ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 282/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 282/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel lași la data de 21 octombrie 2010 în Dosarul nr. 447/4-5/2010, reclamantul D.G., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anularea deciziei de suspendare a plății pensiei de serviciu nr. 270 din 1 aprilie 2010, repararea prejudiciului cauzat prin această decizie, în sensul repunerii în situația anterioară, al dispunerii plății pensiei de serviciu începând cu data de 1 ianuarie 2010, actualizată și cu dobânzile legale, precum și plata în continuare a acestei pensii, obligarea pârâtului ia plata sumei de 500 de lei pentru fiecare zi de întârziere în cazul neexecutării obligației, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 290/CA din 22 noiembrie 2010 a admis excepția de necompetență materială și teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei i'n favoarea Tribunalului lași. În fundamentarea acestei soluții instanța a apreciat că în speță sunt incidente, în determinarea competenței; materiale și teritoriale dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 care se interpretează în sensul că toate acțiunile care stabilesc și plătesc drepturile de pensie, indiferent că sunt constituite în cadrul sistemului public de pensii sau în cadrul sistemelor neintegraie, se soluționează de tribunalul de la domiciliul reclamantului întrucât drepturile de asigurări sociale au o natură specială ce asigură existența reclamanților și ar fi împovărător ca la o vârstă înaintată să se deolaseze la instanțele de la sediile organelor de pensii.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin nerecurare. Prin Sentința civilă nr. 433 din 23 februarie 2011 Tribunalul lași a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța apreciind că cererea reclamantului se înscrie în ipoteza legală reglementată de teza a ll-a a art. 156 din Legea nr. 19/2000. La rândul său, Tribunalul București, a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a instanței în soluționarea cauzei iar prin Sentința nr. 7807 din 2 octombrie 2012, a admis excepția și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj, iar în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În ceea ce privește competența teritorială, cea de-a doua instanță a reținut că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că toate acțiunile introduse împotriva organelor care stabilesc și plătesc drepturile de pensie, indiferent că acestea sunt constituite în cadrul sistemului public de pensii sau în cadrul sistemelor neintegrate, se soluționează de tribunalul de la domiciliul reclamantului, că în lipsa textului de lege mai sus indicat, în speță ar fi fost incidente prevederile art. 8 C. proc. civ., potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.
Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că Tribunalul lași este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta. Sentința nr. 290 din 22 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal, a devenit irevocabilă prin nerecurare, astfel că statuările pe care instanța Ie-a făcut cu privire la instanța competentă material și teritorial în soluționarea cauzei au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând forma obiect de analiză al altor instanțe. Așa fiind, Înalta Curte, în aplicarea principiului puterii de lucru judecat ce corespunde necesității de ordine juridică, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului lași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului lași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.