ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 282/2013

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel lași la data de 21

octombrie 2010 în Dosarul nr. 447/4-5/2010, reclamantul D.G., a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anularea deciziei de

suspendare a plății pensiei de serviciu nr. 270 din 1 aprilie 2010, repararea

prejudiciului cauzat prin această decizie, în sensul repunerii în situația

anterioară, al dispunerii plății pensiei de serviciu începând cu data de 1

ianuarie 2010, actualizată și cu dobânzile legale, precum și plata în

continuare a acestei pensii, obligarea pârâtului ia plata sumei de 500 de lei

pentru fiecare zi de întârziere în cazul neexecutării obligației, obligarea la

plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel lași,

secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 290/CA din 22

noiembrie 2010 a admis excepția de necompetență materială și teritorială

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei i'n

favoarea Tribunalului lași.

În fundamentarea

acestei soluții instanța a apreciat că în speță sunt incidente, în determinarea

competenței; materiale și teritoriale dispozițiile art. 156 din Legea nr.

19/2000 care se interpretează în sensul că toate acțiunile care stabilesc și

plătesc drepturile de pensie, indiferent că sunt constituite în cadrul

sistemului public de pensii sau în cadrul sistemelor neintegraie, se

soluționează de tribunalul de la domiciliul reclamantului întrucât drepturile

de asigurări sociale au o natură specială ce asigură existența reclamanților și

ar fi împovărător ca la o vârstă înaintată să se deolaseze la instanțele de la

sediile organelor de pensii.

Această hotărâre a

rămas irevocabilă prin nerecurare.

Prin Sentința civilă

nr. 433 din 23 februarie 2011 Tribunalul lași a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, instanța apreciind că cererea reclamantului se

înscrie în ipoteza legală reglementată de teza a ll-a a art. 156 din Legea nr.

19/2000.

La rândul său,

Tribunalul București, a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale

a instanței în soluționarea cauzei iar prin Sentința nr. 7807 din 2 octombrie

2012, a admis excepția și a declinat competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Dolj, iar în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului

negativ de competență.

În ceea ce privește

competența teritorială, cea de-a doua instanță a reținut că dispozițiile art.

156 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că toate acțiunile

introduse împotriva organelor care stabilesc și plătesc drepturile de pensie,

indiferent că acestea sunt constituite în cadrul sistemului public de pensii

sau în cadrul sistemelor neintegrate, se soluționează de tribunalul de la

domiciliul reclamantului, că în lipsa textului de lege mai sus indicat, în

speță ar fi fost incidente prevederile art. 8 C. proc. civ., potrivit cărora

cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice,

caselor autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din

capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul

reclamantul.

Înalta Curte,

învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că

Tribunalul lași este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele

care se vor arăta.

Sentința nr. 290 din

22 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția contencios

administrativ și fiscal, a devenit irevocabilă prin nerecurare, astfel că

statuările pe care instanța Ie-a făcut cu privire la instanța competentă

material și teritorial în soluționarea cauzei au intrat în puterea lucrului

judecat, nemaiputând forma obiect de analiză al altor instanțe.

Așa fiind, Înalta

Curte, în aplicarea principiului puterii de lucru judecat ce corespunde

necesității de ordine juridică, stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului lași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Tribunalului lași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG