ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5741/2011

Asupra conflictului negativ de competență

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 8 din 12 ianuarie 2011, pronunțată în Dosar nr. 8111/110/2010 de Tribunalul

Bacău, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței. S-a respins excepția

necompetenței teritoriale și în temeiul art. 158 C. proc. civ., s-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ.

S-a reținut din motivarea hotărârii tribunalului

că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 8111/110/2010, reclamanta

Asociația Composesorală C. - Harghita a solicitat în contradictoriu cu pârâtele

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău și Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Harghita, constatarea

dreptului la plata sumelor reprezentând sprijin financiar, în baza prevederilor

O.U.G. nr. 125/2006 și obligarea pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură - Centrul Județean Bacău la plata sumelor ce i se cuvin, potrivit O.U.G.

nr. 125/2006, în principal, pentru întreaga suprafață de 548,6 ha și, în subsidiar,

pentru suprafața de 347,87 RON.

În motivarea cererii, s-a arătat de către

reclamantă că, în anul 2009, a depus cerere la Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură - Centrul Teritorial Harghita, pentru plata sumelor cuvenite

conform O.U.G. nr. 125/2006, ca și în anii precedenți (2007 și 2008).

S-a mai arătat că, pentru clarificarea

situației, reclamanta s-a prezentat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură - Centrul Județean Bacău, căruia i-a prezentat documentele justificative,

însă nu s-a rezolvat situația conflictuală cu Asociația Crescătorilor de Animale

C.-S., pentru blocurile fizice nr. A, B, C, D, E, F, G și H.

Pentru a pronunța sentința nr. 8 din 12

ianuarie 2011, Tribunalul Bacău a reținut următoarele:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, litigiile privind actele autorităților publice locale și județene

se soluționează, în fond, de tribunalele (secțiile) administrativ teritoriale, iar

litigiile privind actele autorităților publice centrale de către secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel.

Conform art. 1 din Legea nr. 1/2004, privind

înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură, Agenția este organ de specialitate al administrației publice centrale,

în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu personalitate

juridică.

Potrivit art. 2 din aceeași lege, Agenția

este instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin, destinată

agriculturii, finanțate de la bugetul de stat, iar potrivit art. 4 alin. (3), directorul

general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură reprezintă agenția

în raporturile cu celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale

și locale, cu alte persoane juridice și fizice, precum și în justiție.

Deși centrele teritoriale ale Agenției

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură au personalitate juridică, conform

art. 4

1

alin. (1) din Legea nr. 1/2004, acestea nu au atribuții de a

reprezenta agenția în justiție, atribuțiile lor fiind stabilite prin regulamentul

de organizare și funcționare, aprobat prin decizie a directorului general al

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură conform art. 4

1

alin.

(4) din Legea nr. 1/2004.

Conform art. 3 alin. (2) lit. e) și f)

din Legea nr. 1/2004, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este instituția

care autorizează plățile și execută plățile autorizate la termenele și în condițiile

prevăzute de lege.

Astfel, a concluzionat Tribunalul că Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, fiind organ central al administrației

publice centrale în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

competența materială de soluționare a prezentei cauze revine, în primă instanță,

Curții de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții

de Apel Bacău care la prima zi de înfățișare a invocat din oficiu excepția necompetenței

materiale.

În motivarea soluției anterior menționate,

s-au reținut următoarele:

Conform dispozițiilor art. 4

1

alin. (1) din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Agenția are în subordine 42

de centre județene, cu personalitate juridică.

Potrivit alin. (2) al aceluiași art., centrele

județene sunt conduse de directori executivi, numiți prin decizie a directorului

general, în conformitate cu legislația în vigoare, iar conform alin. (3), directorii

executivi ai centrelor județene au calitatea de ordonatori terțiari de credite,

pentru fondurile de la bugetul de stat, cu excepția cheltuielilor prefnanțate și

cofinanțate prin scliemele de plată FEGA și scliemele de plată FEADR.

În conformitate cu dispozițiile art. 1

din Legea nr. 1/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Agenția este organ de specialitate al

administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale, cu personalitate juridică. Potrivit art. 2 din aceeași lege, Agenția este

instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin, destinată

agriculturii, finanțate de la bugetul de stat, iar potrivit art. 4 alin. (3), directorul

general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură reprezintă agenția

în raporturile cu celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale

și locale, cu alte persoane juridice și fizice, precum și în justiție, așa cum a

reținut tribunalul, însă în prezentul litigiu nu este vorba despre un refuz de rezolvare

a cererii reclamantei de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură,

ci de către Centrul Județean Bacău și Centrul Județean Harghita, care în temeiul

art. 4

1

alin. (1) din Legea nr. 1/2004, au personalitate juridică, directorii

acestor centre conform dispozițiilor aceluiași articol, fiind ordonatori terțiari

de credite pentru fondul de la bugetul de stat.

Din conținutul prevederilor legale menționate,

precum și raportat la faptul că în anul 2009, reclamanta a depus cerere, la Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Teritorial Harghita, pentru

plata sumelor cuvenite conform O.U.G. nr. 125/2006, ca și în anii precedenți (2007

și 2008) a rezultat faptul că cererea reclamantei se impunea a fi soluționată de

Centrul teritorial și nu de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Chiar dacă așa cum a reținut tribunalul,

conform art. 3 alin. (2) lit. e) și f) din Legea nr. 1/2004, Agenția de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură este instituția care autorizează plățile și execută

plățile autorizate la termenele și în condițiile prevăzute de lege, analizarea cererilor

se face de centrele teritoriale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură doar autorizând și executând plățile.

Având în vedere considerentele reținute,

instanța a apreciat că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului.

Constatându-se conflict de competență,

dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

unui regulator de competență.

Sesizată, în condițiile art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă

să soluționeze pricina este Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ și

fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat

instanței să emită o hotărâre împotriva Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură - Centrul Județean Bacău, hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei

la plata sprijinului financiar pentru anumite suprafețe solicitate prin cererea

de plată, cu actualizarea acestora până la plata efectivă.

Prin adresa din data de 01 octombrie 2010,

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, căruia

reclamanta i-a prezentat documentele justificative, și-a exprimat refuzul acordării

sprijinului financiar stabilit prin O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor

de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură

începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind

societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 1/2004, privind

înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură, Agenția este instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme

de sprijin, destinată agriculturii, finanțate de la bugetul de stat, iar potrivit

art. 4 alin. (3), directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură reprezintă agenția în raporturile cu celelalte organe de specialitate

ale administrației publice centrale și locale, cu alte persoane juridice și fizice,

precum și în justiție, așa cum a reținut tribunalul, însă în prezentul litigiu nu

este vorba despre un refuz de rezolvare a cererii reclamantei de către Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ci de către Centrul Județean Bacău și Centrul

Județean Harghita, care în temeiul art. 4

1

alin. (1) din Legea nr. 1/2004,

au personalitate juridică, directorii acestor centre conform dispozițiilor aceluiași

articol, fiind ordonatori terțiari de credite pentru fondul de la bugetul de stat.

Pe de altă parte, în interpretarea și aplicarea

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație

și Justiție s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii

de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului

administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice

emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului

impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului

administrativ contestat.

Întrucât litigiul de față nu privește taxe,

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește

în funcție de rangul central sau local al autorității publice emitente a actului

administrativ contestat.

În cauză, fiind vorba de un act administrativ

emis de Centrul Județean Bacău, care nu este o autoritate publică de rang central,

conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială aparține

secției de contencios administrativ a Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

litigiului privind pe reclamanta Asociația Composesorală C. și pârâtele Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău și Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Harghita în favoarea

Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

noiembrie 2011.