ÎCCJ, decizie (scj.ro #82126)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82126) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Marcă. Riscul de confuzie generat de folosirea unui semn identic
sau asemănător cu cel utilizat de titular.
Cuprins
pe materii.
Dreptul proprietății intelectuale. Marcă.
Riscul
de confuzie generat de folosirea unui semn identic sau asemănător cu cel
utilizat de titular.
Index
alfabetic.
Dreptul proprietății intelectuale.
-
Marcă.
-
Riscul de confuzie generat de folosirea unui semn identic sau
asemănător cu cel utilizat de titular.
Legea
nr
. 84/1998.
art
. 35
Potrivit art.35 alin.2
lit.b
din Legea
nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, înregistrarea mărcii
conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, titularul mărcii
putând cere instanței judecătorești competente să interzică terților să
folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, un
semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind
identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică
semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar
produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de
asociere a mărcii cu semnul.
Riscul de confuzie la care se referă dispoziția legală
incidentă
nu se apreciază exclusiv în funcție de
spațiul comercial ori canalul de distribuție al produselor care poartă însemnul
în discuție, acesta fiind doar unul din criterii.
La aprecierea riscului de confuzie se analizează în primul rând
asemănările și apoi deosebirile, riscul de confuzie fiind generat de elementele
comune ale semnelor în discuție, semne privite și percepute de publicul
obișnuit în ansamblu și nu ca elemente componente sau mai mult, prin prisma
elementelor de detaliu care nu au un caracter predominant
.
Î.C.C.J
.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
.
4908 din 19 mai 2006.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
București - secția
a-VI-a
comercială,
reclamanta
S.C
.
The
Polo/Lauren
Co.
L.p
. a chemat în
judecată pe pârâta
S.C
. Polo
Giyim
Sanayi
Vetigaret
SRL
solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să
se constate că mărfurile importate de către pârâtă și reținute de către
autoritățile vamale aduc atingere drepturilor sale exclusive de proprietate
intelectuală deținute asupra mărcilor „Polo Sport” și „Polo
Jeans
” (cu element figurativ) și să se dispună interzicerea
importului și a comercializării
neautorizate
de către pârâtă a produselor purtând mărci identice sau similare mărcilor
indicate.
Prin sentința civilă nr.3646 din 18 martie 2003, Tribunalul București, secția a
VI-a comercială s-a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Constanța, față de sediul principal al pârâtei.
Tribunalul Constanța,
Secția comercială prin sentința civilă nr.8266/COM din 13 noiembrie 2003 a
admis acțiunea, constatând că mărfurile importate de către pârâtă și reținute
de către autoritățile vamale aduc atingere dreptului de proprietate
intelectuală al reclamantei deținut asupra mărcilor „Polo Sport” și „Polo
Jeans
” (cu element figurativ).
S-a dispus
interzicerea importurilor și a comercializării produselor purtând mărci
similare mărcilor indicate.
Pentru pronunțarea acestei sentințe instanța a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcilor Polo
Sport și Polo
Jeans
prin înregistrare la
OSIM
, conform certificatelor nr.24007/1995 și
nr.49804/2002, înregistrări care îi conferă un drept exclusiv asupra acestor
mărci.
Pârâta nu deține un certificat de înregistrare pentru aceste mărci iar simpla
depunere a cererii de înregistrare nu asigură protecție în sensul art.35 și
urm. din Legea nr.84/1998.
Cu referire la prevederile art.6
lit.e
din Legea
nr.84/1998 se arată că ambele societăți litigante comercializează produse
de îmbrăcăminte iar mărcile similare utilizate – Polo Sport, Polo
Jeans
(cu element figurativ) și Polo
G.Sport
,
Polo G
Jeans
(uneori cu element figurativ) sunt
de natură să creeze în rândul consumatorilor, chiar avizat, confuzie cu
privire la
proveninența
produselor sau impresia
că există o conexiune cu oferta reclamantei concurente.
În aceste condiții s-a făcut aplicarea art.35 alin.2 din Legea nr.84/1998
care sancționează utilizarea de către terți, în activitatea lor comercială,
fără consimțământul titularului a unui semn identic sau asemănător cu marca
pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este
înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă,
din folosirea semnului, fără motive întemeiate, vor putea profita de
caracterul distinctiv sau de renumele mărcii sau folosirea semnului ar
cauza titularului mărcii un prejudiciu, un semn care, dată fiind
identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea
produselor sau mărcilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau mărcile
pentru care marca a fost înregistrată ar produce în percepția publicului
un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Prin decizia civilă nr.292/COM din 21 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de
Apel Constanța, Secția comercială s-a respins ca
nefondat
apelul formulat de pârâta
S.C
. „Polo
Giyim
Sanayi
Ve
Ticaret
”
SRL
Constanța
împotriva sentinței pronunțată de tribunal, reținându-se următoarele
considerente:
Expertiza judiciară efectuată în cauză a concluzionat că există un risc major
de confuzie între denumirile „POLO SPORT”/„POLO G SPORT” și între „POLO
Jeans
”/„POLO G
JEANS
”.
Mărcile Polo G. (
GARAGE
) se diferențiază față de
celelalte mărci ale
The
Polo
Lauren
Co. datorită elementului de individualizare care este
Garage
.
Mărcile sunt asemănătoare datorită elementului semnificativ „Polo” prezent în
cele două mărci.
Prin analizarea comparativă a mărcilor „Polo Sport”, „Polo G Sport” și „Polo
Jeans
”, „Polo
G.Jeans
”, cele din
urmă mărci incluzând „G” au fost respinse de
OSIM
de la înregistrare, datorită mărcilor anterioare, pe motivele prevăzute de
art.6
lit.a
și
lit.c
din
Legea nr.84/1998.
Astfel,
lit.a
a art.6 din Legea
nr.84/1998 reglementează situația în care o marcă este identică cu o marcă
anterioară iar produsele sau serviciile pentru care înregistrarea mărcii a fost
cerută sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată.
Totodată, art.6
lit.c
din aceeași lege
reglementează situația în care marca este similară cu o marcă anterioară și
este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare dacă
există un risc de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere
cu marca anterioară.
Reținându-se aceste considerente, s-a apreciat de către instanța
de apel că în mod corect s-a constatat de către instanța de fond că
produsele importate de către pârâtă aduc atingere dreptului de proprietate
intelectuală al reclamantei și pe cale de consecință s-a dispus
interzicerea importului și a comercializării acestora.
Împotriva deciziei de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o
pentru următoarele motive care au constituit și motive de apel.
În cauză este necesară efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească
dacă există elemente care individualizează bunurile aparținând celor două
mărci.
La dosarul cauzei s-au depus expertize extrajudiciare care au concluzii
sensibil contradictorii iar art.15 din Legea nr.202/2000 precizează expres „că
în cazul în care s-a stabilit, prin expert autorizat de instanță, că
mărfurile aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală....”.
Cu referire la prevederile art.35 din Legea nr.84/1998 se invocă faptul că
elementul esențial al cauzei este existența sau inexistența riscului de
confuzie între „Polo Sport”- „Polo G. Sport” și respectiv „Polo
Jeans
” – „Pop
G.Jeans
” iar în
cauză au fost depuse două expertize extrajudiciare care concluzionează diferit
cu privire la existența riscului de confuzie.
Produsele mărcii înregistrate internațional „Polo
Garage
”
se comercializează numai prin magazine intitulate „Polo
Garage
”, astfel că este exclus ca un consumator intrat
într-un astfel de magazin să creadă că se află în fața unor produse „
Polo/Lauren
”.
În cadrul
OSIM
sunt înregistrate 11 mărci destinate
produselor de îmbrăcăminte, acoperământ pentru cap și încălțăminte care conțin
cuvântul „Polo” iar pentru a evita confuzia reclamanta a înregistrat marca
„Polo” cu element figurativ. Aceeași delimitare a mărcii care folosește
cuvântul „Polo” este făcută și de recurentă prin introducerea cuvântului „
Garage
”.
Majoritatea firmelor consacrate folosesc gamele „
Jeans
”,
„Sport”, „
Classic
” și toate își delimitează produsele
prin cuvinte sau elemente figurative pentru a nu fi confundate calitatea,
designul sau renumele. Reclamanta-intimată își individualizează produsul din
gamele „
Jeans
” și „Sport” prin folosirea expresiei „
Lauren
”.
Cu referire la prevederile art.3 din Legea nr.84/1998 care definesc marca, se invocă
faptul că cele două societăți ce folosesc generic marca „Polo” și-au
individualizat în amănunt produsele și mărcile, tocmai pentru a se elimina
orice confuzie pentru consumatori.
Analizând decizia
recurată
în raport de
criticile formulate, Înalta Curte constată:
La cererea formulată de către pârâtă, instanța de apel a încuviințat
efectuarea unei expertize tehnice de specialitate ale cărei obiective au fost
fixate de către apelanta-recurentă iar unul dintre obiective a fost să se
stabilească dacă există riscul de confuzie.
Prin motivele de recurs se reiau criticile de apel referitoare la necesitatea
efectuării unui raport de expertiză – critică și cerere căreia instanța de apel
i-a dat curs dispunând efectuarea unui raport de expertiză.
Curtea constată că prin cererea formulată în recurs
pârâta-recurentă nu a făcut decât să reia critica de apel, fără a formula în
vreun fel critici cu privire la încălcarea vreunui drept procedural.
Potrivit art.35 al.2
lit.b
din Legea nr.84/1998
privind mărcile și indicațiile geografice, înregistrarea mărcii conferă
titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, titularul mărcii putând cere
instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească în
activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, un semn care, dată
fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau
asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele
sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția
publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu
semnul.
Prin motivele de recurs, pârâta-apelantă acreditează ideea că în condițiile în
care produsele sale sunt comercializate numai prin magazine intitulate
„Polo
Garage
” este exclus ca un consumator intrat
într-un astfel de magazin să creadă că este vorba de un produs al
reclamantei.
Riscul de confuzie la care se referă dispoziția legală
incidentă
și care constituie obiectul de analiză în litigiul de față, nu se
apreciază exclusiv în funcție de spațiul comercial/ori canalul de distribuție
al produselor care poartă însemnul în discuție, acesta fiind doar unul din
criterii.
Pârâta-apelantă invocă faptul că nu există riscul de confuzie între „Polo
Sport” - „Polo
G.Sport
” și respectiv „Polo
Jeans
” – „Polo
G.Jeans
” – primele
combinații fiind utilizate de către reclamanta-intimată, în timp ce celelalte
două sunt utilizate de către pârâta-apelantă.
La fel ca și expertul de specialitate, Înalta Curte reține următoarele
considerente asupra riscului de confuzie care poate interveni în cauză:
La aprecierea riscului de confuzie se analizează în primul rând asemănările și
apoi deosebirile.
Cuvântul „Polo” din marca deținută de către reclamanta-intimată reprezintă și
elementul principal al mărcii, element care se întâlnește și în marca folosită
de către recurenta-pârâtă componentele „
Jeans
”
și „Sport” (utilizate de către ambele părțile) dând o specialitate mărcii cu
privire la categoria produsului respectiv.
Având în vedere că între mărcile în discuție există un grad ridicat de
similaritate, diferența cu grad redus relevată de către pârâta-recurentă nu
este în măsură să neutralizeze gradul ridicat de similaritate și inclusiv
riscul de confuzie directă sau indirectă.
În ceea ce privește elementul de diferențiere „G” inclus în marca produselor
importate de către recurenta-pârâtă, se constată că acesta nu creează o
individualizare a denumirii iar caracterul „G” este departe de a fi predominant
și de aceea nu poate conferi
distinctivitate
denumirii utilizată pentru produsele importate de către recurenta-pârâtă.
Percepția publicului, a cumpărătorilor, nu poate fi modificată de acest element
de diferențiere și de detaliu care constă în caracterul „G”.
Riscul de confuzie este generat de elementele comune ale semnelor în discuție,
semne privite și percepute de publicul obișnuit în ansamblu și nu ca
elemente componente sau mai mult, prin prisma elementelor de detaliu care nu au
un caracter predominant.
Având în vedere și categoria de produse pe care sunt aplicate mărcile în
discuție (produse de îmbrăcăminte) consumatorul obișnuit român, vizat de
produsele care poartă semnele în discuție, va cumpăra un produs Polo G.
Sport/Polo
G.Jeans
putând considera că va cumpăra un
produs Polo Sport/Polo
Jeans
sau având aceeași
proveniență iar pentru acestea din urmă beneficiază de protecție pe teritoriul
României numai intimata-reclamantă. Confruntat cu produse identice sau
similare purtând semnele în discuție același consumator poate considera și că
între cei doi producători ar exista anumite legături economice sau de altă
natură, fiind astfel în situația ambelor forme de confuzie, atât directă cât și
indirectă.
Aceasta pentru că percepția mărcilor în mintea consumatorului obișnuit al
categoriei de produse în discuție joacă un rol decisiv în aprecierea riscului
de confuzie și acest consumator, în mod normal, percepe marca în întregul ei și
nu îi analizează diferitele detalii. De asemenea, consumatorul obișnuit
este considerat ca fiind în mod rezonabil informat și în mod rezonabil
atent și circumspect.
În aprecierea riscului de confuzie trebuie să se țină seama de faptul că acest
consumator obișnuit are rareori șansa de a face o comparație directă între
diferitele mărci și trebuie să acorde încredere imaginii lor imperfecte,
pe care o păstrează în memorie.
De altfel, riscul de confuzie cu mărcile deținute de
către reclamanta-intimată a fost reținut și de
OSIM
care a respins cererile formulate de către recurenta-pârâtă pentru
înregistrarea mărcilor verbale „Polo G Sport” și „Polo G
Jeans
”,
apreciind riscul de confuzie pentru produse identice sau similare din clasa 25.
Faptul că ar mai exista și alte firme care utilizează pentru produse identice
sau similare mărci care cuprind elementul „Polo” nu prezintă relevanță în cauză
atâta timp cât cadrul procesual al litigiului este fixat de reclamantă iar
aceasta invocă încălcarea drepturilor sale de proprietate intelectuală
protejate pe teritoriul României prin Legea nr.84/1998 numai în raport cu
recurenta.
Constatând, prin urmare, că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a
dispozițiilor art.35 alin.2
lit.b
din Legea
nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, ceea ce atrage caracterul
nefondat
al criticilor ce se circumscriu motivului de
recurs prevăzut de art.304 pct.9
C.pr.civ
., Curtea a
dispus respingerea recursului ca
nefondat
.