ÎCCJ, Decizia nr. 23/2015
ÎCCJ, Decizia nr. 23/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ
Decizie nr. 23/2015 din 16/09/2015 Dosar nr. 2.195/1/2015 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 din 04/11/2015 Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului Lucia Tatiana Rog - judecător la Secția penală - judecător-raportor Leontina Șerban - judecător la Secția penală Angela Dragne - judecător la Secția penală Ștefan Pistol - judecător la Secția penală Maricela Cobzariu - judecător la Secția penală Geanina Cristina Arghir - judecător la Secția penală Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală Florentina Dragomir - judecător la Secția penală Mihaela Ivănuș - magistrat-asistent S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. 2.604/189/2013, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept "dacă infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea și sancționarea faptelor de corupție poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal din 1969, or, se poate reține doar infracțiunea prevăzută de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ipoteza unui unic prejudiciu, cauzat autorității contractante". Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27 4 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu. La ședința de judecată a participat doamna Mihaela Ivănuș, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27 6 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept Curțile de Apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Pitești, Târgu Mureș și Timișoara, fiind conturate două opinii, astfel cum sunt exprimate în raportul depus la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiștilor din domeniul juridic cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, însă nu a fost comunicat niciun punct de vedere. În continuare, magistratul-asistent a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, doamna judecător Lucia Tatiana Rog, care a fost înaintat părților (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, V.V., R.G., S.G., S.I., D.I., Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, denumită în continuare A.P.D.R.P.) la data de 31 august 2015, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, prin Adresa nr. 2.322/III/13/2015 din 15 septembrie 2015 a comunicat că împărtășește punctul de vedere al judecătorului-raportor și, în esență, a apreciat că sesizarea, astfel cum a fost formulată de către Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 2.604/189/2013, este inadmisibilă.
În continuare, a fost expus punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept, în sensul că folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri constituite din sume provenite, atât din fonduri europene, cât și de la bugetul de stat al României, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportat la fondurile din bugetul Uniunii Europene și ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal din 1969, raportat la fondurile din bugetul de stat, în concurs ideal și nu o infracțiune unică prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Magistratul-asistent a mai precizat că, ulterior întocmirii și depunerii raportului de către judecătorul-raportor, la data de 7 septembrie 2015, Curtea de Apel Iași a transmis jurisprudență cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și punctul de vedere exprimat de Tribunalul Vaslui. S-a învederat și faptul că, la data de 20 august 2015, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a depus Adresa nr. 1.537/C/1.412/III- 5/2015 prin care s-a adus la cunoștință că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanța, fiind transmise, totodată, și concluzii scrise.
Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a solicitat doamnei procuror Justina Condoiu să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 2.195/1/2015. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la admisibilitatea sesizării, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, susținând că acestea trebuie interpretate limitativ, în sensul de a produce efecte juridice. Dispozițiile menționate nu reglementează modul în care trebuie formulată sesizarea, instanța supremă trebuind să dea o dezlegare problemei de drept cu care este sesizată, singura condiție fiind aceea ca, de această dezlegare să depindă soluționarea pe fond a cauzei.
Din punctul său de vedere, soluționarea pe fond a cauzei depinde de împrejurarea dacă infracțiunea din legea specială poate ori nu să fie reținută în concurs cu infracțiunea de înșelăciune din Codul penal din 1969, desigur în ipoteza în care faptele atrag incidența legii penale vechi, deoarece aceasta este ipoteza din cauză sau, dacă legea penală veche este legea penală mai favorabilă. A apreciat că sesizarea este admisibilă din acest punct de vedere, chiar dacă ar impune o ușoară reformulare din partea Înaltei Curți, iar nu schimbarea obiectului acesteia. Schimbarea obiectului sesizării nu poate fi făcută de Înalta Curte de Casație și Justiție, care trebuie să soluționeze problema de drept și nu să ridice o alta, dar reformularea acesteia apreciază că poate fi făcută.
A susținut că problema de drept există, e reală și a generat practică neunitară, astfel încât a apreciat că apare ca fiind pur formală respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării. Desigur că există și soluția promovării unui recurs în interesul legii, dar o atare procedură presupune reluarea întregului demers și o finalitate cândva, în timp, ulterioară celei pe care Înalta Curte o poate realiza chiar la acest moment, sesizată fiind cu dezlegarea problemei de drept menționate.
Pe fondul desizării, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, în privința fondurilor obținute de la bugetul Uniunii Europene este incidentă legea specială, respectiv dispozițiile art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, care reprezintă o infracțiune specială, iar în privința fondurilor obținute de la bugetul de stat, încadrarea juridică ce se impune a fi dată este cea prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal din 1969. A menționat că, în nicio ipoteză identificată, ca urmare a studiului acestei probleme de drept, nu a întâlnit vreo situație în care să fie prejudiciat doar bugetul Uniunii Europene.
Întotdeauna, finanțarea europeană este condiționată de contribuția națională, așa încât nu există și nici nu a existat nici în speța dedusă judecății vreo ipoteză în care să fie prejudiciat doar bugetul Uniunii Europene. Pe de altă parte, prin sintagma "unic prejudiciu" instanța care a solicitat dezlegarea chestiunii de drept a făcut referire la faptul că este vorba de un singur contract de finanțare. A arătat că prejudiciul nu se reflectă în patrimoniul Agenției SAPARD, care doar administrează banii, ci în cele două bugete, respectiv în cel al Uniunii Europene și în bugetul de stat. Niciodată prejudiciul nu este cauzat autorității contractante. Autoritatea contractantă este reprezentantul Uniunii Europene și al statului român, fiind cocontractant al beneficiarului, administrează banii și dispune eliberarea lor în ipoteza în care documentația este corect întocmită.
Prin urmare, a apreciat că soluția pe care Înalta Curte de Casație și Justiție se impune a o da prezentei chestiuni este aceea că, sub imperiul Codului penal din 1969, există concurs ideal între infracțiunea prevăzută de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 din Codul penal din 1969 în cazul folosirii sau prezentării de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei și producerea unei pagube bugetului de stat prin obținerea fără drept a fondurilor reprezentând contribuția națională.
Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a întrebat membrii completului dacă solicită ca reprezentantul parchetului să facă precizări suplimentare.
Un membru al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a solicitat reprezentantului Ministerului Public să-și expună punctul de vedere privind aspectul sesizat de Curtea de Apel Iași, care se referă la ipoteza unui singur prejudiciu cauzat autorității contractante (aceasta fiind limita în care instanța supremă a fost sesizată) și nu dacă cele două infracțiuni (cea prevăzută de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și cea prevăzută de art. 215 din Codul penal din 1969) pot fi sau nu reținute în concurs ideal, care este modalitatea în care ar trebui soluționată sesizarea: ar trebui, în fapt, să se constate că nu este o problemă legată de prejudiciul cauzat autorității contractante, ci se referă la prejudiciul cauzat bugetului de stat și bugetului Uniunii Europene și, ulterior, să fie reformulată întrebarea pentru a se putea soluționa problema de drept menționată.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că problema de drept este reală și necesită o dezlegare. Instanța supremă trebuie să decidă dacă va da o interpretare formală sau va da o dezlegare problemei de drept, conform dispozițiilor art. 476 din Codul de procedură penală. Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare.
ÎNALTA CURTE, asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării Prin Încheierea de ședință din data de 11 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. 2.604/189/2013, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori - a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării de principiu a chestiunii de drept în sensul "dacă infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție poate fi reținută în concurs ideal cu infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal din 1969, or, se poate reține doar infracțiunea prevăzută de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ipoteza unui unic prejudiciu, cauzat autorității contractante". II.
Expunerea succintă a cauzei și soluția propusă de instanța care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori - a fost sesizată cu apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și de inculpații V.V., R.G., S.G., S.I. și D.I. împotriva Sentinței penale nr. 283 din 24 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în Dosarul nr. 2.604/189/2013, având ca obiect infracțiuni de corupție (Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție). Prin Sentința penală nr. 283 din 24 iunie 2014 a Judecătoriei Bârlad, pronunțată în Dosarul nr. 2.604/189/2013, s-au dispus următoarele: a.
În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, a inculpatului V.V., din infracțiunile de: - fals intelectual, săvârșit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzută de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) din Codul penal din 1969, în infracțiunile de: - fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2) din Codul penal și cu aplicarea art. 5 din Codul penal. a.
În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, a inculpatului R.G., din infracțiunile de: - fals intelectual, săvârșit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzut de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, în infracțiunile de: - fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din Codul penal și cu aplicarea art. 5 din Codul penal. a.
În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, a inculpatului S.G., din infracțiunile de: - fals intelectual, săvârșit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzut de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, în infracțiunile de: - fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din Codul penal și cu aplicarea art. 5 din Codul penal. a.
În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, a inculpatului S.I., din infracțiunile de: - fals intelectual, săvârșit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzut de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, în infracțiunile de: - fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din Codul penal și cu aplicarea art. 5 din Codul penal. a.
În temeiul art. 386 din Codul de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin Rechizitoriul nr. 119/P/2010 din 10 mai 2013, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, a inculpatului D.I., din infracțiunile de: - fals intelectual, săvârșit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzut de art. 289 din Codul penal din 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat art. 18 1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție; - complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, în infracțiunile de: - fals intelectual prevăzut de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (2) din Codul penal și cu aplicarea art. 5 din Codul penal. b.1. A fost condamnat inculpatul V.V., la pedepsele de: - 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 38 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-a constatat că faptele săvârșite sunt în concurs real și în concurs formal. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor: "a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe." În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor: "a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată." În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă. În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: "a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: " d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței." În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal a fost atenționat condamnatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei, în cazul în care: pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea- credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege; până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre; pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune. b.2. A fost condamnat inculpatul R.G., la pedepsele de: - 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 38 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-a constatat că faptele săvârșite sunt în concurs formal. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor: "a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor: " a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată." În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă. În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: "a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență." În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: "d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței." În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal condamnatul a fost atenționat asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei, în cazul în care: pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea- credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege; până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre; pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune. b.3. A fost condamnat inculpatul S.G. la pedepsele de: - 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzute de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 38 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a constatat că faptele săvârșite sunt în concurs formal. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor: "a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe." În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor: "a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată." În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă. În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: "a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență." În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: "d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței." În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal a fost atenționat condamnatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei, în cazul în care: pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege; până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre; pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune. b.4. A fost condamnat inculpatul S.I. la pedepsele de: - 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzute de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 38 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a constatat că faptele săvârșite sunt în concurs formal. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor: "a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe." În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor: "a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată." În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă. În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: "a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență." În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: "d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței." În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal a fost atenționat condamnatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea executării pedepsei, în cazul în care: pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege; până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre; pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune. b.5. A fost condamnat inculpatul D.I. la pedepsele de: - 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzute de art. 321 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; - 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 38 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a constatat că faptele săvârșite sunt în concurs formal. În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal pentru o durată de 3 ani. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor: "a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe." În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j) și k) din Codul penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor: "a) de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; (...) g) de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; (...) j) de a părăsi teritoriul României; k) de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată." În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.