ÎCCJ, decizie (scj.ro #81933)

Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei societăți comerciale privatizate. Instanța competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei emise de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei societăți comerciale privatizate. Instanța competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei emise de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Index alfabetic . Drept procesual civil. - Imobil preluat în mod abuziv de stat; - Contestație împotriva deciziei emise de AVAS; - Competență materială.

Legea nr . 10/2001: art . 10 - art . 11, art . 21- art . 26, art . 31- art . 3 3; Potrivit dispozițiilor expres prevăzute de art . 31 alin. 2 din Legea nr . 10/2001 se dau, în competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu, acțiunile persoanei îndreptățite care a încheiat un proces verbal de divergență cu unitatea în discuție.

Prin asimilare cu aceste dispoziții, regulile de competență generale prevăzute de art . 24 alin. 8 trebuie interpretate - în cazul celorlalte două categorii de situații în care se află imobilele revendicate - în raport de care investite să soluționeze notificarea sunt chemate fie unitatea implicată în privatizare fie primăria - în sensul că instanța competentă este cea în circumscripția căreia se află unitatea cu care persoana îndreptățită se află în litigiu și nu instanța de la locul unității deținătoare . Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 1327 din 13 februarie 2007. La 19 ianuarie 2005 reclamanta Z.D. a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând anularea deciziei nr . 313 din 21 decembrie 2004 și restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 248 m 2 , situată în Călărași, iar în subsidiar fixarea unei despăgubiri juste pentru această suprafață de teren.

Tribunalul Călărași prin sentința civilă nr . 410 din 6 iunie 2005 a admis în parte acțiunea, în sensul că a dispus modificarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent acordate reclamantei pentru imobil, teren în suprafață de 247 m 2 de la 97.190.453 lei la 127.215.127 lei din care se scade echivalentul în lei a 133 USD, omologându-se în acest fel raportul de expertiză efectuat în cauză. A fost respinsă cererea privind restituirea în natură a imobilului. In motivarea acestei sentințe instanța a reținut că în mod temeinic pârâta prin decizia nr . 313/2004 a făcut reclamantei o ofertă de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice.

Soluția a fost determinată de evidențierea imobilului în patrimoniul SC CONFORT SA Călărași, care l-a preluat în baza Decretului nr . 81/1987, pe acest teren fiind realizate lucrări de structură, prize de balast pentru blocurile P 6 și P 7. S-a constatat că în mod corect s-a aplicat art . 11 incident în cauză. S-a mai reținut că și reclamanta a indicat o asemenea rezolvare, în subsidiarul formulat. S-a mai apreciat că dispozițiile art . 11 din Legea nr . 10/2001 reglementează toate situațiile privind imobilele expropriate, cum este în cazul în speță, împrejurare în raport de care nu sunt aplicabile dispozițiile art . 24 alin. 2 din lege. S-a apreciat însă că valoarea acestor despăgubiri se ridică la suma de 127.215.124 lei conform raportului de expertiză întocmit, din această sumă care i se cuvine reclamantei urmând a fi dedusă suma de 133 USD - în echivalent în lei reprezentând despăgubirea încasată de reclamantă la data demolării.

Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și familie prin decizia civilă nr . 153 A din 28 martie 2006 a respins ca nefondat apelul pârâtei AVAS. In motivarea acestei decizii s-a reținut că, în mod corect a rezolvat instanța de fond excepția de necompetență teritorială. La data rezolvării notificării de către AVAS (21 decembrie 2004) Legea nr . 10/2001 nu era încă modificată potrivit Legii nr . 247/2005. Soluția preconizată de lege în art . 24 alin. 8 prevedea competența Tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul, recte Tribunalul Călărași în cazul în speță. După republicarea Legii nr . 10/2001, urmare modificărilor aduse, competența teritorială a devenit alternativă (tribunalul în a cărui jurisdicție se află sediul unității deținătoare sau al unității investite cu soluționarea notificării).

Data pronunțării hotărârii de fond (6 iunie 2005) se situează înaintea modificărilor aduse de Legea nr . 247/2005 (22 august 2005). Normele de procedură sunt stabilite prin acte normative (în cazul dedus judecății de norma specială - Legea nr . 10/2001 - și nu de art . 5 C.pr.civ . care e norma generală) și nu prin mențiunile inserate în actul supus controlului judecătoresc. In acest sens nu s-a primit apărarea potrivit căreia în decizia nr . 313/2004 a AVAS s-a prevăzut calea de atac, contestație la Tribunalul București. Nu s-a primit nici critica privind administrarea probei cu expertiză. S-a reținut sub acest aspect că instanța a motivat respingerea obiecțiilor la raportul de expertiză și că în cauză nu se impune refacerea acestora în apel și față de faptul că pârâta nu s-a mai prezentat pentru a susține obiecțiile.

Împotriva deciziei curții de apel AVAS a declarat arătând că în mod greșit s-a considerat că era competent să judece în primă instanță Tribunalul Călărași, deși competența aparține conform art . 5 din cpr.civ . Tribunalului București, în cauză fiind vorba de o contestare la decizia emisă de pârâta care își are sediul în București. S-a mai arătat că prin modificările aduse de Legea nr . 247/2005 articolului nr . 24 alin. 8 din Legea nr . 10/2001 (devenit art . 24 alin. 3) s-a investit tribunalul în a cărui rază de jurisdicție se află unitatea deținătoare sau după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării.

Cât privește critica cu privire la greșita omologare a raportului de expertiză s-a invocat că nu se arată în cuprinsul hotărârii dacă observațiile la expertiză au fost puse în discuția părților, motivul pentru care au fost respinse, motivarea referindu-se lacunar la lipsa necesității administrării unei asemenea probe deoarece pârâta nu s-a mai prezentat să le susțină. S-a mai arătat că în urma modificărilor aduse Legii nr . 10/2001 prin Legea nr . 247/2005, pârâta nu mai are competența în a stabili cuantumul despăgubirilor acordate. Sub acest din urmă aspect s-a mai criticat soluția pentru împrejurarea că instanța a schimbat cuantumul despăgubirilor deși petenta nu a criticat decizia sub acest aspect.

Recursul este întemeiat . Tribunalul Călărași a soluționat cauza în fond considerând în mod neîntemeiat că era competent din punct de vedere teritorial să rezolve o contestație împotriva unor decizii emise de pârâta al cărei sediu se afla în București. În Legea nr . 10/2001 în redactarea pe care aceasta o avea înainte de modificările aduse de Legea nr . 247/2005, în cadrul capitolului III intitulat „Proceduri de restituire" sunt enumerate situațiile în care imobilul se poate afla și rezolvările corespunzătoare la notificarea făcută în revendicarea acestuia. Astfel, art . 20 indică prima situație prevăzută de lege, aceea în care imobilele revendicate sunt deținute, la data intrării în vigoare a legii, de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială.

În acest caz persoana îndreptățită va notifica unitatea deținătoare ( art . 21 alin. 1). Legea prevede soluțiile posibile conform reglementărilor impuse de art . 23 - 26, pentru această primă categorie de imobile. Art . 24 alin. 8 - care indică că secția civilă e tribunalul în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare este competentă să judece contestația persoanei îndreptățite - se referă la situația în care notificarea a fost soluționată de unitatea deținătoare. Pentru a doua categorie de imobile - cele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale - legea, în art . 27 indică alte reguli de urmat în procedurile de restituire.

Astfel alin. 2 al art . 27 indică că notificarea se adresează instituției publice implicate care a efectuat privatizarea - printre altele, AVAS (cum este și cazul în speță), în cauză unitatea deținătoare înaintând notificarea către AVAS. Această entitate va stabili prin decizie sau dispoziție valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii (conform dispozițiilor art . 28 alin. 1). Este ceea ce s-a întâmplat și în cazul dedus judecății. AVAS, căreia SC Confort SA i-a transmis notificarea, a emis decizia nr . 131. Legea, pentru această a doua situație în care se pot afla imobilele revendicate prevede o întreagă procedură în art . 29 - 32. În sfârșit, o a treia situație este cea prevăzută de art . 33 - imobilele pentru care potrivit art . 10 și art . 11 a fost stabilită restituirea prin echivalent.

Pentru acestea notificarea prevăzută de art . 21 alin. 1 se adresează - și deci se rezolvă - de către primăria în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul. Alin. 3 al art . 33 dispune că art . 21- art.26 se aplică în mod corespunzător. Din această dispoziție se deduce caracterul de generală aplicabilitate al dispozițiilor art . 21 – art . 26 cât privește regulile de procedură, cu corecturile ce se impun, în raport la cele trei situații delimitate. Pentru situația imobilelor aflate în a doua categorie pentru care chemată să soluționeze notificarea este instituția implicată în privatizare - legea nu prevede în mod expres posibilitatea atacării cu contestație a deciziei sau dispoziției de soluționare a notificării.

Interpretarea dedusă din scopul urmărit de legiuitor - de a da în competența generală a secției civile a tribunalului controlul judiciar al actelor prin care se soluționează notificarea - conduce la concluzia că și deciziile emise de această categorie de entități sunt supuse controlului judiciar. Prin dispozițiile expres prevăzute de art . 31 alin. 2 din Legea nr . 10/2001 se dau, în competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu, acțiunile persoanei îndreptățite care a încheiat un proces verbal de divergență cu unitatea în discuție.

Prin asimilare cu aceste dispoziții, regulile de competență generale prevăzute de art . 24 alin. 8 trebuie interpretate - în cazul celorlalte două categorii de situații în care se află imobilele revendicate - în raport de care investite să soluționeze notificarea sunt chemate fie unitatea implicată în privatizare fie primăria - în sensul că instanța competentă este cea în circumscripția căreia se află unitatea cu care persoana îndreptățită se află în litigiu și nu instanța de la locul unității deținătoare. Ca urmare, se constată că prima instanță, Tribunalul Călărași, a soluționat o cauză cu încălcarea normelor de competență teritorială, soluție nulă, vătămarea prezumându-se potrivit art . 105 alin. 1 c.pr.civ . In raport de constatarea nulității sentinței de fond nu se mai impune analiza celei de a doua critici formulate prin recurs, în temeiul art . 304 pct . 6 c.pr.civ . S-a admis recursul și decizia Curții de Apel București a fost casată.

Pe cale de consecință s-a admis apelul declarat de pârâtă și s-a anulat sentința Tribunalului Călărași. Cauza se va trimite spre competentă soluționare în fond la Tribunalul București.