ÎCCJ, decizie (scj.ro #81933)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81933) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil
preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei societăți
comerciale privatizate. Instanța competentă să soluționeze contestația
împotriva deciziei emise de Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului.
Cuprins pe materii
. Drept procesual civil.
Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în proprietatea unei
societăți comerciale privatizate. Instanța competentă să soluționeze
contestația împotriva deciziei emise de Autoritatea
pentru Valorificarea
Activelor Statului.
Index
alfabetic
.
Drept procesual civil.
-
Imobil preluat în mod
abuziv de stat;
-
Contestație împotriva
deciziei emise de AVAS;
-
Competență materială.
Legea
nr
. 10/2001:
art
. 10
-
art
. 11,
art
. 21-
art
. 26,
art
. 31-
art
. 3
3;
Potrivit dispozițiilor expres prevăzute de
art
. 31 alin. 2 din Legea
nr
.
10/2001 se dau, în competența secției civile a tribunalului în a cărui
circumscripție teritorială se află
sediul persoanei juridice cu care este în
litigiu, acțiunile persoanei
îndreptățite care a încheiat un proces verbal de
divergență cu unitatea în discuție.
Prin asimilare cu aceste dispoziții, regulile de
competență generale
prevăzute de
art
. 24 alin. 8
trebuie interpretate - în cazul celorlalte două
categorii de situații în care se
află imobilele revendicate - în raport de care
investite să soluționeze
notificarea sunt chemate fie unitatea implicată în
privatizare fie primăria - în sensul
că instanța competentă este cea în
circumscripția căreia se află
unitatea cu care persoana îndreptățită se află în
litigiu și nu instanța de la locul unității deținătoare
.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
.
1327 din 13 februarie 2007.
La 19 ianuarie
2005 reclamanta Z.D. a chemat în judecată Autoritatea
pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând
anularea deciziei
nr
. 313 din 21 decembrie
2004 și restituirea în
natură a unei
suprafețe de teren de 248 m
2
, situată în Călărași, iar în subsidiar fixarea
unei despăgubiri juste pentru această suprafață
de teren.
Tribunalul Călărași prin sentința civilă
nr
. 410 din 6 iunie 2005 a
admis în parte acțiunea, în sensul
că a dispus modificarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent
acordate reclamantei pentru imobil,
teren în suprafață de 247 m
2
de la 97.190.453
lei la 127.215.127 lei din care
se scade echivalentul în lei a 133 USD, omologându-se în
acest fel raportul
de expertiză
efectuat în cauză.
A fost respinsă cererea privind
restituirea în natură a imobilului.
In motivarea acestei sentințe instanța a reținut că în
mod temeinic
pârâta
prin decizia
nr
. 313/2004 a făcut reclamantei o
ofertă de acordare
de măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societățile
comerciale tranzacționate pe piața
de capital sau titluri de valoare nominală
emise de Ministerul Finanțelor
Publice. Soluția a fost determinată de
evidențierea imobilului în patrimoniul SC CONFORT SA
Călărași, care l-a
preluat în baza
Decretului
nr
. 81/1987, pe acest teren fiind
realizate lucrări de structură, prize de balast pentru blocurile P 6 și P 7.
S-a constatat că în mod corect s-a aplicat
art
. 11 incident în cauză.
S-a mai reținut că și reclamanta a indicat o asemenea
rezolvare, în subsidiarul formulat.
S-a mai apreciat că dispozițiile
art
.
11 din Legea
nr
. 10/2001
reglementează toate situațiile
privind imobilele expropriate, cum este în
cazul în speță, împrejurare în
raport de care nu sunt aplicabile dispozițiile
art
. 24
alin. 2 din lege.
S-a apreciat însă că valoarea acestor despăgubiri se
ridică la suma de 127.215.124 lei conform raportului de expertiză întocmit, din
această sumă
care
i se cuvine reclamantei urmând a fi dedusă suma de 133 USD - în
echivalent în lei reprezentând
despăgubirea încasată de reclamantă la data
demolării.
Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și
pentru cauze cu
minori
și familie prin decizia civilă
nr
. 153 A din 28
martie 2006 a respins
ca
nefondat
apelul pârâtei AVAS.
In motivarea acestei decizii s-a reținut că, în mod
corect a rezolvat
instanța de fond
excepția de
necompetență
teritorială. La data
rezolvării notificării de către AVAS (21 decembrie 2004) Legea
nr
. 10/2001 nu era încă modificată potrivit Legii
nr
. 247/2005. Soluția preconizată de lege în
art
. 24 alin. 8 prevedea competența Tribunalului în a cărui
rază teritorială se află imobilul,
recte
Tribunalul
Călărași în cazul în speță.
După
republicarea Legii
nr
. 10/2001, urmare modificărilor
aduse, competența teritorială a devenit alternativă (tribunalul în a cărui
jurisdicție se află sediul unității deținătoare sau al unității investite cu
soluționarea notificării). Data pronunțării hotărârii de fond (6 iunie 2005) se
situează înaintea modificărilor aduse de Legea
nr
.
247/2005 (22 august 2005).
Normele
de procedură sunt stabilite prin acte normative (în cazul dedus judecății de
norma specială - Legea
nr
. 10/2001 - și nu de
art
. 5
C.pr.civ
. care e norma
generală) și nu prin mențiunile inserate în actul supus controlului judecătoresc.
In acest sens nu s-a primit apărarea potrivit căreia în decizia
nr
. 313/2004 a AVAS s-a prevăzut calea de atac, contestație
la Tribunalul București.
Nu s-a
primit nici critica privind administrarea probei cu expertiză. S-a reținut sub
acest aspect că instanța a motivat respingerea obiecțiilor la raportul de
expertiză și că în cauză nu se impune refacerea acestora în apel și față de
faptul că pârâta nu s-a mai prezentat pentru a susține obiecțiile.
Împotriva
deciziei curții de apel AVAS a declarat arătând că în mod greșit s-a
considerat că era competent să judece în primă instanță Tribunalul Călărași,
deși competența aparține conform
art
. 5 din
cpr.civ
. Tribunalului București, în cauză fiind vorba de o
contestare la decizia emisă de pârâta care își are sediul în București.
S-a mai
arătat că prin modificările aduse de Legea
nr
.
247/2005 articolului
nr
. 24 alin. 8 din Legea
nr
. 10/2001 (devenit
art
. 24
alin. 3) s-a investit tribunalul în a cărui rază de jurisdicție se află unitatea
deținătoare sau după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării.
Cât
privește critica cu privire la greșita omologare a raportului de expertiză s-a
invocat că nu se arată în cuprinsul hotărârii dacă observațiile la expertiză au
fost puse în discuția părților, motivul pentru care au fost respinse, motivarea
referindu-se lacunar la lipsa necesității administrării unei asemenea probe
deoarece pârâta nu s-a mai prezentat să le susțină.
S-a mai
arătat că în urma modificărilor aduse Legii
nr
.
10/2001 prin Legea
nr
. 247/2005, pârâta nu mai are
competența în a stabili cuantumul despăgubirilor acordate.
Sub acest din urmă aspect s-a mai criticat soluția pentru
împrejurarea
că
instanța a schimbat cuantumul despăgubirilor deși
petenta
nu a criticat
decizia sub acest aspect.
Recursul este întemeiat
.
Tribunalul Călărași a soluționat cauza în fond
considerând în mod neîntemeiat că era competent din punct de vedere teritorial
să rezolve o
contestație
împotriva unor decizii emise de pârâta al cărei sediu se afla în
București.
În Legea
nr
. 10/2001 în
redactarea pe care aceasta o avea înainte de
modificările aduse de Legea
nr
. 247/2005, în cadrul capitolului III intitulat
„Proceduri de restituire" sunt enumerate situațiile în care imobilul se
poate
afla și
rezolvările corespunzătoare la notificarea făcută în revendicarea
acestuia.
Astfel,
art
. 20 indică prima
situație prevăzută de lege, aceea în care
imobilele revendicate sunt
deținute, la data intrării în vigoare a legii, de o
regie autonomă, o societate sau companie națională, o
societate comercială.
În acest
caz persoana îndreptățită va notifica unitatea deținătoare
(
art
. 21 alin. 1). Legea
prevede soluțiile posibile conform reglementărilor
impuse de
art
. 23 - 26,
pentru această primă categorie de imobile.
Art
. 24
alin. 8 - care indică că secția civilă e
tribunalul în a cărui circumscripție
teritorială
se află sediul unității deținătoare este competentă să judece
contestația persoanei îndreptățite - se referă la
situația în care notificarea a
fost soluționată de unitatea deținătoare.
Pentru a doua categorie de imobile - cele preluate cu
titlu valabil,
evidențiate în
patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu
respectarea dispozițiilor legale - legea, în
art
.
27 indică alte reguli de urmat
în procedurile de restituire.
Astfel alin. 2 al
art
. 27
indică că notificarea se adresează instituției publice implicate care a
efectuat privatizarea - printre altele, AVAS (cum
este și cazul în speță), în cauză
unitatea deținătoare înaintând notificarea
către AVAS.
Această entitate va stabili prin decizie sau dispoziție
valoarea și
modalitatea
măsurilor reparatorii (conform dispozițiilor
art
. 28
alin. 1).
Este ceea ce s-a întâmplat și în
cazul dedus judecății.
AVAS, căreia SC Confort SA i-a transmis notificarea, a
emis decizia
nr
. 131.
Legea, pentru această a doua situație în care se pot afla
imobilele revendicate prevede o întreagă procedură în
art
.
29 - 32.
În sfârșit, o a treia situație este cea prevăzută de
art
. 33 - imobilele pentru care potrivit
art
. 10 și
art
. 11 a fost
stabilită restituirea prin echivalent. Pentru acestea notificarea prevăzută de
art
. 21 alin. 1 se adresează - și deci
se rezolvă - de către primăria în a
cărei rază teritorială s-a aflat imobilul.
Alin. 3
al
art
. 33 dispune că
art
.
21- art.26 se aplică în mod
corespunzător.
Din această dispoziție se deduce caracterul de generală
aplicabilitate al dispozițiilor
art
. 21 –
art
. 26 cât privește
regulile de procedură,
cu
corecturile ce se impun, în raport la cele trei situații delimitate.
Pentru
situația imobilelor aflate în a doua categorie pentru care
chemată să soluționeze notificarea este instituția
implicată în privatizare -
legea nu prevede în mod expres posibilitatea
atacării cu contestație a deciziei sau dispoziției de soluționare a
notificării.
Interpretarea dedusă din scopul urmărit de legiuitor - de
a da în
competența generală a
secției civile a tribunalului controlul judiciar al
actelor prin care se soluționează notificarea - conduce la concluzia că
și
deciziile emise de această
categorie de entități sunt supuse controlului
judiciar.
Prin dispozițiile expres prevăzute de
art
.
31 alin. 2 din Legea
nr
. 10/2001 se dau, în
competența secției civile a tribunalului în a cărui
circumscripție teritorială se află
sediul persoanei juridice cu care este în
litigiu, acțiunile persoanei
îndreptățite care a încheiat un proces verbal de
divergență cu unitatea în discuție.
Prin asimilare cu aceste dispoziții, regulile de
competență generale
prevăzute de
art
. 24 alin. 8 trebuie interpretate
- în cazul celorlalte două
categorii de situații în care se află imobilele
revendicate - în raport de care
investite să soluționeze notificarea sunt chemate fie
unitatea implicată în
privatizare fie primăria - în sensul că instanța competentă este cea în
circumscripția căreia se află
unitatea cu care persoana îndreptățită se află în
litigiu și nu instanța de la locul unității deținătoare.
Ca urmare, se constată că prima instanță, Tribunalul
Călărași, a
soluționat
o cauză cu încălcarea normelor de competență teritorială, soluție
nulă, vătămarea prezumându-se
potrivit
art
. 105 alin. 1
c.pr.civ
.
In raport de constatarea nulității sentinței de fond nu
se mai impune
analiza
celei de a doua critici formulate prin recurs, în temeiul
art
.
304
pct
.
6
c.pr.civ
.
S-a admis recursul
și decizia Curții de Apel București
a fost casată.
Pe cale de consecință s-a admis apelul declarat de pârâtă
și s-a
anulat
sentința Tribunalului Călărași.
Cauza se
va trimite spre competentă soluționare în fond la Tribunalul București.