ÎCCJ, decizie (scj.ro #86639)

Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene. Infracțiunea prevăzută în art. 18

1

din Legea nr. 78/2000

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene

Indice alfabetic:

Drept penal

-

infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene

Legea nr. 78/2000,

art. 18

1

alin. (1) și

(3)

Folosirea și prezentarea de documente și declarații false, inexacte sau incomplete, în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene - documente și declarații pe baza cărora au fost efectuate plăți din fondurile europene - și, în acest mod, au fost obținute pe nedrept astfel de fonduri, dacă s-au produs consecințe deosebit de grave, se încadrează în dispozițiile art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1831 din 30 mai 2012

Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr. 14 din 27 ianuarie 2011, a achitat pe inculpații:

- D.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută în art. 18

1

alin. (1) teza I și a II-a, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, precum și pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (faptele nu există);

- C.I. și M.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru complicitate, prevăzută în art. 26 C. pen., la aceeași infracțiune prevăzută în art. 18

1

alin. (1) teza I și a II-a, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, precum și pentru complicitate, prevăzută în art. 26 C. pen., la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (faptele nu există).

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, nr. 46/P/2008 din 10 aprilie 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, în esență, reținându-se că D.V., primar al comunei L., responsabil legal al unui proiect SAPARD - Reabilitare drum comunal nr. 159, L. - T., comuna L., beneficiar Consiliul Local al comunei L., pe perioada derulării contractului de finanțare, a prezentat Agenției SAPARD (actual, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), odată cu cererea de plată din 28 septembrie 2004, documente false și altele cu conținut inexact, astfel obținând, pe nedrept, din fonduri europene, suma de 968.463,18 lei, aceasta constituind pagubă adusă bugetului Comunităților Europene în condițiile agravantei prevăzută în art. 146 C. pen.

Totodată, s-a reținut că același inculpat, în aceeași calitate și cu referire la același proiect, în derularea aceluiași contract de finanțare, a indus în eroare agenția, în aceeași modalitate faptică, astfel obținând, pe nedrept, fonduri din contribuția publică națională în sumă de 322.821,06 lei, aceasta constituind pagubă deosebit de gravă adusă bugetului de stat.

În ce-l privește pe inculpatul C.I., actul de inculpare a reținut că, în calitate de administrator la societatea comercială I., fost diriginte de șantier DC nr. 159 L. - T., în același proiect, a semnat procesul-verbal întocmit la recepția drumului, în cuprinsul acestuia consemnând împrejurări neadevărate, a confirmat 6 centralizatoare financiare cu conținut inexact, cunoscând că înscrisurile vor fi anexate de responsabilul de proiect, președinte al comisiei de recepție la cererea de plată din 28 septembrie 2004, astfel ajutând la obținerea, pe nedrept, de fonduri europene în sumă de 968.463,18 lei, aceasta constituind pagubă deosebit de gravă adusă bugetului Comunităților Europene și a ajutat, în modul descris, la obținerea, pe nedrept, de fonduri din contribuția publică națională în sumă de 322.821,06 lei, aceasta fiind pagubă deosebit de gravă adusă bugetului de stat.

M.C., administrator asociat la societatea comercială C., a semnat procesul-verbal de recepție, în cuprinsul acestuia consemnându-se împrejurări necorespunzătoare adevărului, cunoscând că acel înscris va fi anexat de responsabilul legal de proiect cererii de plată din 28 septembrie 2004, astfel ajutând la obținerea, pe nedrept, de fonduri europene în sumă de 968.463,18 lei, sumă ce constituie pagubă deosebit de gravă adusă bugetului Comunităților Europene și a semnat același proces-verbal de recepție, în acesta consemnându-se împrejurări neconforme adevărului, cunoscând că actul va fi anexat de responsabilul legal al proiectului cererii de plată din 28 septembrie 2004, astfel ajutând la obținerea, pe nedrept, de fonduri din contribuția publică națională în sumă de 322.821,06 lei.

Ca situație de fapt, rechizitoriul a descris că, la 30 septembrie 2002, Consiliul Local al comunei L. a cerut Agenției SAPARD o finanțare nerambursabilă pentru reabilitarea drumului comunal nr. 159 L. - T. pentru lungimea de 6,00 km.

Parcurgând procedurile conform „Ghidului solicitantului” întocmit de SAPARD, la 16 aprilie 2003 s-a întocmit un contract de finanțare a proiectului între Agenția SAPARD și respectivul consiliu local în calitate de beneficiar, agenția obligându-se să acorde finanțare nerambursabilă de 25.105.217.923 lei vechi (689.135,82 euro) reprezentând 100% din valoarea eligibilă a proiectului, contribuția UE fiind de 18.829.913.442 lei vechi, iar cea de la bugetul de stat fiind în sumă de 6.276.304.481 lei vechi.

În derularea contractului amintit, s-au încheiat 4 acte adiționale, prin cel nr. 2 din 21 aprilie 2004 valoarea totală eligibilă limitându-se la 24.608.597.383 lei vechi, iar prin cel nr. 4 din 30 septembrie 2004 modificându-se art. 2 al contractului de finanțare; durata de execuție a proiectului s-a prelungit până la 20 octombrie 2004, data limită până la care beneficiarul putea depune ultima cerere de plată fiind 31 octombrie 2004.

În ce privește decontarea cheltuielilor, aceasta s-a făcut în două tranșe, respectiv cererea de plată nr. 1 din 27 iulie 2004, beneficiarul solicitând 10.934.568.719 lei vechi (100% din cheltuielile făcute); agenția a acceptat-o, la 14 septembrie 2004 fiind decontată suma de 10.139.383.102 lei vechi. Cererea de plată nr. 2 din 28 septembrie 2004, prin aceasta beneficiarul solicitând 12.939.474.944 lei vechi (100% din cheltuieli), de asemenea, a fost admisă la plată, agenția acceptând 12.912.842.508 lei vechi, plata având loc, parțial, la 28 decembrie 2004 pentru 10.501.572.770 lei vechi și la 31 ianuarie 2005 pentru 2.411.269.738 lei vechi, totalul decontărilor ridicându-se la suma de 23.052.225.610 lei vechi.

Implementarea proiectului a antrenat organizarea unor proceduri vizând achiziția de servicii. Contractele de servicii au fost adjudecate, procedurile de achiziție fiind avizate de Agenția SAPARD, astfel: elaborarea proiectului tehnic de către societatea comercială I.S., verificarea proiectului tehnic, societatea comercială P., dirigenție de șantier, societatea comercială I., reprezentată de C.I., iar în vederea atribuirii contractului de lucrări beneficiarul a organizat o procedură de achiziție publică națională deschisă, la 27 noiembrie 2003, depunând oferte două societăți, respectiv societatea comercială C. și societatea comercială C.S.

Oferta societății comerciale C.S. a fost respinsă de comisia de evaluare în baza criteriilor de eligibilitate.

Având în vedere cele de mai sus, singura ofertă evaluată ca fiind conformă cu cerințele caietului de sarcini a fost cea a societății comerciale C., la deschiderea ofertelor din partea acesteia participând M.C.

Beneficiarul lucrării a încheiat cu societatea comercială C. contractul de lucrări în valoare de 20.872.791.000 lei vechi (fără TVA).

La 26 martie 2004, Agenția SAPARD a avizat achiziția de lucrări prin Serviciul Achiziții Publice.

În executarea contractului de lucrări, rechizitoriul a reținut că societatea comercială C., pentru lucrările executate, a emis, la datele de 22 iulie 2004, 23 iulie 2004, 27 septembrie 2004 și 27 septembrie 2004, facturi (4) cu o valoare totală de 22.938.302.689 lei vechi, sumă plătită integral de către beneficiar, începerea lucrărilor fiind dispusă la 8 martie 2004. La aceeași dată, prin contractul nr. 540 ce avea ca obiect execuția lucrărilor de reabilitare drum comunal, între societatea comercială C., reprezentată de M.C., director general și societatea comercială C.S., reprezentată de director general G.C., s-a subcontractat o parte importantă din lucrările cu finanțare SAPARD, această concluzie rezultând și din emiterea, de către ultima societate, a trei facturi către societatea comercială C., valoarea totală a acestora fiind 7.758.210.179 lei vechi (33%).

Rechizitoriul a reținut că societatea care a subcontractat nu a adus la cunoștința beneficiarului faptul că a încredințat o parte din lucrări, dar, considerând că prin adresa nr. 1889 din 18 august 2004 s-a cerut Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău emiterea unui certificat de scutire de TVA pentru suma de 9.538.446.000 lei vechi ce reprezenta lucrări realizate de societatea comercială C.S. pentru societatea comercială C., primarul semnatar al adresei, D.V., cunoștea despre încredințarea acelor lucrări către o altă firmă decât cea care câștigase licitația.

Prin modalitatea descrisă, odată ce societatea comercială C.S. nu îndeplinea condițiile de eligibilitate, D.V., responsabil legal de proiect, a ascuns Agenției SAPARD că în derularea contractului de reabilitare nu s-au respectat criteriile generale și speciale de eligibilitate, iar facturile societății comerciale C., confirmate de dirigintele de șantier C.I. și de responsabilul de proiect primarul D.V., având conținut inexact, atașate cererii de plată din 28 septembrie 2004, precum și alte documente, conținând și lucrări realizate de societatea comercială C.S., fără a fi relevate în conținutul lor, sunt inexacte.

La 22 septembrie 2004, responsabilul legal al proiectului, primarul D.V., prin dispoziția nr. 508, a desemnat comisia de recepție la terminarea lucrărilor, în componența acesteia el fiind președinte, iar invitați M.C., executant și C.I., diriginte de șantier, recepția având loc la 24 septembrie 2004, deși lucrările nu erau finalizate, procesul-verbal fiind semnat inclusiv de către cei doi amintiți, neevidențiindu-se în anexa 2 - lucrări neterminate.

Conform art. 2 pct. 24 din anexa V - instrucțiuni de plată - parte integrantă a contractului de finanțare - cererea ultimă de plată (cea din 28 septembrie 2004) trebuia să cuprindă procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, act depus la Agenția SAPARD, condiții în care la 28 decembrie 2004 și 31 ianuarie 2005 s-au efectuat plățile parțiale cum s-a mai arătat.

Actul de inculpare a reținut că, deși în procesul-verbal de terminare a lucrărilor s-a consemnat că acestea erau finalizate, documentele contabile ale societății comerciale C. au relevat că ele au continuat până la 12 octombrie 2004.

Axându-și analiza pe procesul-verbal de recepție din 24 septembrie 2004, judecătorul fondului a reținut că în cauză trebuie, alături de probatoriul administrat, avute în vedere și dispozițiile H. G. nr. 273/1994 referitoare la recepția lucrărilor de construcții.

În art. 17 din actul normativ indicat se prevede că o comisie de recepție recomandă amânarea recepției când se constată lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranța în exploatare a construcției din punct de vedere al exigențelor esențiale ori construcția prezintă vicii a căror remediere este de durată și care, dacă nu ar fi făcută, ar diminua considerabil utilitatea lucrării sau există, în mod justificat, dubii cu privire la calitatea lucrărilor și este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica.

Totodată, art. 18 al hotărârii prevede că o comisie de recepție recomandă respingerea recepției dacă se constată vicii care nu pot fi înlăturate și care prin natura lor implică realizarea uneia sau mai multor exigențe esențiale, caz în care se impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări și altele de acest gen.

În continuare, judecătorul fondului a motivat că, în cauză, probatoriul a reliefat, inclusiv expertiza tehnică de la cercetarea judecătorească, inexistența vreunei situații reglementată de hotărârea amintită, care să fi impus comisiei de recepție să recomande respingerea sau amânarea recepției.

Instanța de fond a motivat că procesul-verbal de recepție din 24 septembrie 2004 a fost urmat de o recepție proprie a Agenției SAPARD; aceasta, pe lângă verificarea în teren a drumului comunal, a verificat și documentele prezentate de beneficiar și de către constructor, sens în care a întocmit Fișa de verificare tehnică și financiară în care s-a înscris că „lucrările din situațiile de plată sunt executate conform graficului anexat la contractul de execuție și se încadrează în limitele bugetului indicativ, iar lucrările, achizițiile și serviciile declarate de beneficiar în raportul de execuție coincid cu cele din facturi și cu situația de la fața locului”, în condițiile în care contractul-cadru stipula clauza că pentru a se acorda a doua tranșă de bani, pe lângă procesul-verbal de recepție, trebuia anexată și acea fișă tehnică, ambele documente având aceeași importanță pentru acordarea tranșei de bani.

În ce privește data limită de depunere a cererii de plată, 31 octombrie 2004, față de aceasta, lucrările executate după recepția de terminare situate între 25 septembrie 2004 - 12 octombrie 2004 fiind anterioare, nu se poate reține că s-ar mai fi executat ceva, iar în fapt plățile s-au acordat la 28 decembrie 2004 și 31 ianuarie 2005.

Referitor la acuzația că inculpații D.V. și C.I. au cunoscut că coinculpatul M.C. a încredințat o parte din lucrări societății comerciale C.S., astfel încălcându-se prevederile art. 7.3 și ale art. 7.2 din Condițiile generale pentru contractele de lucrări în proiecte SAPARD, judecătorul fondului a reținut că între cele două societăți comerciale s-a încheiat un contract de prestări servicii (nr. 540 din 8 martie 2004), acesta referindu-se la o categorie anume de lucrări pentru un perimetru din DC nr. 159 L. - T., deci voința părților nu a fost o „subcontractare” din partea societății comerciale C. în cadrul proiectului SAPARD, prestările de servicii neconstituind subcontractarea dintr-un contract de antrepriză.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (fostă Agenție SAPARD).

Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 136 din 26 septembrie 2011 a admis apelurile, a desființat sentința și, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea prevăzută în art. 18

1

alin. (1) teza 1 și 2 și alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în ce-l privește pe inculpatul D.V. și complicitate la aceleași infracțiuni în ce-i privește pe coinculpații C.I. și M.C., într-o singură infracțiune, aceea prevăzută în art. 18

1

alin. (1) teza 1 și 2 și alin. (3) din aceeași lege și complicitate la aceeași infracțiune, inculpații fiind condamnați după cum urmează:

- D.V., pentru infracțiunea prevăzută în art. 18

1

alin. (1) teza 1 și 2 și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

- C.I. și M.C., în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) teza 1 și 2 și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., la câte 4 ani închisoare și câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Instanța de apel, în baza art. 86

1

C. pen., în ce-i privește pe cei trei inculpați, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor, pe durata termenului de încercare de câte 7 ani; a făcut aplicarea art. 86

3

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepselor principale.

Pe latură civilă, inculpații, dintre aceștia inculpatul C.I. și în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială I., iar inculpatul M.C., cu partea responsabilă civilmente societatea comercială C., au fost obligați să plătească suma de 1.291.284,25 lei către partea civilă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

În esență, în pronunțarea deciziei, instanța de apel a reținut că susținerile cuprinse în declarația dată pe propria răspundere de către beneficiarul proiectului, prin aceasta confirmându-se finalizarea lucrărilor de reabilitare la obiectivul DC nr. 159 cu respectarea întocmai a criteriilor de eligibilitate generale și specifice înscrise în contractul-cadru și actele adiționale, ca și procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, cuprind stări de fapt necorespunzătoare adevărului, acestea, dacă ar fi fost cunoscute de autoritatea contractantă, ar fi antrenat respingerea dosarului cererii de plată din 28 septembrie 2004.

Totodată, chiar dacă contractul nr. 540 din 8 martie 2004 dintre partea responsabilă civilmente societatea comercială C. și societatea comercială C.S. se intitula „de prestare de servicii”, examinarea clauzelor acestuia confirmă realitatea că s-a realizat, în fapt, o subcontractare, astfel încălcându-se legea ce protejează execuția lucrărilor; societatea comercială C.S. a fost respinsă încă de la eligibilitate.

Derularea contractului de finanțare în condiții de subcontractare unui executant care nu îndeplinise nici condițiile de eligibilitate la acordarea contractului inițial și fără autorizare prealabilă scrisă a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit au fost cunoscute de responsabilul legal al proiectului, inculpatul D.V., iar procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 24 septembrie 2004 trebuia să cuprindă un inventar al lucrărilor neterminate cu atât mai mult cu cât același inculpat, prin dispoziția nr. 508 din 22 septembrie 2004, a alcătuit comisia de recepție cu consecința înscrierii unor mențiuni nereale, contrare situației existente în teren, probatoriul evidențiind că recepția, în realitate, s-a rezumat la vizualizarea superficială a documentației existente la beneficiar și executant numai de către o parte a membrilor comisiei; în ce privește calitatea și cantitatea materialelor și execuției, comisia s-a deplasat pe distanța de circa 6 km, cu autoturisme, neverificându-se concordanța caracteristicilor tehnice din proiect cu drumul, nu s-au realizat măsurători și nici nu a fost verificat caietul de sarcini.

În ce-l privește pe inculpatul C.I., acesta a acceptat, tacit, ca diriginte de șantier, starea reală de fapt, el confirmând, prin semnătură, centralizatoarele financiare și situațiile de plată; inculpatul D.V. a vizat „bun de plată” facturile fiscale întocmite de inculpatul M.C. (la 27 septembrie 2004), precum și cele patru centralizatoare financiare, situații de plată, centralizatoare de consumuri de materiale, manoperă, ore de funcționare utilaje, la fel factura din 7 octombrie 2004, iar inculpații C.I. și M.C., odată ce au semnat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 24 septembrie 2004, astfel confirmând și avizând depunerea acestuia la dosarul cererii de plată a ultimei tranșe, ei, raportat și la calitățile deținute în cadrul proiectului finanțat, au acționat pentru obținerea în alte condiții decât cele legale și injust a sumei de 1.291.284,25 lei din fondurile nerambursabile, activități determinante pentru acceptarea plății și în condițiile în care agentul economic societatea comercială C.S. fusese respins la evaluarea ofertelor.

Cu referire la inculpatul M.C., probatoriul administrat a evidențiat că finalizarea lucrărilor după recepția din 24 septembrie 2004 s-a făcut de către lucrători ai societății comerciale C.S., deci firma care fusese respinsă, ceea ce înseamnă că în cunoștință de cauză și-a asumat responsabilitatea executării obligațiilor contractuale.

Documentele analizate nu au relevat că după data de 24 septembrie 2004 s-ar fi produs înscrisuri care să justifice folosirea de materiale sau utilaje, cheltuieli de transport în contextul constatării deficientelor de execuție a căror remediere s-ar fi impus față de clauzele contractului privind garanțiile asumate de societatea comercială administrată de inculpatul M.C., astfel că nici la data procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și nici la data depunerii dosarului cu cererea de plată pentru tranșa a doua (28 septembrie 2004) obiectivul finanțat nu era finalizat, ceea ce alături de nerespectarea legislației în materie, precum și a art. 17 și art. 18 din H. G. nr. 273/1994 a reprezentat o inducere în eroare a autorității contractante, Agenția SAPARRD (actualmente Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) asupra condițiilor privind finanțarea proiectului.

Totodată, pentru justificarea sumei tranșei a doua de plată, societatea comercială C. a întocmit facturi, situații de lucrări, centralizatoare de plată prin care s-au atestat, nereal, că lucrările au fost executate integral și de către respectiva societate (27 septembrie 2004, în realitate executant fiind societatea comercială C.S. ulterior recepției din 24 septembrie 2004).

Astfel, prin modul în care au acționat, inculpații, prin semnăturile aplicate pe procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, pe celelalte documente cu conținut nereal, fiecare în raport cu calitățile deținute în derularea proiectului de finanțare a obiectivului contractat cu beneficiarul Consiliul Local al comunei L. și partea civilă, ei au obținut, în alte condiții decât cele legale, pe nedrept, suma de 1.291.284,25 lei din fondurile nerambursabile, din care 968.463,08 lei fonduri europene și 322.821,06 lei contribuție națională, activitățile lor fiind determinante pentru acceptarea la plată a dosarului depus de responsabilul de proiect în cadrul contractului cadru încheiat la 16 aprilie 2003, completat prin actul adițional nr. 4 din 30 septembrie 2004.

Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recursuri, între alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații.

În rezumat, recursul declarat de parchet este motivat, în principal, pe cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (greșita încadrare juridică a faptei) și pct. 17

2

din același cod, cu referire la nelegala aplicare a art. 191 C. proc. pen. în ce privește solidaritatea inculpaților C.I. și M.C., fiecare cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul C.I. a criticat decizia pronunțată în apel pentru cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 teza I, pct. 17

2

și pct. 18 C. proc. pen.

Inculpatul M.C. și-a motivat recursul, între altele, pe cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

și pct. 18 C. proc. pen.

Inculpatul D.V. nu a indicat cazuri de casare a deciziei instanței de apel.

Recursurile declarate de parchet și de inculpații C.I. și M.C. sunt fondate, pentru considerentele ce se vor dezvolta:

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., susținut în recursul declarat de parchet, în sensul că inculpatul D.V., pe parcursul derulării contractului de finanțare a indus în eroare Agenția SAPARD, prin anexarea la cererea de plată din 28 septembrie 2004 a unor documente false și documente cu conținut inexact, fapta având ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din contribuția publică națională în cuantum de 322.821,06 lei - pagubă bugetului de stat, iar coinculpații C.I. și M.C., complici, primul, ca diriginte de șantier, iar al doilea, administrator al societății comerciale C., au semnat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în acesta consemnând împrejurări necorespunzătoare adevărului, cunoscând că va fi anexat de responsabilul de proiect la cererea de plată din 28 septembrie 2004, astfel păgubind bugetul de stat, faptele constituind infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. (autorat) și complicitate (art. 26 C. pen.) la aceeași infracțiune, acesta nu este fondat.

Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene au fost prevăzute în Legea nr. 78/2000, într-o secțiune distinctă, fiind infracțiuni aparte, incriminate în dreptul penal român prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, consecință a armonizării dispozițiilor penale din dreptul român cu dispozițiile principalelor instrumente europene (obligațiile asumate prin Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene - Convenția PIF 1995 - aceasta definind noțiunea de fraudă comunitară, Primul protocol la Convenția PIF din 27 septembrie 1996).

Ca urmare a modificării Legii nr. 78/2000, infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene au fost introduse, ca o componentă în prevenirea și sancționarea faptelor de corupție, acestea atentând la interesele financiare ale Comunităților Europene, strâns legate de faptele de fraudă.

Art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 incriminează folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

În ce privește infracțiunea de înșelăciune, aceasta există dacă se prezintă ca adevărată o faptă mincinoasă sau ca mincinoasă o faptă adevărată, pentru a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă (alin. 1); alin. (2) - folosirea de nume, calități mincinoase, mijloace frauduloase; alin. (3) - inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii unui contract sau executării acestuia, săvârșită astfel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

În cauză, contractul de finanțare a reabilitării drumului s-a încheiat de către beneficiarul Consiliul Local al comunei L., responsabil inculpatul D.V., cu Agenția SAPARD (actual Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), obiectul constituindu-l acordarea unei finanțări nerambursabile, cu durata de execuție 9 luni și data limită a finalizării 30 septembrie 2004 - autoritate contractantă Program SAPARD/ Regulament nr. 1268/1999 al Consiliului Uniunii Europene, instituție publică cu personalitate juridică aflată, la acea dată, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Această autoritate contractantă, potrivit contractului de finanțare, se angajase să acorde finanțare nerambursabilă de 25.105.217.923 lei vechi, reprezentând 689.135,82 euro echivalent 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului, deci întreaga sumă (din care 18.828.913.442 lei vechi contribuție UE și 6.276.304.481 lei vechi contribuție națională), și această din urmă sumă fiind administrată de aceeași autoritate abilitată.

Obținerea, pe nedrept, a celei de-a doua tranșă de plată constituie prejudiciu cauzat în paguba autorității contractante, neavând relevanță, sub aspectul încadrării juridice a faptei, dacă sumele erau numai din fondurile nerambursabile ale Comunităților Europene sau contribuție națională, în cauză statul român neputând avea calitate procesuală de parte civilă.

Potrivit art. 14 și art. 24 alin. (2) C. proc. pen., este parte civilă persoana vătămată prin infracțiune.

Ca atare, faptele inculpaților constituie numai infracțiunea de folosire de documente false și inexacte, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, prevăzută în art. 18

1

alin. (1) teza I și a II-a și alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (autor, inculpatul D.V., complicitate, ceilalți doi inculpați), paguba producându-se în patrimoniul autorității contractante - Agenția SAPARD, parte civilă în cauză.

Totodată, dacă o altă entitate, dar care nu a participat în calitate de parte civilă în procesul penal, consideră că i s-a diminuat patrimoniul încredințat spre administrare, această autoritate contractantă, eventual, are deschisă calea dezdăunării.

Este, însă, fondat motivul de recurs al parchetului și, totodată, recursurile inculpaților C.I. și M.C., sub aspectul neobligării acestora, în solidar cu părțile responsabile civilmente societatea comercială I. și societatea comercială C., la plata cheltuielilor judiciare.

Conform art. 191 alin. (3) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care a fost obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare.

În cauză, instanța de apel a decis obligarea celor doi inculpați la plata, în solidar cu părțile responsabile civilmente, a despăgubirilor civile către partea civilă, omițând însă obligarea lor în solidar, fiecare cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de câte 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În ce privește recursurile inculpaților, motivate pe alte cazuri de casare decât cel pentru care urmează a fi admise recursurile declarate de parchet și de inculpații C.I. și M.C., sunt nefondate.

Curtea de Apel Ploiești, învestită cu soluționarea apelurilor, calea de atac fiind devolutivă astfel cum prevede art. 371 C. proc. pen., a constatat că printr-o incompletă analiză a probatoriului instanța de fond a reținut o situație de fapt greșită și a interpretat, de asemenea, greșit dispozițiile legale în materia răspunderii penale pentru fapte ce au prejudiciat interesele financiare ale bugetului general al Comunităților Europene și a celor administrate de acestea.

În esență, inculpații, prin actele materiale proprii calității lor în cadrul derulării executării lucrărilor de reabilitare a drumului comunal, au săvârșit, inculpatul D.V., autor, coinculpații C.I. și M.C., complici, infracțiunea prevăzută în art. 18

1

alin. (1) teza I și a II-a și alin. (3) din Legea nr. 78/2000. Astfel, inculpatul D.V., primar, responsabil legal al proiectului - beneficiar Consiliul Local al comunei L., pe parcursul derulării contractului de finanțare pentru reabilitarea drumului comunal nr. 159 L. - T., comuna L., la 28 septembrie 2004, a anexat la cererea de plată a tranșei a doua documente false (procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 24 septembrie 2004), declarația pe proprie răspundere în care a susținut, nereal, că s-au respectat toate criteriile de eligibilitate generale și specifice contractate, a atașat documente cu conținut nereal (facturi fiscale emise la 27 septembrie 2004 de societatea comercială C., centralizatoare financiare cuprinzând categorii de lucrări, materiale, devize, amenajări, actualizări).

Coinculpații C.I., diriginte de șantier și M.C., constructor au semnat procesul-verbal amintit, ei cunoscând că acesta trebuie, obligatoriu, anexat cererii de plată pentru tranșa a doua; primul a confirmat centralizatoarele financiare cu conținut neadevărat, inexact, și acestea trebuind atașate cererii de plată.

Ca atare, analizând întrunirea elementului obiectiv și subiectiv al infracțiunii prevăzută în art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, aceasta s-a realizat prin folosirea și prezentarea de documente ori declarații false, neadevărate, inexacte, incomplete, ascunzându-se situații care dacă ar fi fost cunoscute de autoritatea contractantă ar fi condus la refuz de plată din finanțarea nerambursabilă.

Contractul de finanțare, pe lângă condițiile generale și speciale, cuprindea clauza finalizării lucrării până la 30 septembrie 2004, dată limită în care trebuia depusă și ultima cerere de plată. La 30 septembrie 2004, prin actul adițional nr. 4, s-a prelungit, în cadrul aceluiași contract, durata de execuție până la 20 octombrie 2004, data depunerii ultimei cereri de plată fixându-se a fi 31 octombrie 2004.

În contractul de finanțare s-a înscris și obligația ca subcontractanții să fie firme eligibile în aceleași condiții ca și contractantul, acesta având obligația să nu subcontracteze, la rândul lui, executarea lucrărilor către o societate fără ca aceasta, în prealabil și cu condiția unui aviz scris, să fie agreată de autoritatea contractantă, nerespectarea atrăgând de drept și fără înștiințare formală sancțiunea decăderii din beneficiul contractului.

Totodată, în metodologia stabilită prin Ghidul solicitantului de ajutor financiar nerambursabil pentru programul special de preaderare pentru agricultură și pentru dezvoltare rurală SAPARD România, în cadrul proiectului, pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuiau să fie necesare, efectiv realizate pe durata execuției, înregistrate în evidențele contabile ale beneficiarului, identificabile, verificabile și susținute de originalele actelor de plată justificative.

Cererea de plată, obligație a responsabilului legal al proiectului, trebuia inclusă într-un dosar completat cu toate documentele amintite.

Societatea comercială I., administrată de inculpatul C.I., în implementarea proiectului, a fost contractanta pentru servicii diriginte de șantier.

Achiziția publică pentru atribuirea contractului de lucrări a fost adjudecată pentru societatea comercială C., asociat și administrator inculpatul M.C., cealaltă ofertantă, societatea comercială C.S., neîntrunind criteriile de eligibilitate.

Contractul nr. 540 din 8 martie 2004, încheiat între societatea comercială C. și societatea comercială C.S., este o subcontractare, societatea comercială C.S. fiind exclusă, cum s-a mai arătat, de la procedura achiziției prin oferte. Societatea comercială C. își asumase obligația de a executa, finaliza și întreține drumul comunal nr. 159 - comuna L. și obligația de a executa acest obiectiv conform contractului dintre societatea comercială C. și Consiliul Local L. În plus, din actele cauzei rezultă că lucrările executate și plătite societății comerciale C.S. (suma de 7.758.210.179 lei vechi) totalizează 33% din totalul plătit societății comerciale C. de către beneficiar. Inculpații D.V., C.I., martorii B.F. și G.C. au recunoscut subcontractarea, reprezentanții societății comerciale C. și C.S. lucrând sub supravegherea dirigintelui de șantier, inculpatul C.I.

Subcontractarea a fost cunoscută și de către beneficiarul proiectului, semnatar la 18 august 2004 al adresei prin care se cerea scutirea de la plata TVA.

La 24 septembrie 2004, deși lucrările nu erau terminate, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost semnat de către inculpați, în cuprinsul actului, nereal față de situația din teren, consemnându-se finalizarea obiectivului conform prevederilor contractului de finanțare, documentației de execuție, caietului de sarcini.

În contabilitatea societății comerciale C., Garda Financiară, rapoartele Inspectoratului de Stat în Construcții Buzău, procesul-verbal din 1 februarie 2008 al Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău - Serviciul de Investigare a Fraudelor au detaliat nerespectarea proiectului tehnic și a caietului de sarcini agreate pentru executarea contractului de finanțare. În acesta se înscrisese obligația ca, atunci când s-ar fi constatat lucrări în curs sau necesitatea realizării unora suplimentare, procesul-verbal trebuia să fie însoțit de o anexă - lucrări neterminate - evidențiate, justificări neexecutare în termen, evidențe contabile identificabile, verificabile, acte de plată în original. În plus, în cadrul recepției, se impunea verificarea calității, dimensiunilor materialelor utilizate, execuției, probelor din materiale, dozajelor, deci vizualizarea drumului prin confruntarea cu proiectul tehnic.

În cauză, s-a probat că la 24 septembrie 2004 s-a consultat superficial documentația dată de beneficiar și de executant, deplasarea în teren s-a făcut pentru o porțiune de circa 6 km, cu autoturisme și nu s-au efectuat măsurători. Nefinalizarea lucrărilor la 24 septembrie 2004 și nici la 28 septembrie 2004 (data depunerii cererii de plată a tranșei a doua) este probată și de documentele contabile găsite în evidențele constructorului.

În plus, alături de constatarea Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău - Serviciul de Investigare a Fraudelor, inculpații D.V. și M.C. au recunoscut că lucrările nu s-au realizat conform caietului de sarcini agreat de Agenția SAPARD - s-a aplicat un singur strat bituminos și s-a înlocuit stratul de piatră spartă cu amestec de pietriș și nisip extras din albia râului S.

După 24 septembrie 2004, contrar situațiilor înscrise în facturile din 27 septembrie 2004, lucrările s-au executat de societatea respinsă de la eligibilitate, instanța de apel motivând, în baza probatoriului, situația relevată.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații C.I. și M.C. împotriva deciziei nr. 136 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. referitor la sus-numiții inculpați și părțile responsabile civilmente societatea comercială I. și societatea comercială C., menținând restul dispozițiilor deciziei penale.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva aceleiași decizii.

Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen. se abrogă.