ÎCCJ, decizie (scj.ro #84339)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84339) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Introducerea de droguri în țară.

Tentativă. Infracțiune consumată. Prezentarea materialului de urmărire penală.

Nulitate relativă

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul și

consumul ilicit de droguri

Indice alfabetic:

Drept penal

- introducerea de

droguri în țară

-

tentativă

-

infracțiune consumată

Legea

nr

.

143/2000,

art

. 3

C.

proc

.

pen

.,

art

. 250

sau de mare risc au fost descoperite asupra inculpatului în cadrul operațiunilor

de control vamal, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

introducere în țară de droguri prevăzută în

art

. 3

din Legea

nr

. 143/2000 în forma consumată, iar nu în

forma tentativei, întrucât operațiunile de control vamal se realizează după

trecerea frontierei de stat a României, cu privire la bunurile introduse pe

teritoriul țării.

ocazia prezentării materialului de urmărire penală, procurorul a adus la

cunoștința inculpatului încadrarea juridică, făcând referire numai la una

dintre infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, sancțiunea

care poate interveni este nulitatea relativă, întrucât omisiunea poate fi

îndreptată de către instanță, asigurând inculpatului posibilitatea de a lua

cunoștință de actele și lucrările dosarului, iar inculpatul poate atât la

primul termen de judecată, cât și pe parcursul cercetării judecătorești să

formuleze cereri noi și să propună noi probe în apărare.

I.C.C.J

., secția penală, decizia

nr

. 7337 din 19 decembrie 2006

Prin sentința penală

nr

. 857/F din 24 iunie 2005,

Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, între alții, pe inculpatul

O.E

., în baza

art

. 20 C.

pen

. raportat la

art

. 3 alin. (2)

din Legea

nr

. 143/2000 și a

art

.

2 alin. (2) din Legea

nr

. 143/2000.

Instanța a reținut că, în noaptea de 28/29 februarie 2004, inculpatul

O.E

. a fost depistat în Vama Giurgiu, la controlul vamal

găsindu-se asupra lui un pachet ce conținea 1.696 g heroină și

griseofulvin

.

Prin decizia

nr

. 1050 din 23 decembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus, între

altele, respingerea apelului declarat de inculpatul

O.E

.

Recursul declarat de procuror, prin care a invocat cazul de casare prevăzut în

art

. 385

9

alin. (1)

pct

.

17 C.

proc

.

pen

., susținând

că fapta inculpatului

O.E

. de a introduce droguri pe

teritoriul României realizează elementele constitutive ale infracțiunii

consumate prevăzute în

art

. 3 alin. (2) din Legea

nr

. 143/2000, iar nu ale tentativei la această infracțiune,

este fondat.

Potrivit

art

. 3 alin. (1) din Legea

nr

. 143/2000, introducerea sau scoaterea din țară, precum

și importul ori transportul de droguri de risc, fără drept, sunt pedepsite cu închisoarea

și interzicerea unor drepturi.

Pentru a putea stabili dacă fapta inculpatul

O.E

., de

introducere în țară a drogurilor, s-a consumat sau a rămas în forma tentativei

este necesar a se avea în vedere atât dispozițiile

art

.

142 C.

pen

., cât și dispozițiile din Legea

nr

. 86/2006 privind Codul vamal al României și din

O.U.G

.

nr

. 105/2001 privind

frontiera de stat a României.

Potrivit

art

. 142 C.

pen

.,

prin termenul de „teritoriu” din expresiile „teritoriul României” și „teritoriul

țării” se înțelege întinderea de pământ și apele cuprinse între frontiere, cu

subsolul și spațiul aerian, precum și marea teritorială cu solul, subsolul și

spațiul aerian ale acesteia.

Din analiza textului rezultă că prin termenul „teritoriu” se înțelege atât

suprafața cuprinsă între frontierele țării, dar și apele, subsolul și spațiul

aerian corespunzătoare spațiului dintre aceste granițe. În accepțiunea

juridico-penală, termenul „teritoriu” este mai cuprinzător decât înțelesul

geografic al acestuia.

Cât privește noțiunea de „frontieră de stat”, în

art

.

1

lit

. a) din

O.U.G

.

nr

. 105/2001 aceasta este definită ca fiind „linia reală

sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la

altul.”

De asemenea, prin „teritoriu vamal” se înțelege, potrivit

art

.

3 alin. (1) din Legea

nr

. 86/2006 privind Codul vamal

al României, „teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a

României, precum și marea teritorială a României, delimitată conform normelor

dreptului internațional și legislației române în materie”.

Analizând

dispozițiile legale anterior invocate, rezultă că introducerea sau scoaterea

din țară a drogurilor de risc sau de mare risc - acțiuni ce caracterizează

latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în

art

. 3

din Legea

nr

. 143/2000 - presupune trecerea

frontierei de stat a României. Operațiunile privind controlul vamal, în sensul

prevăzut în

art

. 4

pct

. 18

din Legea

nr

. 86/2006, se realizează întotdeauna după

trecerea frontierei de stat a României, verificându-se astfel caracterul licit

sau ilicit al bunurilor scoase sau introduse în țară.

În cauză, inculpatul a tranzitat granița

Bulgariei

, a

intrat pe teritoriul României prin Vama Giurgiu la data de 28/29 februarie

2004, iar la controlul vamal s-a găsit asupra sa un pachet ce conținea 1.696 g

heroină și

griseofulvin

.

În aceste condiții, prima instanță și instanța de apel în mod greșit au reținut

că inculpatul nu a introdus droguri în țară, fapta sa rămânând în faza

tentativei.

În realitate, așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul a fost

descoperit având asupra sa droguri în timpul efectuării controlului vamal, deci

după intrarea în țară, biroul vamal fiind situat pe teritoriul țării.

În consecință, fapta inculpatului realizând elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în

art

. 3 alin. (2) din Legea

nr

. 143/2000, recursul procurorului a fost admis și s-a

dispus schimbarea încadrării juridice, precum și condamnarea inculpatului

O.E

. în sensul considerentelor ce preced.

Recursul declarat de inculpatul

O.E

., prin care a

susținut, între altele, că au fost încălcate prevederile

art

.

250 C.

proc

.

pen

. care

reglementează procedura prezentării materialului de urmărire penală, este

nefondat

.

Instituția prezentării

materialului de urmărire penală oferă inculpatului posibilitatea de a lua

cunoștință de probele existente la dosar și de a-și organiza apărarea. În

același timp, oferă inculpatului posibilitatea constatării unor eventuale

lipsuri în ceea ce privește caracterul complet al urmăririi penale.

În speța dedusă judecății,

procurorul a prezentat materialul de urmărire penală inculpatului

O.E

. la 24 aprilie 2004, în prezența apărătorului său ales.

Inculpatul a declarat că nu are alte cereri de formulat și nu dorește să i se

ia declarații suplimentare.

Inculpatului i s-a adus la

cunoștință încadrarea juridică, făcându-se referire numai la infracțiunea

prevăzută în

art

. 3 alin. (2) din Legea

nr

. 143/2000, iar nu și la infracțiunea prevăzută în

art

. 2 alin. (2) din această lege, inculpatul fiind trimis

în judecată pentru ambele infracțiuni.

Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în situația

în care, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, organul de

urmărire penală omite să se refere la una din infracțiunile pentru care a fost

pusă în mișcare acțiunea penală și pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată, sancțiunea ce poate interveni este nulitatea relativă, deoarece

omisiunea poate fi îndreptată de către instanță, asigurându-i inculpatului

posibilitatea să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, iar inculpatul

poate atât la primul termen de judecată, cât și pe parcursul cercetării judecătorești

să formuleze cereri noi și să propună noi probe în apărare.

Inculpatul

O.E

. a fost asistat atât în faza de

urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, având astfel

posibilitatea să propună probele pe care le aprecia ca fiind utile în apărare

și, în consecință, recursul inculpatului a fost respins.