ÎCCJ, decizie (scj.ro #83259)

Nulitatea

contractului de societate. N

eretroactivitate

Nulitatea

contractelor de societate și dizolvarea celor două societăți, echivalează cu

nulitatea societății însăși, iar regimul juridic al declarării nulității este

prevăzut de dispoziții legale speciale, dispoziții ce prevăd că nulitatea nu

retroactivează

, ci produce efecte numai pentru viitor,

potrivit art.58 din Legea nr.31/1990.

(Înalta Curte de Casație și

Justiție Secția comercială decizia nr.1545 din 8 mai 2008)

Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, reclamanta SC T.M.N. SA a chemat în judecată pe

pârâtele SC U.T. & T. SRL și SC B. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța, să se constate existența dreptului său de proprietate asupra unor

active.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că societatea a fost constituită în baza Legii nr.15/1990 și a Hotărârii

Guvernului nr. 1041/1990, iar prin Ordinul Ministrului Turismului a fost

stabilită lista imobilelor care fac parte din patrimoniul său, listă în care se

regăsesc toate imobilele enumerate în

petitul

cererii

introductive de instanță.

Totodată, a susținut reclamanta că în

anul

1992, a

participat la constituirea celor două societăți, SC U.T. & T. SRL și SC B.

SRL, participarea sa fiind prevăzută prin acte constitutive autentificate.

A mai susținut reclamanta că la

constituirea celor două societăți pârâte, a transmis numai dreptul de folosință

asupra activelor sus menționate și nu dreptul de proprietate, astfel cum

rezultă din interpretarea dispozițiilor art.13 din actele constitutive.

În ceea ce privește nulitatea actelor

constitutive ale societății, reclamanta a susținut că se impune a se face

distincție între nulitatea actului constitutiv și nulitatea societății, cele

două concepte beneficiind de reglementări distincte și chiar și în situația

transmiterii dreptului de proprietate asupra activelor litigioase, având în

vedere caracterul nulității, acest drept a revenit în patrimoniul reclamantei.

La data de 6.09.2006, BRD – G.S.G. a

formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtelor.

Prin sentința nr.962/COM din 14

februarie 2007, Tribunalul

Constanța-Secția

comercială a respins ca nefondată acțiunea introductivă formulată de reclamanta

SC T.M.N. SA și a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenienta

BRD – G.S.G.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că cele două societăți pârâte, au fost înființate în anul 1992, iar

prin actele constitutive ale acestora, reclamanta a participat la capitalul

social al celor două societăți comerciale, cu un aport în natură constând în

activele indicate în cererea de chemare în judecată.

Totodată, instanța de fond a reținut

că prin sentințele nr.199 , respectiv 200 din 22 aprilie 1998 ale Tribunalului

Constanța-Secția

comercială, s-a dispus dizolvarea celor

două societăți pârâte, ca o consecință a nulității contractelor de societate.

În ceea ce privește nulitatea

contractelor de societate, respectiv nulitatea societăților, potrivit Legii

nr.31/1990, efectele nulității se produc pentru viitor, iar nu retroactiv, ca

mijloc de protecție a terților de bună-credință. Prin urmare, bunurile

litigioase nu au reintrat în patrimoniul reclamantei care le-a aportat, în

acest sens fiind și dispozițiile art.59 din Legea nr.31/1990, ci au rămas în

componența capitalului social al celor două societăți, până la data încheierii

lichidării.

Împotriva sentinței nr.962/COM din 14

februarie 2007, reclamanta a formulat apel.

Prin decizia nr.153/COM din 28 iunie

2007, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Curtea a mai constatat că nu poate fi

primită critica ce vizează nulitatea contractelor de societate, cu motivarea că

nulitatea contractelor echivalează cu nulitatea societății însăși, urmând a se

aplica regulile specifice prevăzute de Legea nr.31/1990, în sensul că

societatea nelegal constituită își păstrează personalitatea juridică pentru

operațiunile lichidării, până la terminarea acestora. Prin urmare, bunurile

aportate în natură, rămân în componența capitalului social al societății, până

la data închiderii procedurii lichidării, putând fi urmărite de creditorii

societății, în acest sens fiind și dispozițiile art.59 din Legea nr.31/1990.

Împotriva acestei decizii, a declarat

recurs reclamanta și în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură

civilă, a solicitat modificarea deciziei

recurate

și

pe fond, admiterea acțiunii în constatare astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat. (...)

În

ceea ce privește nulitatea contractelor de societate și dizolvarea celor două

societăți, aceasta echivalează cu nulitatea societății însăși, iar regimul

juridic al declarării nulității este prevăzut de dispoziții legale speciale,

dispoziții ce prevăd că nulitatea nu

retroactivează

,

ci produce efecte numai pentru viitor, potrivit art.58 din Legea nr.31/1990.

Prin

urmare, în mod just au reținut instanțele că bunurile litigioase au intrat în

patrimoniul societăților nou înființate și se află și în prezent în patrimoniul

acestora, în acest sens fiind și dispozițiile art.59 din Legea nr.31/1990.

Pentru

considerentele înfățișate, în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod procedură

civilă, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.