Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ
respins

ÎCCJ, decizie (scj.ro #85320)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85320) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Act al Consiliului Concurenței de stabilire a taxei de autorizare a concentrării economice Taxa de autorizare a concentrării economice, în sensul art.68 lit.b din Legea nr.21/1996 referitoare la societățile de asigurare se stabilește în funcție de cifra de afaceri care cuprinde toate sumele primelor primite sau de primit conform contractelor de asigurare încheiate de societăți sau în contul lor, inclusiv primele cedate reasiguraților, din care se scad obligațiile privind fondul de protejare a asiguraților.

Termenul de „prime” se referă nu numai la noile contracte de asigurare, ci și la primele aferente contractelor încheiate în anii anteriori, care rămân valabile . Secția de contencios administrativ, decizia nr.569 din 12 februarie 2003 Reclamanta S.C.„E.B.V.” a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea deciziei nr.146 din 24 aprilie 2002 prin care s-a dispus recalcularea taxei de autorizare a concentrării economice de la 175.291.783 lei la 345.659.222 lei, diferența nefiind datorată. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, inițial, prin decizia nr.90 din 22 martie 2002 taxa de autorizare a fost stabilită la suma de 175.291.783 lei, în funcție de cifra de afaceri realizată de „I.R.I.C.” S.A., societate controlată ca urmare a concentrării economice.

Ulterior, cuantumul taxei a fost recalculat, prin nerespectarea criteriilor legale aplicabile cu privire la calculul cifrei de afaceri prevăzute de Legea nr.21/1996 și de Instrucțiunile emise de Consiliul Concurenței. Astfel, a menționat reclamanta, pârâta trebuia să aprecieze asupra oportunității recalculării taxei numai în considerarea primelor brute încasate și nu a cifrei de afaceri contabile. Prin sentința civilă nr.712 din 27 iunie 2002, Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că din bilanțul contabil pe anul 2001 a rezultat valoarea cifrei de afaceri de cca. 349 miliarde lei, ceea ce a impus recalcularea taxei de autorizare.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta susținând că greșit instanța nu a ținut cont de actele prezentate pârâtei, conform prevederilor Regulamentului Consiliului Concurenței, privind autorizarea concentrărilor economice din 14 aprilie 1997. În nota remisă pârâtei s-a menționat cifra de afaceri determinată în înțelesul art.68 lit.b din Legea nr.21/1996 referitor la societățile de asigurare, iar nu cea prevăzută de art.67 din lege pentru celelalte societăți comerciale. Reclamanta a invocat, de asemenea, nelegalitatea calculului taxei de autorizare stabilită de pârâtă prin decizia nr.146/2002. Potrivit normelor legale în vigoare, se poate proceda la recalcularea taxei doar în considerarea primelor brute emise, primite sau de primit, care au fost de 170.778.038.185 lei și nu în raport de cifra de afaceri contabilă de 348.779.029.069 lei.

Așadar pârâta nu a avut în vedere singurul criteriu legal pentru calcularea taxei, valoarea primelor brute comunicată de societate preliminar emiterii celor două decizii, valoare sensibil asemănătoare, astfel încât actul administrativ emis sub nr.146 din 24 aprilie 2002 este netemeinic și nelegal. Recursul este nefondat. Prin decizia nr.90 din 22 martie 2002, pârâtul, autorizând concentrarea economică, a stabilit o taxă de autorizare de 175.291.783 lei, rezervându-și dreptul de a o recalcula, după depunerea situației financiare simplificate a societății, la 31 decembrie 2001. Ulterior, prin decizia nr.146 din 24 aprilie 2002, Consiliul Concurenței, având în vedere cifra de afaceri realizată la 31 decembrie 2001 de „I.RI.C.”SA, de 345.659.222.000 lei, a recalculat taxa de autorizare la 345.659.222 lei.

Pârâtul a determinat cifra de afaceri prin scăderea din totalul primelor brute emise, primite sau de primit, a sumelor virate la fondul de protejare a asiguraților. Instanța de fond a reținut în mod justificat că pârâtul a procedat corect, calculând cifra de afaceri conform art.68 lit.b din Legea nr.21/1996 și a pct.5.3 din Instrucțiunile Consiliului Concurenței. Astfel, pentru societățile de asigurare, cifra de afaceri este suma primelor brute emise, care vor include toate sumele primite sau de primit conform contractelor de asigurări încheiate de societăți sau în contul lor, inclusiv primele cedate reasigurătorilor, din care se scad obligațiile privind fondul de protejare a asiguraților. În acest sens, termenul de prime se referă nu numai la noile contracte de asigurare, ci și la primele aferente contractelor încheiate în anii anteriori, care rămân valabile.

Susținerea recurentei în sensul că nu au fost respectate prevederile art.68 lit.b din Legea concurenței și instrucțiunile privind calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurențial nu poate fi primită, pârâtul emițând decizia nr.146/2002 cu respectarea dispozițiilor invocate. Nici critica privind nelegalitatea calculului taxei de autorizare nu este întemeiată, pârâtul aplicând textele legale în materie prin includerea și a valorii primelor cedate reasigurătorilor la stabilirea cifrei de afaceri. În raport de cele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 569/2003
SC E. B.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că instanța nu a ținut cont de actele prezentate pârâtei, conform prevederilor Regulamentului Consiliului Concurenței, privind autorizarea concentră
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85032)
reclamanta arată că la 31.08.2005 a lansat o ofertă publică nesolicitată de cumpărare cu privire la acțiunile B.P.B. depunând termenii și condițiile detaliate ale ofertei la autoritatea bursieră competentă din Londra. La data de 26 septembr
ÎCCJ 2010-12-07
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5455/2010
lor intrări”, considerată ca ultimă intrare în patrimoniul societății data de 28 decembrie 2001, nu poate fi reținută, în contextul în care s-a apreciat că această decizie a venit să stabilească o soluție unitară de aplicare a prevederilor
ÎCCJ 2023-11-21
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5492/2023
, în rejudecare, admiterea cererii, anularea Deciziei nr. 42/24.06.2016 privind constatarea încălcării prevederilor art. 13 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, emisă de Consiliul Concurenței, iar în subsidiar, anularea în parte
ÎCCJ 2005-03-24
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1942/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 16 octombrie 2003, la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, a fost înregistrat recursul transmis de Consiliul Concur
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă