ÎCCJ, decizie (scj.ro #86699)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86699) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Marcă. Înregistrare internațională.

Similaritatea semnului cu marca. Risc de confuzie.

Cuprins

pe materii

. Dreptul proprietății

intelectuale. Marcă. Înregistrare internațională. Similaritatea semnului cu

marca. Risc de confuzie.

Index

alfabetic

. Dreptul proprietății

intelectuale.

-

Marcă.

-

Înregistrare internațională

-

Similaritatea semnului cu marca.

-

Risc de confuzie

.

Legea

nr

. 84/1998:

art

. 35

Riscul de confuzie la care se referă textul

art

. 35 din Legea

nr

.

84/1996 privește consumatorul mediu, „avizat” sau de regulă „interesat” de

produsul pe care îl cumpără și nu se confundă și nici nu se raportează la

riscul de confuzie în care se află cumpărătorul chiar mediu sau avizat dar,

neglijent sau „transportat” care se poate afla într-un grad obiectiv de

confuzie, ceea ce

excede

problematica vizată de

protecția oferită mărcilor de dispozițiile legale incidente

.

Î.C.C.J,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr

.

5712 din 19 mai 2009.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București

Compagnie

Gervais

Danone

S.A. a chemat în judecată pe pârâții S.C.

Bandler

Group

SRL și OSIM pentru:

- constatarea că însemnul figurativ reprezentând în

principal imaginea unui dinozaur aplicat pe produsele

Robby

este similar cu marca figurativă internațională nr.778445 din 10 ianuarie 2002,

al cărei titular este reclamanta;

- obligarea pârâtei să înceteze importul,

comercializarea sau alte acte de folosire

neautorizată

,

pe teritoriul României, a însemnului figurativ reprezentându-l pe dinozaurul

Robby

în legătură cu produse identice sau similare cu cele

pentru care marca cu

nr

. 778445 este protejată în

România;

- obligarea pârâtei să publice pe cheltuiala sa

dispozitivul hotărârii judecătorești în două publicații naționale.

Tribunalul București, Secția a V-a civilă prin

sentința civilă

nr

. 841 din 06 iulie 2006 a admis în

parte acțiunea, a constatat similaritatea între însemnul figurativ reprezentând

personajul aplicat pe produsele

Ehrmann

Robby

și marca figurativă internațională nr.778445 din 10 ianuarie

2002 a cărei titulară este reclamanta și că folosirea de către pârâtă a acestui

însemn aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii

deținut de reclamantă.

A fost obligată pârâta de îndată să înceteze pe

teritoriul României importul, comercializarea sau desfășurarea actelor de

folosire

neautorizată

a acestui însemn.

A fost respins ca

nefondat

capătul de cerere privind publicarea dispozitivului hotărârii în presa

națională.

În motivarea acestei sentințe Tribunalul a reținut că

reclamanta este titulara mărcii figurative înregistrată prin certificatul de

înregistrare emis de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI)

nr

. 778445 din 10 ianuarie 2002 și printre țările în care

aceasta se bucură de protecție este menționată și România.

S-a constatat că marca înregistrată de reclamantă

pentru clasa de produse  29 din Clasificarea internațională de la Nisa –

în cadrul unui portofoliu de mărci conform certificatelor de înregistrare

existente în dosar la filele 20, 22, 24 – este reprezentată de un personaj

animat colorat în verde și galben, cunoscut publicului consumator sub denumirea

de „

Danonino

” aplicat pe produsele lactate (iaurt cu

fructe) destinate copiilor.

S-a constatat că pârâta este deținătoarea mărcii verbale

internaționale IR 850229

Ehrmann

Robby

,

reprezentată de un personaj denumit

Robby

aplicat pe

produse lactate –

brânzică

proaspătă cu fructe.

Comparând cele două mărci din perspectiva elementelor

de asemănare și de diferențiere instanța a reținut că elementul dominant îl

reprezintă însemnul figurativ aplicat, reprezentând un personaj animat,

elementele de diferență

nefiind

de natură a conferi

suficientă

distinctivitate

mărcilor. În ambele mărci

sunt predominante culorile verde și galben; ambalajul presupune aceleași cutii,

la aceleași raioane, în aceleași magazine, iar consumatorii vizați (copiii) fac

selecția în principal pe elementul figurativ și nicidecum pe elementul

internațional al mărcii scriptice.

Ca urmare, s-a considerat aplicabil

art

. 35 alin. (1)

lit

. h din

Legea

nr

. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

S-a apreciat că însemnul figurativ „

Robby

” aplicat pe produsele comercializate de pârâtă este

similar cu elementul figurativ aplicat pe produsele comercializate de reclamantă,

fără ca acest lucru să fie încuviințat de aceasta din urmă și este posibilă

crearea unui risc de confuzie sau de asociere între produsele în cauză.

Instanța a mai apreciat că nu se impune publicarea

dispozitivului hotărârii în presă câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada

producerii unei deteriorări a imaginii pe piață a mărcii, determinate de

comercializarea unor produse necorespunzătoare calității originale.

Curtea de Apel București, Secția a IX-a prin decizia

nr.255 A din 19 octombrie 2007, a infirmat soluția pronunțată de Tribunal. A

fost admis apelul pârâtei și schimbată în tot sentința nr.841/2006 în sensul că

a fost respinsă ca

nefondată

acțiunea.

Instanța, analizând criticile formulate prin apel, a

respins ca neîntemeiate criticile referitoare la nulitatea cererii de chemare

în judecată și, respectiv, aceea referitoare la greșita soluționare de către

Tribunal a excepției lipsei calității procesuale a persoanei care a introdus

acțiunea.

S-a apreciat astfel că

nemenționarea

în acțiune a numărului de înmatriculare în Registrul Comerțului a Codului

fiscal și a contului bancar (precizate ulterior pe parcursul procesului) nu

reprezintă elemente care să conducă la punerea pârâtei în situația de a nu-și

formula apărările în proces.

Nici critica privind soluționarea de către Tribunal a

excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei care a introdus acțiunea

nu s-a primit.

S-a apreciat că instanța de fond a calificat corect

susținerile pârâtei și a apreciat că nu este fondată excepția lipsei calității

de reprezentant în temeiul

art

. 161 alin. (1) Cod

procedură civilă. De altfel, pe parcursul judecării apelului s-a depus la dosar

o declarație notarială a lui J.B. managerul Companiei reclamante,

Gervais

Danone

, care a testat

faptul că persoana fizică care a angajat societatea de avocatură, avea dreptul

de a reprezenta reclamanta în proces.

Analizând criticile formulate de apelantă pentru a

aprecia dacă există condiții și criterii pentru stabilirea temeiniciei acțiunii

în contrafacere cu care a fost sesizată instanța de fond în temeiul

art

. 35 alin. (2)

lit

. b din

Legea

nr

. 84/1998, instanța de apel le-a găsit

întemeiate și a respins acțiunea.

Examinând criteriile impuse de articolul mai sus

citat pentru a admite o atare acțiune, a apreciat că aceste criterii nu sunt

dovedite în cauză.

Curtea de Apel a stabilit astfel următoarele:

cu nr.778445/2002, care are efecte pe teritoriul României.

aplicarea pe produsele comercializate de aceasta –

brânzică

cu fructe – a unui semn apt a distinge produsul întocmai ca o marcă.

similarității între produsele pe care este aplicată marca în discuție s-a

apreciat și aceasta ca fiind îndeplinită deoarece s-a constatat că reclamanta

beneficiază de protecție pentru produsele din clasa sa, printre care se

specifică în mod expres lactatele (iaurturi, creme de brânză,

etc

.), iar pârâta comercializează produsul lactat,

brânzică

proaspătă cu fructe, cât privește ultimele două

condiții impuse de acțiunea în contrafacere, identitatea sau similaritatea

mărcii și, respectiv, existența riscului de confuzie în percepția publicului

incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul, s-a constatat că acestea nu

sunt întrunite în cauză.

Pentru a stabili dacă în cauză există similaritate au

fost analizate asemănările dintre elementele tari ale mărcilor, referitor la

marca reclamantei așa cum aceasta a fost înregistrată și nu cum a fost folosită

în produsele prezentate sau în campaniile publicitare.

Comparația celor două elemente figurative (culorile

verde și galben) conduce la concluzia că singurele asemănări ce pot fi considerate

relevante sunt la nivel vizual (pentru culorile menționate) și conceptual (cele

două imagini sunt expresia unor personaje fanteziste de desene animate),

neputându-se

vorbi despre asemănări la nivel auditiv.

Reținând asemănările mai sus arătate, Curtea a

apreciat că există o similaritate între cele două personaje cu grad redus, dar

suficient din punctul de vedere al dispozițiilor legale.

Analizând existența riscului de confuzie în percepția

publicului, s-a reținut că acesta este exclus.

În esență s-a constatat că produsele sunt destinate –

potrivit mărcilor înregistrate – consumului în general și nu consumului de

către copii în special.

Ca urmare s-a analizat percepția produselor cu riscul

de confuzie atât în rândul consumatorului adult cât și al consumatorului copil.

S-a apreciat că elementul figurativ este folosit mai

mult în scopuri publicitare pentru reclamă și pentru atragerea consumatorilor

decât pentru determinarea distinctă a produsului în sine. Consumatorii aleg

produsul pentru a-l consuma într-un timp extrem de scurt deci determinantă

pentru astfel de produse este calitatea. Emblema produselor joacă un rol

determinant pentru distincție atunci când este vorba despre produse de

îmbrăcăminte spre exemplu, individualizate prin producător.

S-a concluzionat deci că marca figurativă a

reclamantei pentru produsele lactate de larg consum, are un caracter distinctiv

redus pentru categoria de consumatori trecută de vârsta copilăriei.

Consumatorul mediu din această categorie (informat în

mod rezonabil), distinge produsele alimentare de larg consum în principal pe

baza elementelor verbale aplicate pe produs sau ambalajul acestuia și mai puțin

pe baza elementelor figurative.

S-a apreciat că nu există risc de confuzie nici

pentru categoria de consumatori reprezentată de copii.

În cazul copiilor (fie că își cumpără singuri

produsul sau prin intermediul unui adult) capacitatea acestora de a diferenția

imaginile este mult mai mare decât cea a adultului, astfel încât similaritatea

redusă dintre imagini este cu atât mai ușor de diferențiat de către copil,

confuzia fiind astfel exclusă, existând multe elemente de diferențiere între

cele două personaje.

Împotriva deciziei Curții de apel reclamanta a

declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege.

În drept au fost invocate motivele prevăzute de

art

. 304

pct

. 7 și

pct

. 9 Cod procedură civilă.

Cât privește

nemotivarea

deciziei sub aspectul celeilalte forme esențiale de încălcare a dreptului la

marcă și anume, prin profitarea, pe nedrept de notorietatea mărcii reclamantei,

regăsită în

art

. 35 alin. (2)

lit

.

c din Legea

nr

. 84/1998, ceea ce reprezintă

transpunerea și în dreptul românesc a protecției de care se bucură în mod

suplimentar mărcile de renume (

art

. 5(2) din

Directiva Europeană a mărcilor nr.89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie

1988, s-a criticat împrejurarea că instanța de apel nu a mai analizat aspectul

rezultat din faptul că pârâta a profitat pe nedrept de prestigiul mărcii

notorii a reclamantei (împrejurări invocate în acțiunea principală și în întâmpinarea

la apelul pârâtei).

Tot la

pct

. 7 al

art

. 304 Cod procedură civilă recurenta a invocat faptul că

nu s-au luat în considerație și nici analizat unele argumente esențiale

invocate de reclamantă și anume:

- sfera de protecție a mărcii figurative internaționale

778445 ca personaj animat (dinamismul și însuflețirea), ceea ce conferă

protecție nu numai imaginii sale statice înregistrată ca marcă ci privește

toate posibilitățile și ipostazele posibile ale personajului;

- criteriile practice de similaritate și de risc de

confuzie iar nu regulile generale în cazul mărcilor figurative.

-

distinctivitatea

inerentă

a semnului dobândit pentru personajul

Danonino

prin

modalitatea de folosire (publicitate susținută, clipuri TV, campanii de

promovare a produselor prin prezența mascotei

Danonino

la diferitele evenimente marcate de prezența consumatorilor).

Recurenta a mai arătat că instanța nu a motivat nici

concluzia referitoare la capacitatea ridicată a copiilor de a identifica

elementele figurative și a contrazis punctul de vedere exprimat de OMPI

potrivit căruia „consumatorii simpli, slab educați și de asemenea copiii sunt

mai expuși la confuzii”.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de

art

. 304

pct

. 9 Cod procedură

civilă,

nelegalitatea

hotărârii instanței de apel,

s-a invocat greșita aplicare a reglementărilor în materia aprecierii riscului

de confuzie, în raport de elementele de fapt (a. publicul; b. produsele; c.

similaritatea semnelor; d. caracterul distinctiv al mărcii și e. riscul de

confuzie).

Criticile recurentei în raport de elementele mai sus

enumerate au vizat în esență următoarele:

a. Nu a fost aplicată corect regula determinării

publicului vizat, instanța înlăturând criteriul „consumatorului mediu, cu un

nivel normal de informație și rezonabil de atent și avizat”. S-a criticat

analiza făcută de instanță – din acest punct de vedere  - deoarece este

singulară și încalcă practica europeană și națională care are întotdeauna în

vedere un „consumator mediu” și nu „tipologii” diferite de consumatori. Analiza

instanței conduce la o abordare discriminatorie și discreționară pentru că

invită la o categorisire a consumului în cei „trecuți de vârsta a treia” care

nu mai văd așa de bine și care au predilecție pentru elementele figurative pe

care nu le vor distinge prea bine și „cei aflați la prima tinerețe” care fiind

la vârsta lecturii vor prefera elementele verbale.

S-a mai criticat lipsa de argumente (studii sau probe

din dosar) pentru statuarea asupra gradului ridicat de receptivitate al

copiilor.

b. Cât privește produsele în discuție, s-a criticat

faptul că instanța nu a determinat întinderea exactă a similarității constatate

și nu a stabili gradul de similaritate (mare, mic, mediu).

c. Cât privește similaritatea semnelor nu s-a ținut

cont de mai multe reguli deduse  din practica C.E.J.

- sfera de protecție a mărcii - personaj animat

Donanino

- trebuie făcută din perspectiva regulii „chiar

dacă este înregistrat într-o poziție statică, un personaj animat este protejat

ca atare”.

- analiza din perspectiva asemănărilor și nu a

diferențelor, cum s-a  procedat de către instanță, acest din urmă

criteriu, fiind unul nelegal el

neregăsindu-se

în

doctrină sau în jurisprudență;

- nedeterminarea semnificației conceptuale a semnelor

în funcție de perceperea publicului, cu privire la personajul animat; instanța

raportându-se la definiția din dicționar a noțiunii de dinozaur, a încălcat

regula: „similaritatea conceptuală decurge din faptul că două mărci folosesc

imagini care concordă în conținutul lor semantic” (CEJ) hotărârea din

11noiembrie 1997.

S-a mai criticat faptul că instanța a ignorat

susținerile reclamantei bazate pe însemnele celor două mărci care prin poziția

ortostatică și prin folosirea membrelor superioare care oferă publicului câte

ceva, reprezintă ipostaze personificate ale aceluiași personaj preistoric –

dinozaur – cu un mesaj identic în ambele mărci, invitație la savoarea

produselor lactate.

d. Cât privește caracterul distinctiv al mărcii,

decizia atacată a fost criticată sub trei aspecte:

- negarea de către curtea de apel a rolului de marcă

al elementelor figurative raportând alegerea consumatorului direct la calitatea

produsului și rolul determinant – în alegerea făcută de consumator – a

calității produsului; recurenta a arătat că într-adevăr consumatorul urmărește

calitatea dar ajunge la calitate prin intermediul semnelor care

individualizează produsul, alege produsul desemnat de semn pentru calitatea pe

care știe că o are produsul de la o degustare anterioară și nu alege produsul

pur și simplu pe baza calității sale; cu alte cuvinte alegerea este determinată

de marcă și în principal de calitate, pentru că marca îl conduce la o anumită

calitate;

-

neaprecierea

de către

instanță a

distinctivității

în concret și

concluzionarea că elementele figurative au un alt caracter distinctiv; o

asemenea abordare a instanței nu rezultă din nici o jurisprudență anterioară

(ideea că la produsele lactate identificarea se face pe baza elementelor

verbale în mai mare măsură decât pe baza elementelor figurative care au mai

mult un rol de publicitate decât de identificare a originii comerciale a

produselor);

- instanța nu a analizat elementul „

distinctivitate

„dobândit de marca

Danonino

ca marcă notorie.

e. Cât privește riscul de confuzie s-a criticat faptul

că instanța nu a analizat acest risc prin prisma teoriei interdependenței între

similaritatea mărcii, a produselor și caracterul lor distinctiv. O atare

analiză impunea constatarea că există un risc de confuzie determinat de:

produsele identice; identitatea segmentului de consumatori; similaritatea

semnelor în conflict (similaritate vizuală mare din combinație cromatică,

poziția verticală, poziția membrelor superioare și

altele;similaritate

conceptuală mare, figura dinozaur ca personaj animat).

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor

formulate se constată că aceasta este legală și temeinică, ceea ce conduce la

concluzia respingerii recursului ca

nefondat

pentru

considerentele ce urmează.

Au fost invocate două motive de recurs, cele prevăzute

de art.304

pct

. 7 și

pct

.

9 Cod procedură civilă.

Pct

. 7 al

art

. 304 Cod

procedură civilă se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii.

Nici unul din elementele constitutive ale acestui

motiv de recurs nu se regăsesc în decizia atacată.

Hotărârea este amplu motivată și instanța a indicat

în amănunt argumentația în analiza pe care a făcut-o obiectului cauzei pentru

constatările făcute și concluziile reținute pentru soluția de respingere a

acțiunii ca urmare a primirii cererii de apel.

Chiar recurenta în mod indirect dar precis se referă

la ampla motivare deoarece analizează în detaliu argumentația instanței de apel

în paginile recursului declarat.

Judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul

hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format

convingerea și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.

În hotărârea atacată aceste repere sunt identificate

cu ușurință, astfel că împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat pe fiecare

apărare în parte nu este de natură să conducă la concluzia că aceasta a omis să

motiveze hotărârea, de vreme ce există argumentație pentru soluția pronunțată.

De altfel, în sistematizarea redacțională a hotărârii

este menționat faptul că având în vedere că toate criticile făcute asupra

fondului cauzei se referă la condițiile și criteriile de analizat pentru

stabilirea temeiniciei acțiunii, abordarea și analiza s-au făcut din

perspectiva tehnică de cercetare a condițiilor unei acțiuni în contrafacere și

anume a condițiilor de fond prevăzute de

art

. 35

alin. 2

lit

. b din Legea

nr

.

84/1998 invocat în acțiune.

Aspectul referitor la notorietatea mărcii reclamantei

a fost atins în considerentele hotărârii.

De remarcat este împrejurarea că deși recurenta

critică faptul că nu  s-a analizat notorietatea regăsită în

art

. 35 alin. (2)

lit

. c, totuși

instanța a analizat incidența aplicării în cauză a

art

.

35 alin. (2)

lit

. c din Legea

nr

.

84/1998, deși în acțiunea introductivă de instanță reclamanta și-a întemeiat în

drept pretențiile pe

art

. 35 alin. (2)

lit

. b.

Motivul de recurs prevăzut de

art

.

304

pct

. 9 Cod procedură civilă a fost segmentat de

recurentă în mai multe critici vizând

nerespectarea

de către instanță a regulilor de interpretare și apreciere impuse de

jurisprudența națională și internațională.

Art

. 304

pct

. 9 Cod procedură

civilă se referă la situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Niciuna

din condițiile existenței acestui motiv de recurs nu

se regăsește în cauză.

Hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a Legii

nr

. 84/1998 – instanța făcând o amplă analiză a condițiilor

prevăzute de

art

. 35 invocat ca temei de drept și

raportându-se la dispozițiile normative incidente ce au rezultat din

prezentarea situației de fapt.

În mod corect s-a apreciat că în cauză nu sunt

întrunite condițiile impuse de textul invocat pentru a interzice pârâtei

folosirea mărcii a cărei titulară este.

Criticile formulate de reclamantă referitor la

motivele prevăzute de

art

. 304

pct

.

9 Cod procedură civilă la care se referă în fapt și criticile – punctuale –

exprimate în cadrul motivului prevăzut de

pct

. 7 al

art

. 304 sunt

nefondate

pentru

cele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Criteriul „consumator mediu” nu a fost ignorat de

instanță în analiza făcută reținând că reclamanta în acțiune face precizarea că

„în cauză este vorba despre una din mărcile folosite pentru gama de produse

lactate – iaurt de fructe pentru copii”, în mod corect, logic și justificat

instanța, în analiza criteriului „consumatorul mediu”, a raportat produsul la

categoria de consumatori indicată de însuși producătorul produsului.

Din această perspectivă analiza făcută de instanță este

neofensatorie

și

nediscriminatorie

,

cum în mod nejustificat încearcă să se sugereze în motivele de recurs.

Deși se critică analiza făcută de instanță, recurenta

nu aduce nici un contraargument de natură legală care să infirme analiza

instanței.

Semnalarea existenței sau inexistenței precedentelor

judiciare referitor la o abordare sau alta în analiza făcută de instanță, în

lipsa indicării unui text legal greșit aplicat sau ignorat, nu conduce la

concluzia că hotărârea este lipsită de temeinicie.

De altfel pe parcursul recursului în mai multe

rânduri, recurenta recunoaște împrejurarea, consacrată și de jurisprudență, că

fiecare analiză – în elementele de referință pentru cazul dedus examinării –

trebuie să se facă raportat la circumstanțele proprii cazului de speță.

Critica referitoare la analiza produselor în discuție

sub aspectul

neprecizării

întinderii similarității cu

indicarea gradului – mic, mediu, mare - este și aceasta

nefondată

.

Instanța a arătat că în cauză este vorba despre produse

lactate, produse generice dar cu specific bine determinat și de

neconfundat

în cazul recurentei – iaurt cu fructe, iar în

cazul pârâtei –

brânzică

cu fructe.

Instanța face analiza similarității celor două mărci

și precizează că ea este dată de numărul asemănărilor și punctează faptul că

are relevanță asemănarea dintre elementele tari ale mărcii.

Împrejurarea că nu se indică gradul de similaritate

nu este natură să conducă la concluzia

nelegalității

hotărârii, de vreme ce analiza conduce logic la concluzia reținută de instanță

și anume „că există similaritate între cele două personaje, dar cu grad redus,

suficient însă din perspectiva dispozițiilor legale”.

Cu alte cuvinte, instanța apreciază și gradul de

similaritate care impune continuarea analizei și sub alte aspecte.

Nu se poate reține că similaritatea s-a analizat

numai prin prisma asemănărilor nu și a diferențierilor, instanța făcând o

analiză a ambelor aspecte.

Astfel critica referitoare la lipsa de analiză în

concret a elementului de

distinctivitate

nu se poate

primi, ea fiind lipsită de suport având în vedere analiza punctuală pe care o

face instanța celor două semne figurative și având în vedere consumatorul

țintă, urmărit chiar de producător prin produsele în discuție.

Nu se pot primi nici criticile referitoare la riscul

de confuzie, ele

nefiind

fondate nici în fapt, nici

în drept.

Instanța a făcut o analiză complexă și punctuală,

raportând acest aspect atât la elementele de similaritate ale produselor, cât

și la elementele de diferențiere ale acestora.

Cât privește ignorarea împrejurării că un personaj

animat nu se poate impune numai printr-o singură imagine statică ci trebuie

apreciat în complexitatea sa (și a unor alte eventuale imagini), critica este

nefondată

. Astfel se reține că s-au analizat semnele

figurative așa cum au fost ele confirmate prin mărcile recunoscute părților și

care în această formă oferă protecția de care vorbește

art

.

35 alin. (1) „înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv

asupra mărcii”.

Instanța de apel face precizarea înainte de demersul

analitic că se va raporta la marca reclamantei, astfel cum aceasta a fost

înregistrată, iar nu cum este folosită pe produse sau în campaniile publicitare

și de promovare a produselor.

Corect s-a reținut că în cauză s-a dovedit că

„animația” personajului a dobândit consistență prin campaniile publicitare și

prin folosirea personajelor „întruchipate” la prezentările produsului la

interviurile cu consumatorii.

Nici împrejurarea că instanța a făcut apel la

definiția din dicționar pentru a analiza noțiunile conceptuale și a interpreta

semnele figurative ale mărcilor nici ea nu este nelegală.

Percepția consumatorului mediu are, fără îndoială, o

bază de referință – cât de minimă – dar în concordanță cu  criterii

obiective, care evident sunt oferite de nivelul de instrucție care presupune o

minimă școlarizare care și aceasta se bazează pe noțiunile explicative date de

dicționare pentru sensul comun al noțiunilor.

Nici criticile referitoare la caracterul distinctiv

al mărcii, care primează asupra calității produsului la care se referă, cât

privește selecția consumatorului, nici acestea nu se pot primi.

Este de asemenea de remarcat că în argumentarea

acestui motiv de recurs însăși reclamanta conturează ideea că finalitatea în alegerea

produsului o reprezintă calitatea, de vreme ce semnul figurativ al mărcii

raportează alegerea  directă a consumatorului la calitatea produsului pe

care   l-a mai încercat.

Așadar, urmărind logica recurentei, alegerea nu este

determinată de marcă, cum susține aceasta, ci de calitate, de vreme ce prin

intermediul mărcii consumatorul se raportează la o anumită calitate.

În analiza făcută instanța a arătat de ce nu există

risc de confuzie nici în segmentul produselor nici în cel al mărcilor, nici în

cel al consumatorilor.

Personajul figurativ animat este diferit în

modalitatea de prezentare – ca integritate de personaj – indiferent că el are

în ansamblu aceleași culori dominante – verde și galben – și aceeași poziție

ortostatică și atitudine, de invitație a consumatorilor la consumarea

produselor pe care sunt aplicate.

Riscul de confuzie la care se referă textul

art

. 35 din Legea

nr

. 84/1996

privește consumatorul mediu, „avizat” sau de regulă „interesat” de produsul pe

care îl cumpără și nu se confundă și nici nu se raportează la riscul de

confuzie în care se află cumpărătorul chiar mediu sau avizat dar, neglijent sau

„transportat” care se poate afla într-un grad obiectiv de confuzie, ceea ce

excede

problematica vizată de protecția oferită mărcilor de

dispozițiile legale incidente.

Reclamanta nu face o trimitere expresă la încălcarea

unui text anume prevăzut de lege iar criticile referitoare la greșita

interpretare a legii sunt

nefondate

, cum s-a reținut

mai sus.

Având în vedere cele mai sus arătate, s-a constatat

că, în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a reține motivele de recurs

întemeiate pe dispozițiile

art

. 304

pct

. 7 și

pct

. 9 Cod procedură

civilă care să impună modificarea deciziei atacate.

Văzând dispozițiile

art

.

312 Cod procedură civilă s-a respins recursul ca

nefondat

.