ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2257/2013

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 11 februarie

2011, contestatorul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de

Pensii a Ministerului Apărării Naționale și intimatul Ministerul Apărării

Naționale, anularea deciziei de pensie, emisă de intimată la 31 decembrie 2010.

Prin Sentința civilă

nr. 1657/F din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția civilă, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr: 1957 din 26 februarie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în

favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, în raport de dispozițiile art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se

dezînvesti, Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile

emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale (fostele case de -pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale

Ministerului Administrației și Internelor și ale SRI) a fost modificată, în

sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.

A constatat totodată

că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr.

119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 11 februarie

2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a

Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a

soluționa acțiunea, Tribunalul Bistrița-Năsăud, respectiv instanța de la

domiciliul ales al reclamantului.

Învestită astfel a

pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va

stabili în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a

pricinii pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat

a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența

de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă

dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că

prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se

completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă), dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a

județului Bistrița-Năsăud, competența soluționării contestației revine

Tribunalului Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG