ÎCCJ, decizie (scj.ro #85244)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85244) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Impozit
pe profit și majorări de întârziere. Plată nedatorată.Restituirea la valoarea
actualizată prin aplicarea indicelui de inflație. Principiul echității.
Restituirea plății
nedatorate, având în vedere necesitatea repunerii solventului în situația
anterioară, trebuie să cuprindă valoarea actualizată prin aplicarea indicelui
de inflație la zi.
Acordarea indicelui de inflație nu reprezintă altceva decât aplicarea
principiului echității care impune plasarea solventului în situația de a
beneficia de sumă ca și cum ar fi folosit-o el însuși, dacă n-ar fi fost
reținută fără temei legal, știut fiind că plata făcută în astfel de condiții nu
reprezintă altceva decât o îmbogățire fără justă cauză.
Secția de contencios
administrativ, decizia nr.7245 din 28 septembrie 2004
Prin sentința civilă nr.110/2003 pronunțată
în fond după casare cu trimitere spre rejudecare în baza deciziei civile
nr.3636/2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ
a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C.”R.”SA Săvinești în
contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și
Ministerul Finanțelor Publice, cei doi pârâți fiind obligați să restituie
reclamantei suma de 2.950.259.592 lei, reprezentând actualizarea sumei plătită
de aceasta cu titlu de impozit pe profit și majorări în baza actului de control
din 6 octombrie 1994 anulat.
Prin
aceeași sentință pârâții au fost obligați la 443.073.888 lei cheltuieli de
judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de rejudecare a reținut că suma
achitată de reclamantă în baza actului de control ulterior anulat, urmează a fi
restituită la valoarea actualizată prin aplicarea indicelui de inflație,
tehnica de actualizare fiind stabilită pe două perioade: 8 mai 1998 – 28
ianuarie 1999 și 28 ianuarie 1999 la zi, conform expertizei contabile efectuate
în cauză, avându-se în vedere suma restituită de pârâți în valoare de
176.323.751 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a
Finanțelor Publice Neamț în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor
Publice susținând, în esență, că instanța în mod greșit a reținut că
valoarea
nominală de actualizat este suma de 885.888.799 lei în loc de 176.323.751 lei
,
această din urmă sumă reprezentând echivalentul sumei în dolari pe care
intimata-reclamantă a plătit-o în baza actului de control anulat.
S-a susținut, de asemenea, prin motivele de recurs că în mod nejustificat au
fost acordate cheltuieli de judecată în cuantum de 443.073.888 lei, având în
vedere munca depusă de avocat.
Recursul este nefondat.
Prin procesul-verbal de control nr.10731994 întocmit de recurenta-pârâtă
Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț și menținut de pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice în urma parcurgerii căilor administrative jurisdicționale,
intimata S.C.”R.”
SA
Săvinești
a
fost
obligată
la
plata
sumelor
de
90.809,45 USD cu
titlu
de
impozit
pe
profit
și
14.256 USD cu
titlu
de
majorări
de
întârziere
,
în
total
105.065,45
USD
către
bugetul
de
stat.
Obligația
de
plată
a
fost
stabilită
așadar
în
valută
.
În
ianuarie
1995 S.C.”
R.” SA
Săvinești
achita
suma
de 176.323.751
lei
reprezentând
echivalentul
în
lei al
sumei
stabilite
în
sarcina
sa
în
valută
, la
cursul
valutar
de la
acea
dată
.
Ulterior, prin
decizia
nr.719/1997
a
Curții
Supreme de
Justiție
,
actul
de control
și
decizia
Ministerului
Finanțelor
Publice
au
fost
anulate
irevocabil
,
reținându
-se
că
intimata-reclamantă
nu
datorează
sumele
reținute
.
Sub acest aspect,
Curtea
va
reține
că
prin
anularea
actului
de control s-a
constatat
că
suma
reținută
drept
impozit
pe
profit plus
majorări
de
întârziere
(105.065,
45 USD) nu are
suport
legal,
ceea
ce
înseamnă
că
s
-a
făcut
o
plată
nedatorată
care
trebuie
să
fie
restituită
conform
principiului
consacrat
de art.992
și
1092 C.
civ
..
Cât
privește
întinderea
obligației
de
restituire
,
având
în
vedere
necesitatea
repunerii
solventului
în
situația
anterioară
efectuării
plății
,
aceasta
trebuie
să
cuprindă
valoarea
actualizată
cu
indicele
de
inflație
.
Acordarea indicelui de inflație nu reprezintă altceva decât aplicarea
principiului echității care impune plasarea solventului (cel care a făcut plata
nedatorată) în situația
de a beneficia de sumă ca și cum ar fi folosit-o el
însuși
dacă n-ar fi fost reținută fără temei legal, știut fiind că plata
făcută în astfel de condiții nu reprezintă altceva decât o îmbogățire fără
justă cauză.
De
altfel
,
în
același
sens,
în
asemenea
situații
este
și
jurisprudența
Curții
Europene
a
Drepturilor
Omului
cu
privire
la
aplicarea
dispozițiilor
art.1 din
Protocolul
nr.1 care
protejează
dreptul
de
proprietate
.
Or,
în
cauza
de
față
,
în
mod
corect
,
instanța
de
rejudecare
a
procedat
la
actualizarea
sumei
pe
nedrept
reținute
cu
acordarea
indicelui
de
inflație
,
plecând
de la
valoarea
nominală
de 885.888.800 lei,
deoarece
,
așa
cum s-a
arătat
,
obligația
de
plată
inițial
stabilită
era
în
valută
.
Astfel
,
actualizarea
sumei
reținute
s-a
făcut
pe
două
etape
,
respectiv
8
mai
1998 (data
introducerii
acțiunii
de
către
reclamantă
) – 28
ianuarie
1999
(data la care
recurenții-pârâți
restituie
suma
de 176.323.751 lei,
plătită
de
reclamantă
în
anul
1995
în
contul
datoriei
stabilite
);
și
28
ianuarie
1999 – la
zi
.
Valoarea
nominală
de
176.323.751 lei
în
mod legal a
fost
scăzută
din
valoarea
totală
a
sumei
ce
trebuia
restituită
(
ținând
cont de
diferența
în
valută
ce
mai
trebuia
restituită
),
rezultând
ca
bază
de
calcul
pentru
actualizarea
celei
de-a
doua
etape
suma
de 885.888.800 lei.
Expertul desemnat în cauză a procedat la
această tehnică de actualizare ținând cont de faptul că obligația era stabilită
în valută, și că indicele de inflație nu este același, diferind de la an la an.
Astfel, dacă în anul 1995, suma de 176.323.751 lei reprezenta echivalentul a
105.065,45 USD, în anul 1998 aceeași sumă în lei actualizată reprezenta
885.888.800 lei.
Având
în
vedere
principiile
mai
sus
invocate
privind
plata
nedatorată
și
repunerea
în
situația
anterioară
a
solventului
,
actualizarea
sumei
reținute
în
lei ca
echivalent
al
valutei
datorate
trebuie
să
reprezinte
actualizarea
cu
indicele
de
inflație
la
zi
așa
cum s-a
solicitat
prin
acțiunea
formulată
la 8
mai
1998.
Așa
fiind
,
susținerea
recurentei
în
sensul
că
valoarea
nominală
care
trebuia
actualizată
era de
176.323.751 lei
este
neîntemeiată
,
urmând
a
fi
înlăturată
ca
atare
.
Tot
astfel
,
neîntemeiată
este
și
susținerea
recurentei
cu
privire
la
acordarea
cheltuielilor
de
judecată
în
cuantum
de 443.073.888 lei,
ținând
cont de
dispozițiile
art.274 C. proc.
civ
.
în
raport
de care
partea
care cade
în
pretenții
suportă
cheltuielile
de
judecată
făcute
de
cealaltă
parte.
Suma
acordată
drept
cheltuieli
de
judecată
reprezintă
taxe
de
timbru
achitate
,
onorarii
pentru
experți
,
precum
și
onorarii
avocați
.
Toate
aceste
cheltuieli
au
fost
făcute
în
mai
multe
faze
procesuale
,
dosarul
parcurgând
mai
multe
cicluri
procesuale
,
respectiv
10
(fond, recurs,
rejudecare
, recurs),
ceea
ce
justifică
cuantumul
acordat
pe
baza
dovezilor
existente
la
dosar
.
În consecință, recursul a fost respins ca
nefondat.