ÎCCJ, decizie (scj.ro #84339)

Introducerea de droguri în țară. Tentativă. Infracțiune consumată. Prezentarea materialului de urmărire penală. Nulitate relativă Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri Indice alfabetic: Drept penal - introducerea de droguri în țară - tentativă - infracțiune consumată Legea nr . 143/2000, art . 3 C. proc . pen ., art . 250 1. Dacă drogurile de risc sau de mare risc au fost descoperite asupra inculpatului în cadrul operațiunilor de control vamal, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri prevăzută în art . 3 din Legea nr . 143/2000 în forma consumată, iar nu în forma tentativei, întrucât operațiunile de control vamal se realizează după trecerea frontierei de stat a României, cu privire la bunurile introduse pe teritoriul țării.

2. În cazul în care, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, procurorul a adus la cunoștința inculpatului încadrarea juridică, făcând referire numai la una dintre infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, sancțiunea care poate interveni este nulitatea relativă, întrucât omisiunea poate fi îndreptată de către instanță, asigurând inculpatului posibilitatea de a lua cunoștință de actele și lucrările dosarului, iar inculpatul poate atât la primul termen de judecată, cât și pe parcursul cercetării judecătorești să formuleze cereri noi și să propună noi probe în apărare. I.C.C.J ., secția penală, decizia nr . 7337 din 19 decembrie 2006 Prin sentința penală nr . 857/F din 24 iunie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat, între alții, pe inculpatul O.E ., în baza art . 20 C. pen . raportat la art . 3 alin. (2) din Legea nr . 143/2000 și a art . 2 alin. (2) din Legea nr . 143/2000.

Instanța a reținut că, în noaptea de 28/29 februarie 2004, inculpatul O.E . a fost depistat în Vama Giurgiu, la controlul vamal găsindu-se asupra lui un pachet ce conținea 1.696 g heroină și griseofulvin . Prin decizia nr . 1050 din 23 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus, între altele, respingerea apelului declarat de inculpatul O.E . Recursul declarat de procuror, prin care a invocat cazul de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 17 C. proc . pen ., susținând că fapta inculpatului O.E . de a introduce droguri pe teritoriul României realizează elementele constitutive ale infracțiunii consumate prevăzute în art . 3 alin. (2) din Legea nr . 143/2000, iar nu ale tentativei la această infracțiune, este fondat.

Potrivit art . 3 alin. (1) din Legea nr . 143/2000, introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori transportul de droguri de risc, fără drept, sunt pedepsite cu închisoarea și interzicerea unor drepturi. Pentru a putea stabili dacă fapta inculpatul O.E ., de introducere în țară a drogurilor, s-a consumat sau a rămas în forma tentativei este necesar a se avea în vedere atât dispozițiile art . 142 C. pen ., cât și dispozițiile din Legea nr . 86/2006 privind Codul vamal al României și din O.U.G . nr . 105/2001 privind frontiera de stat a României. Potrivit art . 142 C. pen ., prin termenul de „teritoriu” din expresiile „teritoriul României” și „teritoriul țării” se înțelege întinderea de pământ și apele cuprinse între frontiere, cu subsolul și spațiul aerian, precum și marea teritorială cu solul, subsolul și spațiul aerian ale acesteia.

Din analiza textului rezultă că prin termenul „teritoriu” se înțelege atât suprafața cuprinsă între frontierele țării, dar și apele, subsolul și spațiul aerian corespunzătoare spațiului dintre aceste granițe. În accepțiunea juridico-penală, termenul „teritoriu” este mai cuprinzător decât înțelesul geografic al acestuia. Cât privește noțiunea de „frontieră de stat”, în art . 1 lit . a) din O.U.G . nr . 105/2001 aceasta este definită ca fiind „linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul.” De asemenea, prin „teritoriu vamal” se înțelege, potrivit art . 3 alin. (1) din Legea nr . 86/2006 privind Codul vamal al României, „teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum și marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului internațional și legislației române în materie”.

Analizând dispozițiile legale anterior invocate, rezultă că introducerea sau scoaterea din țară a drogurilor de risc sau de mare risc - acțiuni ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în art . 3 din Legea nr . 143/2000 - presupune trecerea frontierei de stat a României. Operațiunile privind controlul vamal, în sensul prevăzut în art . 4 pct . 18 din Legea nr . 86/2006, se realizează întotdeauna după trecerea frontierei de stat a României, verificându-se astfel caracterul licit sau ilicit al bunurilor scoase sau introduse în țară. În cauză, inculpatul a tranzitat granița Bulgariei , a intrat pe teritoriul României prin Vama Giurgiu la data de 28/29 februarie 2004, iar la controlul vamal s-a găsit asupra sa un pachet ce conținea 1.696 g heroină și griseofulvin . În aceste condiții, prima instanță și instanța de apel în mod greșit au reținut că inculpatul nu a introdus droguri în țară, fapta sa rămânând în faza tentativei.

În realitate, așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul a fost descoperit având asupra sa droguri în timpul efectuării controlului vamal, deci după intrarea în țară, biroul vamal fiind situat pe teritoriul țării. În consecință, fapta inculpatului realizând elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art . 3 alin. (2) din Legea nr . 143/2000, recursul procurorului a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice, precum și condamnarea inculpatului O.E . în sensul considerentelor ce preced. Recursul declarat de inculpatul O.E ., prin care a susținut, între altele, că au fost încălcate prevederile art . 250 C. proc . pen . care reglementează procedura prezentării materialului de urmărire penală, este nefondat . Instituția prezentării materialului de urmărire penală oferă inculpatului posibilitatea de a lua cunoștință de probele existente la dosar și de a-și organiza apărarea.

În același timp, oferă inculpatului posibilitatea constatării unor eventuale lipsuri în ceea ce privește caracterul complet al urmăririi penale. În speța dedusă judecății, procurorul a prezentat materialul de urmărire penală inculpatului O.E . la 24 aprilie 2004, în prezența apărătorului său ales. Inculpatul a declarat că nu are alte cereri de formulat și nu dorește să i se ia declarații suplimentare. Inculpatului i s-a adus la cunoștință încadrarea juridică, făcându-se referire numai la infracțiunea prevăzută în art . 3 alin. (2) din Legea nr . 143/2000, iar nu și la infracțiunea prevăzută în art . 2 alin. (2) din această lege, inculpatul fiind trimis în judecată pentru ambele infracțiuni.

Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în situația în care, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, organul de urmărire penală omite să se refere la una din infracțiunile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, sancțiunea ce poate interveni este nulitatea relativă, deoarece omisiunea poate fi îndreptată de către instanță, asigurându-i inculpatului posibilitatea să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului, iar inculpatul poate atât la primul termen de judecată, cât și pe parcursul cercetării judecătorești să formuleze cereri noi și să propună noi probe în apărare. Inculpatul O.E . a fost asistat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, având astfel posibilitatea să propună probele pe care le aprecia ca fiind utile în apărare și, în consecință, recursul inculpatului a fost respins.