ÎCCJ, decizie (scj.ro #85158)

Impozit pe profit. Cheltuieli aferente personalului străin. Comision de confidențialitate plătit pentru serviciile de prospectare, asistență și consultanță. Deductibilitate. Evitarea dublei impuneri. O.G. nr. 70/1994, art. 4 alin. (4), art. 12 alin. (5) Legea nr. 414/2002, art. 9 ali. (1) Cuprins pe materii: Drept fiscal Indice alfabetic: Impozit pe profit Deductibilitate Evitarea dublei impuneri. Reglementările convențiilor privind evitarea dublei impuneri prevalează față de prevederile O.G nr. 70/1994. În situația în care aceste convenții există, cheltuielile efectuate de către o societate comercială română cu angajații unor societăți nerezidente, pentru activitatea desfășurată de către aceștia în favoarea sa, sunt deductibile fiscal.

Sunt deductibile fiscal și sumele reprezentând comision de confidențialitate plătit pentru serviciile de prospectare, asistență și consultanță, suportarea acestor cheltuieli fiind aferentă realizării profitului firmei. I.C.C.J. Secția de contencios administrativ și fiscal Decizia nr. 5230 din 1 noiembrie 2005 Notă: O.G. 70/1994, privind impozitul pe profit a fost abrogată prin Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit. Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, a fost abrogată prin Codul Fiscal, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23/12/2003. Prin acțiunea formulată la data de 29 aprilie 2004 reclamanta, S.C. “H” S.A.

a solicitat anularea parțială a procesului verbal nr. 566062 /18.08.2003 încheiat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și a deciziei nr.92/3103.2004, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, și recunoașterea dreptului său la deducere la calculul impozitului pe profit a cheltuielilor în sumă de 35.736.947.956 ROL, aferente personalului străin până la incidența pierderii din exploatare, a cheltuielilor în sumă de 2.028.710.500 ROL, reprezentând comisionul plătit societății cipriote “A”, și a cheltuielilor în sumă de 281.662.135 ROL pentru deplasarea unor persoane care nu sunt salariate ale societății. Reclamanta a susținut că în mod greșit a fost refuzată admiterea la deducere a cheltuielilor aferente personalului străin, care sunt cheltuieli aferente realizării de venituri impozabile, supuse prevederilor art. 4 alin.(4) din O.G.

nr. 70/1994, republicată, prin aplicarea principiului nediscriminării, înscris în convențiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu Franța și Confederația Elvețiană. Reclamanta a arătat că, în aceleași condiții are dreptul la deducerea cheltuielilor pentru comisionul plătit firmei cipriote de consultanță și pentru deplasările în țară a personalului străin, deoarece a dovedit că și aceste cheltuieli sunt aferente realizării de venituri.

Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ a admis acțiunea, reținând că: suma de 35.736.947.956 ROL, reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute de reclamantă cu personalul pus la dispoziție de firma “AR” din Elveția și “HY” din Franța este deductibilă fiscal, în aplicarea principiului nediscriminării prevăzut în convențiile încheiate de România cu Franța și Confederația Elvețiană, că suma de 281.662.135 ROL este deductibilă întrucât ea reprezintă cheltuieli pentru deplasările profesionale în România ale salariaților nerezidenți, iar suma de 2.028.710.500 ROL, reprezentând comisionul de confidențialitate și exclusivitate plătit firmei cipriote “A”, este deductibilă, întrucât a fost plătită pentru serviciile de prospectare, asistență și consultanță în scopul implementării unor noi magazine de distribuție în România.

Împotriva acestei sentințe, pârâții au declarat recurs. Verificând cauza în funcție de motivarea recursurilor, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că sentința este legală și temeinică. Astfel, potrivit prevederilor art.12 alin. (5) din O.G. nr.70/1994, reglementările convențiilor de evitare a dublei impuneri prevalează față de prevederile ordonanței. Ca urmare, sunt aplicabile prevederile Convenției dintre Guvernul R.S.R. și Guvernul Republicii Franceze, ratificată prin Decretul nr. 240/1974 în ce privește contractul încheiat de către reclamantă cu societatea “HY” , și cele ale Convenției încheiate de România cu Federația Elvețiană, ratificată prin Legea nr. 60/1994, în ceea ce privește contractul încheiat de către reclamantă cu societatea “AR”.

Nu poate fi primită susținerea recurenților în sensul că articolele 25 alin. (1) din Decretul nr. 240/1974 și respectiv 24 alin. (3) din Legea nr. 60/1994, sunt diferite, și ca atare cheltuielile în discuție nu sunt deductibile fiscal. Ambele texte din cele două convenții au în vedere principiul nediscriminării, ca urmare a restricționării deductibilității unor cheltuieli plătite unor nerezidenți. Reglementările acestor convenții prevalează celor cuprinse în O.G. nr. 70/1994 și drept urmare, cheltuielile precizate sunt deductibile fiscal, fiind cheltuieli efectuate pentru serviciile facturate de persoane juridice nerezidente în aceleași condiții prevăzute de legislația română pentru sumele plătite rezidenților.

Îndeplinirea acestor condiții a fost dovedită cu documentele justificative pentru plățile efectuate în baza contractelor scrise încheiate cu firmele “AR” și “HY”, supuse impozitării în statele de rezidență. Este neîntemeiată și susținerea recurentelor în sensul că nu pot fi deduse la calculul impozitului pe profit, salariile și chiriile persoanelor fizice salariați ai celor două firme nerezidente, deoarece persoanele respective nu au devenit salariații reclamantei intimate. Plățile au fost efectuate în baza contractelor de asistență tehnică încheiate de reclamantă cu firmele din Franța și Elveția, iar drepturile salariale ale personalului străin au fost impozitate în România, ca stat de sursă pentru veniturile realizate din activitatea desfășurată în cadrul societății comerciale române.

Cheltuielile efectuate de reclamantă cu personalul celor două societăți, sunt de drept, aferente veniturilor impozabile ale intimatei reclamante, întrucât contractele încheiate cu societățile franceză și elvețiană au drept scop asistența tehnică pe care acestea o pun la dispoziția societății române prin agenții lor, persoane fizice angajați ai societăților nerezidente, care au desfășurat o activitate managerială și executivă permanentă. Pentru aceleași considerente, reclamanta are dreptul la deducere fiscală și pentru suma reprezentând cheltuielile pentru deplasările profesionale în România ale salariaților nerezidenți, întrucât, aceste deplasări au avut ca scop realizarea contractelor de asistență tehnică încheiate de reclamantă cu firmele precizate, angajatori ai salariaților în discuție.

În ceea ce privește comisionul de confidențialitate și de exclusivitate, plătit firmei cipriote “A”, aceste cheltuieli fiind făcute de reclamantă pentru realizarea profitului impozabil, Curtea apreciază că suma este deductibilă la calculul impozitului pe profit, fiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 70/1994 și ale art. 9 alin. (1) din Leg. Nr. 414/2002. Comisionul în discuție reprezintă o cheltuială aferentă realizării profitului societății, întrucât a fost plătit pentru serviciile de prospectare, asistență și consultanță, asigurate de firma cipriotă în scopul implementării de către reclamantă a unor noi magazine de distribuție în România.

Suportarea acestor cheltuieli înainte de înființarea noilor magazine este aferentă profitului firmei, întrucât pentru obținerea lui se impune efectuarea de cheltuieli cu studiul și analiza de eficiență economică în raport cu specificul activității propuse a se desfășura într-un anumit segment geografic și de populație. În mod cert aceste cheltuieli determină obținerea de beneficii prin reducerea și evitarea cheltuielilor suplimentare, prin evitarea unor pierderi, prin micșorarea riscului investițiilor efectuate de S.C.”H” S.A., fiind evident aferente realizării de venituri și ca atare, fiind deductibile fiscal. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.