ÎCCJ, decizie (scj.ro #84743)

Parte responsabilă civilmente. Părinți divorțați Pentru pagubele cauzate prin infracțiune de copilul minor al unor părinți divorțați răspunde, solidar cu acesta, numai părintele căruia copilul a fost încredințat pentru creștere și educare și cu care acesta locuiește. Părintele căruia minorul nu i-a fost încredințat are dreptul de a avea cu el legături personale și de a veghea la creșterea și educarea lui, dar nu răspunde, ca parte responsabilă civilmente, pentru pagubele cauzate de minor prin infracțiune. Secția penală, decizia nr.2833 din 4 iunie 2002 Prin sentința nr.189 din 19 martie 2001, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat, între alții, pe inculpatul minor V.R. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art.20 raportat la art.174, art.175 lit.i și art.176 lit.d C.pen.

și a infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.d și c din același cod. Inculpatul a fost obligat solidar cu părțile responsabile civilmente P.D. și V.A., părinții săi, la despăgubiri civile pentru daunele materiale și morale cauzate părții civile. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr.571 din 25 septembrie 2001, a admis apelul declarat de partea responsabilă civilmente V.A., tatăl inculpatului minor și a înlăturat obligarea acestuia la plata despăgubirilor, solidar cu inculpatul, cu motivarea că părinții minorului au divorțat, iar la data săvârșirii infracțiunilor acesta se afla în îngrijirea mamei, cu care locuia. Recursurile declarate de procuror și de partea civilă, cu motivarea că instanța de apel în mod greșit a dispus înlăturarea obligării la plata despăgubirilor a părții responsabile civilmente V.A., sunt nefondate.

Potrivit art.1000 alin.2 C.civ., părinții răspund pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale copiilor minori numai dacă aceștia locuiesc împreună cu părinții. În situația în care părinții sunt divorțați, acest text de lege se completează cu prevederile art.43 alin.1 C.fam., care prevede că părintele divorțat, căruia i s-a încredințat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești. Ca atare, în cazul părinților divorțați, cel căruia i s-a încredințat minorul și la care acesta locuiește, răspunde pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale minorului, întrucât îl poate supraveghea și poate îndeplini direct îndatorirea de a-l educa. Celălalt părinte, fiind lipsit de posibilitatea de a urmări și supraveghea direct conduita minorului, nu răspunde pentru pagubele cauzate de acesta.

Art.43 alin.3 din Codul familiei, la care se referă motivele de recurs ale procurorului, stabilește drepturile părintelui divorțat căruia nu i s-a încredințat minorul, și anume dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Drepturile stabilite în textul sus-menționat nu constituie obligații pentru părintele căruia nu i s-a încredințat minorul, cum greșit se susține în recursul declarat de procuror. În consecință, dispoziția instanței de apel de a înlătura obligarea părții responsabile civilmente V.A., solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile este corectă, motiv pentru care recursurile au fost respinse.