ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84595)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84595) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Tentativă la infracțiunea de omor.

Încăierare. Inexistența concursului de infracțiuni

În cazul

în care unul dintre participanții la încăierare încearcă să ucidă pe un altul,

fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu și infracțiunea de

încăierare în concurs cu cea dintâi.

Secția

penală, decizia nr.1639 din 1 aprilie 2003

Prin sentința penală nr.288 din 17 octombrie 2002, Tribunalul Argeș a condamnat

pe inculpatul C.M. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat prevăzută în art.20 raportat la art.174 și art.175 lit. i și a

infracțiunii de încăierare prevăzută în art.322 alin.1 C.pen.

Instanța a reținut că, în noaptea de 20 noiembrie 2001, inculpatul a participat

la o încăierare, în cursul căreia a aplicat părții vătămate I.D. o lovitură cu

cuțitul în zona toracică stângă, leziune care i-a pus în primejdie viața.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr.358/A din 17 decembrie 2002, a

admis apelul procurorului și a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi. Apelul inculpatului a fost respins.

Inculpatul a declarat recurs, cerând reducerea pedepsei aplicate pentru

săvârșirea tentativei de omor.

Examinând hotărârile atacate și din oficiu, conform art.385

9

alin.3 C.proc.pen., s-a constatat că recursul este fondat, prima instanță dând

faptei săvârșite de inculpat o încadrare juridică greșită, menținută în apel.

Încăierarea între mai multe persoane  prevăzută în art.322 C.pen.

este o altercație violentă între mai multe persoane aflate în conflict,

desfășurată în îmbulzeală. Prin manifestările de violență pe care le

implică,  încăierarea creează sentimente de insecuritate, stări de

agitație și neliniște, ea fiind periculoasă și prin posibilitatea antrenării în

aceasta a persoanelor din jur care pot deveni victime ale agresiunii.

În modalitatea prevăzută în alineatul 1, urmarea imediată constă în starea de pericol

creată pentru relațiile de conviețuire socială, pentru ordinea și liniștea

publică, pentru securitatea persoanelor.

În modalitatea prevăzută în alineatul 2, urmarea imediată este

cauzarea unei vătămări grave a integrității corporale sau sănătății

unei persoane. Cel care săvârșește fapta se pedepsește pentru infracțiunea

prevăzută în art.182 C.pen. al cărei maxim se reduce cu un an.

Dacă încăierarea a avut ca urmare vătămarea gravă a integrității corporale și

nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit faptele arătate în alineatul

2, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5

ani,        iar dacă s-a cauzat moartea,

pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani.

Această modalitate agravată a infracțiunii de încăierare nu se poate reține

dacă autorul vătămării corporale grave, a omorului sau tentativei de omor este

cunoscut, fapta participantului constituind, după caz, infracțiunile de

vătămare corporală gravă pedepsită conform alineatului 2, omor sau tentativă la

omor.

Din probele administrate rezultă  că singurul care a avut cuțit și l-a

folosit este inculpatul,  care a și recunoscut că a lovit cu el.

Cum inculpatul a acționat cu intenția manifestă de a ucide, fapta săvârșită

întrunește elementele constitutive ale tentativei de omor calificat și se

încadrează în prevederile art.20 raportat la art.174 și art.175 lit.i C.pen.

Existența concursului de infracțiuni între încăierare și vătămare corporală

gravă, omor sau tentativă de omor nu este posibilă decât în situația când în

cursul unei încăierări unul dintre participanți ar lovi mai multe persoane, din

care unora le-ar cauza leziuni sau vătămări ale integrității corporale ce

caracterizează infracțiunile prevăzute în art.180 și art.181 C.pen., iar

altora vătămări grave sau moartea.

Această concluzie se impune din modul în care este definită încăierarea,

infracțiunile prevăzute în art.180 și 181 fiind absorbite în infracțiunea de

încăierare prevăzută în art.322 alin.1 C.pen.

În consecință  prima instanță și cea de apel au dat o încadrare greșită

faptei săvârșite de inculpat, motiv pentru care recursul a fost admis și s-a

menținut condamnarea acestuia numai pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3891/2008
a nu există, în art. 10 lit. b), fapta nu este prevăzută de legea penală. Sub acest aspect Parchetul a solicitat casarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond. În motivarea orală, procuroru
ÎCCJ 2003-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2755/2003
uri contondente sau tăietoare. Așa fiind, instanțele au reținut corect că inculpatul a lovit fără să fi fost provocat, iar fapta sa constituie tentativă de omor date fiind leziunea și gravitatea acesteia și instrumentul cu care a fost lovit
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84751)
Omor, în concurs cu tentativă la infracțiunea de omor. Omor deosebit de grav asupra a două sau mai multor persoane În cazul în care, în urma unei agresiuni săvârșite cu intenția de a ucide două persoane, una dintre victime moare iar viața c
ÎCCJ 2003-06-17
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2871/2003
. Recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente: Pentru caracterizarea unei activități infracționale, care, în cauză, s-a materializat prin aplicarea unei lovituri de cuțit care a fost îndreptată în spațiul IV in
ÎCCJ 2003-04-03
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1718/2003
i, apreciată ca fiind mult prea severă, în raport de sinceritatea sa, de recunoașterea și regretarea faptei, comisă pe fondul consumului de alcool și gelozie. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 814/ A di
Sursă