ÎCCJ, decizie (scj.ro #82475)

Imobil preluat de stat prin expropriere. Măsuri reparatorii cerute de persoana îndreptățită de la mai multe persoane juridice indicate ca deținătoare succesiv. Stabilirea calității procesuale pasive și a măsurilor reparatorii Cuprins pe materii : Drept civil. Drept procesual civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată. Imobil preluat prin expropriere. Măsuri reparatorii cerute de la mai multe persoane indicate ca deținătoare, succesiv. Calitate procesuală pasivă Index alfabetic : Drept civil. Drept procesual civil - Imobil expropriat - Măsuri reparatorii - Calitate procesuală pasivă C. proc.

civ., art. 137, art. 261 pct. 5 Legea nr. 10/2001 , art. 1, art.16, art.20, art. 25, art. 40 În cazul imobilelor preluate în mod abuziv de stat pentru care se cer măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, instanțelor judecătorești le revin: - obligația de a se pronunța, explicit și motivat, asupra excepțiilor, pe baza unor probe certe, cum ar fi : căreia dintre persoanele juridice notificate și chemate în judecată îi revine calitatea de deținător al imobilelor, prin aceasta înțelegându-se entitatea, cu personalitate juridică, care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată, ori instituția care are bunurile înregistrate în patrimoniul său; - admiterea restituirii în natură a imobilului, total sau în parte, măsură reparatorie care funcționează și în cazul imobilelor prevăzute în art. 16 din Legea nr. 10/2001 dacă, conform probelor, imobilul nu este ocupat sau este posibilă mutarea activităților pentru care este folosit, bunul nefiind esențial pentru buna desfășurare a activităților de utilitate publică sau sociale specifice; - stabilirea măsurii reparatorii prin echivalent, dar fără obligarea deținătorului la plata efectivă a unei sume de bani, dispoziția urmând să fie adusă la îndeplinire potrivit procedurii prevăzută prin art. 40 din Legea nr. 10/2001.

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4074 din 27 mai 2004 Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 272 din 7 noiembrie 2002, a admis în parte contestația introdusă de M.D. și a stabilit, în contradictoriu cu Universitatea „Constantin Brîncuși” din Tg.Jiu și cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, că reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești în valoare de 475.915.107 lei, pentru terenul în suprafață de 3215 mp, expropriat în mod abuziv, situat în Tg. Jiu. Hotărârea a fost confirmată, prin decizia nr.56 din 21 martie 2003, de către Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin respingerea apelurilor declarate de reclamantă, de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în nume propriu și pentru Statul Român, cât și de Universitatea „Constantin Brîncuși” Tg.Jiu.

În raport cu susținerile apelanților, instanța de apel a considerat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, instanța de fond nu putea dispune obligarea deținătorului, sau a celorlalți pârâți, la plata efectivă a despăgubirilor bănești, dispoziția urmând să fie adusă la îndeplinire potrivit procedurii stabilite prin art.40 din Lege. Totodată, s-a motivat că, în condițiile folosirii efective a bunurilor și a faptului că a răspuns la notificarea reclamantei, Universitatea „Constantin Brîncuși” din Tg.Jiu are calitatea de deținător în sensul dispozițiilor legale aplicabile. Critica privind omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a statului, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Finanțelor Publice Gorj, a fost respinsă, curtea de apel socotind că, prin menținerea acestora în cauză, în calitate de pârâți, respingerea excepției a fost implicită.

Recursurile reclamantei și pârâților sunt fondate. Instanțele au fost investite cu soluționarea contestației reclamantei împotriva modului în care persoanele juridice notificate și chemate în judecată au înțeles să răspundă notificării sale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Notificarea a fost făcută, inițial, la 14 august 2001, deținătorului imobilului, care era Oficiul de Consultanță Agricolă Gorj. La scurt timp, înainte de expirarea termenului de 60 de zile în care deținătorul era obligat să răspundă la notificare, imobilul, prin H.G. nr.812 din 23 august 2001, a fost transmis fără plată în administrarea Ministerului Educației și Cercetării pentru a fi „folosit” de Universitatea „Constantin Brîncuși” din Tg.Jiu.

Ca urmare, prima instituție notificată, procedând potrivit dispozițiilor art.25 din Legea nr. 10/2001, a comunicat reclamantei că nu mai are calitatea de deținător și, totodată, a menționat toate elementele necesare privind identificarea noului deținător, căruia i-a comunicat notificarea, respectiv Ministerul Educației și Cercetării. La rândul său, persoana îndreptățită (reclamanta) s-a adresat atât Ministerului Educației și Cercetării, cât și celorlalte instituții chemate în judecată, care, însă, atât în cadrul procedurii prealabile, cât și în fața instanțelor investite cu soluționarea contestației, și-au declinat fiecare calitatea de deținător, susținând că nu ar avea calitate procesuală pasivă.

Aceeași poziție procesuală a fost adoptată și de Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, introdus în cauză la cererea Universității „Constantin Brîncuși” din Tg.Jiu, atât în fața instanței de fond cât și prin apel. Fără să se pronunțe motivat asupra excepțiilor ridicate cu privire la calitatea procesuală pasivă a celor chemați în judecată, instanța de fond a reținut că obligațiile revin Universității „Constantin Brîncuși” și Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Ca urmare, prin admiterea în parte a notificării, prima instanță a stabilit, în contradictoriu cu acestea, dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești în sumă de 475.915.107 de lei, și a respins capătul de cerere privind restituirea parțial în natură.

Considerând că prima instanță s-ar fi pronunțat implicit asupra calității procesuale pasive a celor două pârâte-apelante și a Ministerului Educației și Cercetării, de asemenea fără motivarea cerută de lege, instanța de apel a reținut doar că Universitatea „Constantin Brîncuși” ar fi obligată să stea în proces pentru că a emis decizia de respingere a notificării. Ambele hotărâri sunt, sub aspectul stabilirii calității procesuale pasive a instituțiilor chemate în judecată, nemotivate și în economia considerentelor, vădit greșite.

Instanța de fond avea de stabilit, pe baza unor dovezi certe, căreia dintre persoanele juridice notificate și chemate în judecată îi revine calitatea de deținător în sensul Legii nr. 10/2001; prin deținător, potrivit legii, se înțelege fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la bunul care face obiectul litigiului, fie instituția cu personalitate juridică care are bunurile înregistrate în patrimoniul său. În aceste condiții, conform art.313 C. proc. civ. recursurile s-au admis, cu consecința casării hotărârilor și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În rejudecare, după stabilirea deținătorului legal, obligat conform celor arătate, instanța de fond va trebui să examineze și susținerile reclamantei privind respingerea greșită a capătului de cerere având ca obiect restituirea în natură a unei părți din terenul litigios, ținându-se seama, pe de o parte, de faptul că legea specială a consacrat principiul prevalenței restituirii în natură și, pe de altă parte, că acesta funcționează și în cazul aplicării art.16 din Legea nr. 10/2001, dacă nu rezultă, din probe, că imobilul este ocupat, mutarea activităților cu care este ocupat nu este posibilă, ori, prin situarea lui, bunul este esențial pentru buna desfășurare a activităților de utilitate publică sau sociale specifice.