ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5741/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 8 din 12 ianuarie 2011, pronunțată în Dosar nr. 8111/110/2010 de Tribunalul Bacău, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței. S-a respins excepția necompetenței teritoriale și în temeiul art. 158 C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. S-a reținut din motivarea hotărârii tribunalului că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 8111/110/2010, reclamanta Asociația Composesorală C. - Harghita a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Harghita, constatarea dreptului la plata sumelor reprezentând sprijin financiar, în baza prevederilor O.U.G.

nr. 125/2006 și obligarea pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău la plata sumelor ce i se cuvin, potrivit O.U.G. nr. 125/2006, în principal, pentru întreaga suprafață de 548,6 ha și, în subsidiar, pentru suprafața de 347,87 RON. În motivarea cererii, s-a arătat de către reclamantă că, în anul 2009, a depus cerere la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Teritorial Harghita, pentru plata sumelor cuvenite conform O.U.G.

nr. 125/2006, ca și în anii precedenți (2007 și 2008). S-a mai arătat că, pentru clarificarea situației, reclamanta s-a prezentat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, căruia i-a prezentat documentele justificative, însă nu s-a rezolvat situația conflictuală cu Asociația Crescătorilor de Animale C.-S., pentru blocurile fizice nr. A, B, C, D, E, F, G și H. Pentru a pronunța sentința nr. 8 din 12 ianuarie 2011, Tribunalul Bacău a reținut următoarele: Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele autorităților publice locale și județene se soluționează, în fond, de tribunalele (secțiile) administrativ teritoriale, iar litigiile privind actele autorităților publice centrale de către secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Conform art. 1 din Legea nr. 1/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Agenția este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică. Potrivit art. 2 din aceeași lege, Agenția este instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin, destinată agriculturii, finanțate de la bugetul de stat, iar potrivit art. 4 alin. (3), directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură reprezintă agenția în raporturile cu celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, cu alte persoane juridice și fizice, precum și în justiție.

Deși centrele teritoriale ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură au personalitate juridică, conform art. 4 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, acestea nu au atribuții de a reprezenta agenția în justiție, atribuțiile lor fiind stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare, aprobat prin decizie a directorului general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură conform art. 4 1 alin. (4) din Legea nr. 1/2004. Conform art. 3 alin. (2) lit. e) și f) din Legea nr. 1/2004, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este instituția care autorizează plățile și execută plățile autorizate la termenele și în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, a concluzionat Tribunalul că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, fiind organ central al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, competența materială de soluționare a prezentei cauze revine, în primă instanță, Curții de apel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău care la prima zi de înfățișare a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale. În motivarea soluției anterior menționate, s-au reținut următoarele: Conform dispozițiilor art. 4 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Agenția are în subordine 42 de centre județene, cu personalitate juridică.

Potrivit alin. (2) al aceluiași art., centrele județene sunt conduse de directori executivi, numiți prin decizie a directorului general, în conformitate cu legislația în vigoare, iar conform alin. (3), directorii executivi ai centrelor județene au calitatea de ordonatori terțiari de credite, pentru fondurile de la bugetul de stat, cu excepția cheltuielilor prefnanțate și cofinanțate prin scliemele de plată FEGA și scliemele de plată FEADR. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 1/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Agenția este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică.

Potrivit art. 2 din aceeași lege, Agenția este instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin, destinată agriculturii, finanțate de la bugetul de stat, iar potrivit art. 4 alin. (3), directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură reprezintă agenția în raporturile cu celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, cu alte persoane juridice și fizice, precum și în justiție, așa cum a reținut tribunalul, însă în prezentul litigiu nu este vorba despre un refuz de rezolvare a cererii reclamantei de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ci de către Centrul Județean Bacău și Centrul Județean Harghita, care în temeiul art. 4 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, au personalitate juridică, directorii acestor centre conform dispozițiilor aceluiași articol, fiind ordonatori terțiari de credite pentru fondul de la bugetul de stat.

Din conținutul prevederilor legale menționate, precum și raportat la faptul că în anul 2009, reclamanta a depus cerere, la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Teritorial Harghita, pentru plata sumelor cuvenite conform O.U.G. nr. 125/2006, ca și în anii precedenți (2007 și 2008) a rezultat faptul că cererea reclamantei se impunea a fi soluționată de Centrul teritorial și nu de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Chiar dacă așa cum a reținut tribunalul, conform art. 3 alin. (2) lit. e) și f) din Legea nr. 1/2004, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este instituția care autorizează plățile și execută plățile autorizate la termenele și în condițiile prevăzute de lege, analizarea cererilor se face de centrele teritoriale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură doar autorizând și executând plățile.

Având în vedere considerentele reținute, instanța a apreciat că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului. Constatându-se conflict de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Sesizată, în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat instanței să emită o hotărâre împotriva Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sprijinului financiar pentru anumite suprafețe solicitate prin cererea de plată, cu actualizarea acestora până la plata efectivă.

Prin adresa din data de 01 octombrie 2010, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău, căruia reclamanta i-a prezentat documentele justificative, și-a exprimat refuzul acordării sprijinului financiar stabilit prin O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 1/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Agenția este instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin, destinată agriculturii, finanțate de la bugetul de stat, iar potrivit art. 4 alin. (3), directorul general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură reprezintă agenția în raporturile cu celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, cu alte persoane juridice și fizice, precum și în justiție, așa cum a reținut tribunalul, însă în prezentul litigiu nu este vorba despre un refuz de rezolvare a cererii reclamantei de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ci de către Centrul Județean Bacău și Centrul Județean Harghita, care în temeiul art. 4 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004, au personalitate juridică, directorii acestor centre conform dispozițiilor aceluiași articol, fiind ordonatori terțiari de credite pentru fondul de la bugetul de stat.

Pe de altă parte, în interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Întrucât litigiul de față nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de rangul central sau local al autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

În cauză, fiind vorba de un act administrativ emis de Centrul Județean Bacău, care nu este o autoritate publică de rang central, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială aparține secției de contencios administrativ a Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe reclamanta Asociația Composesorală C. și pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Bacău și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Harghita în favoarea Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.