ÎCCJ, decizie (scj.ro #85244)

Impozit pe profit și majorări de întârziere. Plată nedatorată.Restituirea la valoarea actualizată prin aplicarea indicelui de inflație. Principiul echității. Restituirea plății nedatorate, având în vedere necesitatea repunerii solventului în situația anterioară, trebuie să cuprindă valoarea actualizată prin aplicarea indicelui de inflație la zi. Acordarea indicelui de inflație nu reprezintă altceva decât aplicarea principiului echității care impune plasarea solventului în situația de a beneficia de sumă ca și cum ar fi folosit-o el însuși, dacă n-ar fi fost reținută fără temei legal, știut fiind că plata făcută în astfel de condiții nu reprezintă altceva decât o îmbogățire fără justă cauză.

Secția de contencios administrativ, decizia nr.7245 din 28 septembrie 2004 Prin sentința civilă nr.110/2003 pronunțată în fond după casare cu trimitere spre rejudecare în baza deciziei civile nr.3636/2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C.”R.”SA Săvinești în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și Ministerul Finanțelor Publice, cei doi pârâți fiind obligați să restituie reclamantei suma de 2.950.259.592 lei, reprezentând actualizarea sumei plătită de aceasta cu titlu de impozit pe profit și majorări în baza actului de control din 6 octombrie 1994 anulat. Prin aceeași sentință pârâții au fost obligați la 443.073.888 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de rejudecare a reținut că suma achitată de reclamantă în baza actului de control ulterior anulat, urmează a fi restituită la valoarea actualizată prin aplicarea indicelui de inflație, tehnica de actualizare fiind stabilită pe două perioade: 8 mai 1998 – 28 ianuarie 1999 și 28 ianuarie 1999 la zi, conform expertizei contabile efectuate în cauză, avându-se în vedere suma restituită de pârâți în valoare de 176.323.751 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice susținând, în esență, că instanța în mod greșit a reținut că valoarea nominală de actualizat este suma de 885.888.799 lei în loc de 176.323.751 lei , această din urmă sumă reprezentând echivalentul sumei în dolari pe care intimata-reclamantă a plătit-o în baza actului de control anulat.

S-a susținut, de asemenea, prin motivele de recurs că în mod nejustificat au fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 443.073.888 lei, având în vedere munca depusă de avocat. Recursul este nefondat. Prin procesul-verbal de control nr.10731994 întocmit de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și menținut de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în urma parcurgerii căilor administrative jurisdicționale, intimata S.C.”R.” SA Săvinești a fost obligată la plata sumelor de 90.809,45 USD cu titlu de impozit pe profit și 14.256 USD cu titlu de majorări de întârziere , în total 105.065,45 USD către bugetul de stat.

Obligația de plată a fost stabilită așadar în valută . În ianuarie 1995 S.C.” R.” SA Săvinești achita suma de 176.323.751 lei reprezentând echivalentul în lei al sumei stabilite în sarcina sa în valută , la cursul valutar de la acea dată . Ulterior, prin decizia nr.719/1997 a Curții Supreme de Justiție , actul de control și decizia Ministerului Finanțelor Publice au fost anulate irevocabil , reținându -se că intimata-reclamantă nu datorează sumele reținute . Sub acest aspect, Curtea va reține că prin anularea actului de control s-a constatat că suma reținută drept impozit pe profit plus majorări de întârziere (105.065, 45 USD) nu are suport legal, ceea ce înseamnă că s -a făcut o plată nedatorată care trebuie să fie restituită conform principiului consacrat de art.992 și 1092 C. civ .. Cât privește întinderea obligației de restituire , având în vedere necesitatea repunerii solventului în situația anterioară efectuării plății , aceasta trebuie să cuprindă valoarea actualizată cu indicele de inflație . Acordarea indicelui de inflație nu reprezintă altceva decât aplicarea principiului echității care impune plasarea solventului (cel care a făcut plata nedatorată) în situația de a beneficia de sumă ca și cum ar fi folosit-o el însuși dacă n-ar fi fost reținută fără temei legal,

știut fiind că plata făcută în astfel de condiții nu reprezintă altceva decât o îmbogățire fără justă cauză.

De altfel , în același sens, în asemenea situații este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicarea dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 care protejează dreptul de proprietate . Or, în cauza de față , în mod corect , instanța de rejudecare a procedat la actualizarea sumei pe nedrept reținute cu acordarea indicelui de inflație , plecând de la valoarea nominală de 885.888.800 lei, deoarece , așa cum s-a arătat , obligația de plată inițial stabilită era în valută . Astfel , actualizarea sumei reținute s-a făcut pe două etape , respectiv 8 mai 1998 (data introducerii acțiunii de către reclamantă ) – 28 ianuarie 1999 (data la care recurenții-pârâți restituie suma de 176.323.751 lei, plătită de reclamantă în anul 1995 în contul datoriei stabilite ); și 28 ianuarie 1999 – la zi . Valoarea nominală de 176.323.751 lei în mod legal a fost scăzută din valoarea totală a sumei ce trebuia restituită ( ținând cont de diferența în valută ce mai trebuia restituită ), rezultând ca bază de calcul pentru actualizarea celei de-a doua etape suma de 885.888.800 lei.

Expertul desemnat în cauză a procedat la această tehnică de actualizare ținând cont de faptul că obligația era stabilită în valută, și că indicele de inflație nu este același, diferind de la an la an. Astfel, dacă în anul 1995, suma de 176.323.751 lei reprezenta echivalentul a 105.065,45 USD, în anul 1998 aceeași sumă în lei actualizată reprezenta 885.888.800 lei.

Având în vedere principiile mai sus invocate privind plata nedatorată și repunerea în situația anterioară a solventului , actualizarea sumei reținute în lei ca echivalent al valutei datorate trebuie să reprezinte actualizarea cu indicele de inflație la zi așa cum s-a solicitat prin acțiunea formulată la 8 mai 1998. Așa fiind , susținerea recurentei în sensul că valoarea nominală care trebuia actualizată era de 176.323.751 lei este neîntemeiată , urmând a fi înlăturată ca atare . Tot astfel , neîntemeiată este și susținerea recurentei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 443.073.888 lei, ținând cont de dispozițiile art.274 C. proc. civ . în raport de care partea care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată făcute de cealaltă parte.

Suma acordată drept cheltuieli de judecată reprezintă taxe de timbru achitate , onorarii pentru experți , precum și onorarii avocați . Toate aceste cheltuieli au fost făcute în mai multe faze procesuale , dosarul parcurgând mai multe cicluri procesuale , respectiv 10 (fond, recurs, rejudecare , recurs), ceea ce justifică cuantumul acordat pe baza dovezilor existente la dosar . În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.