ÎCCJ, decizie (scj.ro #82255)

Revizuire

solicitată în temeiul

art

. 322

pct

. 5 C.

proc

.

civ

. Condiția înscrisului de a fi determinant

Cuprins pe materii

:  Drept procesual civil. Căi de atac.

Revizuire fondată pe

art

. 322

pct

. 5 C.

proc

.

civ

. Condiția înscrisului de a fi determinant

Index alfabetic

: Drept procesual civil

-

revizuire (cerere fondată pe

art

.

322

pct

. 5 C.

proc

.

civ

.)

C.

proc

.

civ

.,

art

. 322

pct

. 5 C.

proc.civ

.

Printre condițiile cumulative, pentru care se poate retracta o

hotărâre judecătorească definitivă, pe calea revizuirii

reglementată prin

art

. 322

pct

.

5 C.

proc

.

civ

., este

și aceea ca înscrisul să fie determinant, în sensul că,

dacă ar fi fost cunoscut, soluția ar fi fost alta decât cea

pronunțată.

I.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr

. 2568 din 31 martie 2005

Prin sentința civilă nr.83 din 30 ianuarie 1998, a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, definitivă prin decizia

nr.107 din 3 iunie 1999 a Curții de apel București, secția a

IV-a civilă și irevocabilă prin decizia  nr.3129 din 22

iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a

fost respinsă ca

nefondată

acțiunea  civilă din 19 mai  1997 introdusă de

reclamanții P.P. și alții, împotriva Consiliul General al Municipiului

București și Societatea Comercială „Herăstrău Nord”

SA  București având ca obiect  revendicarea unui imobil situat

în București,   compus din 413

mp

teren și clădire.

Instanțele au reținut că imobilul a fost  expropriat

pentru cauză de utilitate publică, iar foștii proprietari au

fost  despăgubiți cu un apartament în valoare de 184.111 lei

și suma în numerar de 30.433 lei, valori ce egalează și

corespund cu valoarea de 214.544 lei a proprietății

expropriate.

Prin cererea de revizuire din 19 aprilie 2002, reclamanții au solicitat

retractarea  sentinței mai sus arătate pentru  cazul de

revizuire  prevăzut prin art.322 pct.5 C.

proc

.

civ

. și, în temeiul  actelor noi

prezentate, admiterea  acțiunii așa cum a fost formulată.

Motivând cererea,

revizuienții

arată

că  soluția dată fondului pricinii are ca fundament

înscrisurile depuse la dosarul cauzei care atestau  că valoarea

imobilului la data exproprierii era de 214.500 lei, însă partea

adversă Consiliul Local al  Municipiului București s-a aflat în

posesia unui  înscris, pe care nu l-a prezentat justiției, care

atestă că, la circa un an de la data exproprierii chiar Consiliul

a  reevaluat imobilul la suma de 456.000 lei. S-a precizat că s-a

luat  cunoștință de existența înscrisului prin adresa

nr.1349 din 18 septembrie 2001 emisă de Administrația Fondului

Imobiliar  din cadrul Consiliului General al Municipiului

București, adresă care  precizează că suma de 456.000 lei

este valoarea de inventar a imobilului la data intrării în patrimoniul

statului.

Cererea de revizuire a fost respinsă ca

nefondată

prin sentința civilă nr.499 din 26 mai 2003

pronunțată  de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, iar apelurile au fost respinse ca

nefondate

prin  decizia  civilă nr.7 din 7 ianuarie 2004

pronunțată de Curtea de Apel  București, secția a IV-a

civilă.

Instanțele au calificat înscrisurile  ca

nefiind

acte noi în înțelesul art.322 pct.5 C.

proc

.

civ

. întrucât

revizuienții

nu au  făcut dovezi  că au fost împiedicați să-l

invoce cu prilejul  judecării  fondului pricinii, fie pentru

că el a fost reținut voluntar sau involuntar de către partea

potrivnică , fie pentru că a existat o împrejurare mai presus de

voința

revizuienților

.

Recursul declarat de unul din reclamanți nu este fondat.

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 C.

proc

.

civ

. și a se

admite cererea  de revizuire  trebuie îndeplinite, cumulativ

,

următoarele condiții:

- partea interesată să prezinte un

înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat

hotărârea atacată;

- înscrisul să aibă forță

probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi

confirmat prin alte mijloace de probă;

- înscrisul invocat să fi existat la data

când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul

în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a

fost reținut de partea potrivnică  intenționat sau

involuntar, fie dintr-o împrejurare mai presus de  voința

părților;

- înscrisul să fie determinant , în

sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia

judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea

pronunțată.

Dacă una din  condițiile

arătate mai sus nu este  îndeplinită, cererea de revizuire nu

poate fi admisă.

În concret,

revizuientul

a invocat drept acte noi fișele pentru evaluarea construcției

expropriate, întocmite la  data de 13  octombrie 1972 de către

Direcțiunea Generală  de Gospodărire

Locativă

– Întreprinderea de Administrație

Locativă

1 din cadrul Consiliului Popular al Municipiului București, fișe

transmise

revizuientului

, în copii certificate, prin

adresa nr.1349 din 18 septembrie 2001 a  Administrației Fondului

Imobiliar – Oficiul de Administrare nr.2 din cadrul Consiliului  General

al Municipiului București.

Înscrisurile îndeplinesc primele 4

cerințe mai sus descrise ale unui act nou, atât tribunalul, cât și

curtea de apel, greșind în motivarea dată în sensul că nu s-a

făcut dovada  imposibilității prezentării lor cu

prilejul judecării fondului.

Cu toate acestea recursul nu este întemeiat,

iar soluțiile  date asupra cererii de revizuire în gradele de

jurisdicție sunt legale în esența lor, chiar dacă sunt

greșit motivate.

Astfel, înscrisurile invocate  nu

îndeplinesc cerința  de a fi determinante.

Aceasta pentru că, așa cum

rezultă din conținutul lor, fișele în cauză cuprind,

într-adevăr, mențiunea privind valoarea de 456.000 lei, dar aceasta

este expresia valorii de înlocuire a imobilului și nu valoarea reală

a acestuia de la momentul exproprierii, întrucât aceleași fișe mai

cuprind mențiuni din care rezultă că imobilul avea un  grad

de uzură de 57% reprezentând în expresie valorică suma de 260.000 lei

din valoarea  de înlocuire de 456.000 lei, așa încât valoarea

rămasă de 196.000 lei reprezintă  valoarea reală

(456.000 lei – 260.000 lei=196.000 lei).

Așadar, înscrisul prezentat, cu

valență de act nou, nu face dovada pretinsă, atestând valoarea

de 196.000 lei, nicidecum de 456.000 lei.

Or, valoarea de 196.000 lei rezultată

din  înscrisurile analizate este chiar mai mică decât valoarea de

214.544 lei avută în vedere cu prilejul  soluționării

fondului.

Ca urmare, înscrisurile prezentate ca acte noi

prin cererea de revizuire nu pot fi calificate în sensul cerut de lege,

întrucât nu demonstrează că ar fi determinat o altă soluție

decât cea  pronunțată dacă ar fi fost cunoscute cu ocazia

judecării fondului.

Pentru cele ce preced, recursul a fost respins ca

nefondat

.