nefondate.