ÎCCJ, decizie (scj.ro #84926)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84926) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Act administrativ. Imposibilitatea invocării în

cadrul aceluiași litigiu a nelegalității unui act, atât pe cale principală –

prin acțiune în anulare, cât și pe cale incidentală – prin excepția de

nelegalitate. Principiul primordialității dreptului comunitar.

Legea nr. 554/2004, art.

4

Constituția României,

art. 148 alin. (2)

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Act administrativ cu caracter

individual

Excepție de

nelegalitate

Principiul

priorității de aplicare a dreptului comunitar

Principiul electa

una via.

Prioritatea dreptului

comunitar față de dreptul național nu înseamnă că prevederile naționale nu se

aplică sau sunt inexistente, ci doar că, în baza principiului priorității de

aplicare, norma de drept intern nu se aplică atunci când este în conflict cu o

normă comunitară.

Ceea ce este

caracteristic excepției de nelegalitate în dreptul comunitar este reglementarea

acesteia, atunci când se aplică actelor individuale, ca o procedură accesorie

cererii principale de anulare a deciziei individuale și care nu poate fi

invocată de persoanele particulare împotriva unui act care putea fi contestat

pe calea unei acțiuni directe în anulare, dar a expirat termenul legal.

Interpretarea dată de

instanța națională dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că

nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată în același timp, în

cadrul aceluiași litigiu și pe calea acțiunii directe și pe cale incidentă,

este așadar în deplină concordanță cu dispozițiile și principiile legale

comunitare.

I.C.C.J. , Secția de contencios

administrativ și fiscal

Decizia

nr. 3196 din 9 iunie  2009

Prin Decizia nr.333 din

22.01.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios

administrativ și fiscal a admis recursul declarat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice  a municipiului București, împotriva sentinței civile

nr.2707 din 01.10.2008 a Curții de Apel București - Secția a VIII- a contencios

administrativ și fiscal și a modificat sentința atacată în sensul că a respins

ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a deciziei nr.386011 din 23.08.2005

emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice  a municipiului București, invocată de SC UEC SA și totodată

a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Pentru a decide astfel, instanța

supremă a reținut, în esență că prima instanță a făcut o greșită aplicare a

prevederilor art.4 din Legea nr.554/2004 atunci când a considerat admisibilă

excepția de nelegalitate a deciziei de rambursare nr.386011/2005. Instanța de

control judiciar a apreciat că scopul invocării excepției de nelegalitate este

înlăturarea actului administrativ din proces și nu obținerea unui răspuns

favorabil la cererea de rambursare  TVA formulată în speță, ceea ce ar   induce

ideea obligării autorității publice, prin soluția dată asupra excepției, de a

acționa într-un anumit mod.

Totodată, a considerat că

nelegalitatea  unui act administrativ nu poate fi invocată, în același timp în

cadrul aceluiași litigiu, atât pe calea acțiunii directe în contencios

administrativ, cât și pe calea incidentă a excepției de nelegalitate, și a

apreciat că excepția de nelegalitate invocată de reclamantă în cauză este

inadmisibilă, atâta vreme cât refuzul considerat nejustificat de rezolvare a

cererii de rambursare a TVA constituie și obiectul acțiunii principale.

Instanța de recurs și-a motivat

soluția și prin trimiterea la dispozițiile art.205 Cod procedură fiscală

potrivit cărora, în materie fiscală, persoana care se consideră lezată în

drepturile sau în interesele legitime prin refuzul explicit sau tacit de

rezolvare a unei cereri, are la îndemână procedura specială de  contestare

reglementată de Titlul IX al Codului de procedură fiscală.

Cum în speță refuzul de rambursare a

TVA nu a fost contestat de reclamantă pe calea prevăzută de art.205 din Codul

de procedură fiscală, iar excepția de nelegalitate are caracter inadmisibil,

instanța de recurs a apreciat că admiterea acțiunii și recunoașterea pe cale

judiciară a dreptului la rambursarea TVA este lipsită de fundament juridic.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

cerere de revizuire SC UEC SA, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală

a Finanțelor Publice  a municipiului București, întemeiată pe prevederile

art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

În motivarea cererii de revizuire,

revizuienta  prezentând și un scurt istoric al litigiului a invocat

următoarele:

- decizia atacată a fost pronunțată

cu încălcarea principiului  priorității dreptului comunitar dintr-o dublă

perspectivă, atât în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepției de

nelegalitate, cât și referitor la soluția pronunțată cu privire la fondul

cauzei.

- în ceea ce privește excepția de

nelegalitate s-a susținut că soluția pronunțată este contrară dreptului

comunitar, raportat la prevederile art.241 din Tratatul instituind Comunitatea

Europeană (Tratatul CE), cu referire la art.230 din același tratat, care, în

esență, în opinia revizuientei nu  condiționează invocarea excepției de

nelegalitate nici de existența unei alte proceduri speciale și nici de

parcurgerea vreunei proceduri prealabile, astfel că în mod  greșit instanța de

fond a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă motivat de împrejurarea

că persoana interesată ar avea la îndemână o altă procedură specială de

contestare reglementată de codul de procedură fiscală;

- din interpretarea art.241 din

Tratatul CE rezultă concluzia că excepția de nelegalitate în dreptul comunitar

poate fi invocată oricând;

- greșit a reținut instanța de recurs

că revizuienta ar fi invocat nelegalitatea unui act administrativ atât pe calea

excepției de nelegalitate cât și pe calea acțiunii principale, textul comunitar

(art.241 TCE) nefăcând o astfel de distincție;

- în ceea ce privește soluția

pronunțată asupra fondului cauzei cu privire la respingerea cererii de

rambursare a TVA, au fost de asemenea nesocotite normele comunitare cuprinse în

Directiva nr.388/1977/CEE – titlul XI și în Directiva nr.112/2006/CE – art.167

și 168, al căror conținut a fost reprodus, raportat la care concluzia instanței

în sensul că suma solicitată la rambursare nu putea fi rambursată întrucât nu

fusese achitată la data scadenței,  este eronată.

Examinând cererea de revizuire

formulată, în raport cu prevederile art.21 din Legea nr.554/2004, republicată,

Înalta Curte reține că aceasta nu este întemeiată, astfel că urmează a fi

respinsă, în considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art.21 din Legea

nr.5154/2004 republicată, constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele

prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase

definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului

comunitar, reglementat de art.148 alin.2, coroborat cu art.20 alin.2 din Constituția

României, republicată.

În sensul prevederilor arătate,

prioritatea normelor comunitare se examinează  față de normele naționale

contrare.

Prioritatea dreptului comunitar față

de dreptul  național nu înseamnă că prevederile naționale nu se aplică sau că

sunt inexistente, ci doar că, în baza principiului priorității de aplicare

norma de drept intern nu se aplică atunci când este în conflict cu o normă

comunitară.

Norma națională se aplică însă, în

continuare, în toate situațiile în care ea nu se află în conflict cu norma

comunitară.

Din această perspectivă, în ceea ce

privește excepția de nelegalitate,

mutatis mudandis

, Înalta Curte reține

că nu este îndeplinită cerința art.21 din Legea nr.554/2004, republicată,

întrucât nu se poate susține că reglementarea cuprinsă în art.4 din legea

națională se află în conflict sau este contrară normei comunitare la care s-a

făcut referire, respectiv art.241 cu raportare la art.230 din Tratatul CE.

Independent de caracteristica comună

ce se degajă din examinarea normelor naționale și a celor comunitare, constând

în aceea că excepția de nelegalitate este reglementată ca fiind un mijloc de

apărare, sunt de remarcat obiectul specific și particularitățile conținutului

normelor comunitare la care a făcut trimitere revizuienta și despre care, nu se

poate susține că se află în conflict cu reglementare prevăzută în art.4 din

Legea nr.554/2004.

Astfel, potrivit art.241

din Tratatul CE

"Fara a fi afectata de expirarea termenului prevăzut la

articolul 230 paragraful al 'cincilea, in cazul unui litigiu privind un

regulament adoptat in comun de Parlamentul European si de Consiliu sau un

regulament al Consiliului, al Comisiei ori al Băncii Centrale Europene, orice

parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute in art.230 paragraful 2,

pentru a invoca in fata Curții de Justiție inaplicabilitatea acestui regulament

"

Totodată prevederile art.230 la care art.241 fac trimitere, stipulează:

„Curtea de Justiție

controlează legalitatea actelor adoptate in comun de Parlamentul European si de

Consiliu, ale Consiliului, ale Comisiei și ale Băncii Centrale Europene, altele

decât recomandările și avizele, și a actelor Parlamentului European menite să

producă efecte juridice față de terți.

In acest

scop. Curtea are competența să se pronunțe cu privire la acțiunile formulate de

un stat membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie, pentru

motive de necompetență, de încălcare a unor norme fundamentale de procedură, de

încălcare a tratatelor sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acesteia

ori de abuz de putere.

În

aceleași condiții Curtea are competența să se pronunțe cu privire la acțiunile

formulate de Curtea de Conturi si de Banca Centrală Europeană, care urmăresc

salvgardarea prerogativelor acestora.

Orice

persoană fizică sau juridică poate, formula, in aceleași condiții, o acțiune

împotriva unei decizii al cărei destinatar este sau împotriva unei decizii

care, deși in forma unui regulament sau a unei decizii adresa  unei alte

persoane, o privesc direct și individual.

Acțiunile

prevăzute de prezentul articol trebuie formulate in termen de două luni, după

caz, de la publicarea măsurii, de la notificarea acesteia reclamantului sau, în

lipsă,, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv”.

Independent

de conținutul specific al normelor comunitare enunțate, este de menționat,

astfel după cum s-a evidențiat și în doctrina de specialitate că ceea ce este

caracteristic excepției de nelegalitate în dreptul comunitar

este

reglementarea acesteia, atunci când se aplică actelor individuale, ca o

procedură accesorie cererii principale de anulare a deciziei individuale și

care nu poate fi invocată de persoanele particulare împotriva unui act care

putea fi contestat pe calea unei acțiuni directe în anulare, dar a expirat

termenul legal.

Față de

cele arătate, raportat la modalitatea  concretă de aplicare și de interpretare

de către instanța de recurs, în soluționarea și pronunțarea Deciziei

nr.333/2009, a excepției de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu

caracter individual, menționat, în sensul că nu se poate tinde prin acest

mijloc procedural la obținerea unui răspuns la o solicitare, ceea ce ar

presupune obligarea autorității publice la a acționa într-un anumit fel, nu se

poate susține așadar că norma comunitară este contrazisă, fie în conținutul fie

în spiritul său.

Aceiași

concluzie își găsește pe deplin valabilitatea și în ceea ce privește

considerentul  instanței de recurs în sensul că nelegalitatea unui act

administrativ, raportat la art.4 din Legea nr.554/2004, republicată nu poate fi

invocată, în același timp în cadrul aceluiași litigiu și pe calea acțiunii

directe și pe cale incidentă.

În fine, pe

aspectul modalității în care instanța de recurs a soluționat excepția invocată

este de arătat și împrejurarea că argumentele mai sus examinate au fundamentat

decizia de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate, observația

referitoare la procedura aplicată în materie fiscală, potrivit art.205 alin.2

Cod procedură fiscală fiind numai de ordin subsidiar, fără a fi primordial

determinantă, astfel că toate susținerile revizuientei pe acest aspect vor fi

apreciate ca irelevante și înlăturate ca atare.

Înalta Curte

urmează să respingă ca atare și susținerile revizuientei, formulate în calea

extraordinară de atac vizând incompatibilitatea soluției pronunțate cu normele

comunitare în materie de rambursare de TVA reținând, din cuprinsul deciziei

atacate, că soluția de respingere pe fond a acțiunii reclamantei a fost atrasă

și legal fundamentată după cum cu temei s-a reținut, de soluția dată asupra

excepției de nelegalitate invocată, respinsă ca inadmisibilă.

Argumentele

suplimentare, vizând chiar poziția de recunoaștere din partea revizuientei,

reținută de către instanță  nu fac decât să consolideze soluția adoptată și

coerent motivată, aspect în raport de care nu se impune reexaminarea, în

conținut, a normelor naționale ca și a celor comunitare ce reglementează

rambursarea de TVA.

În fine,

Înalta Curte investită cu soluționarea prezentei cereri de revizuire,

menționează și împrejurarea că revizuienta – intimată nu a invocat prioritatea

dreptului comunitar cu ocazia soluționării cauzei în fond și în recurs iar

instanța a refuzat să ia în discuție acest aspect.

Față de toate cele mai sus arătate,

în temeiul art.21 din Legea nr.554/2004, republicată cererea de revizuire a

fost respinsă ca neîntemeiată.