AFFAIRE BLASZCZYK c. POLOGNE

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

08.01.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BLASZCZYK c. POLOGNE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA BŁASZCZYK c. POLONIA Cererea nr. 22305/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 ianuarie 2008 DEFINITIVF 08/04/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Błaszczyk c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Nicolas Bratza președinte, oseep Casadevall tanislav Pavlovschi ech Garlicki jiljana Mijović Šikuta aivi Hirvelä judecători, și Fatos Arac 22305/06) îndreptat împotriva Republicii Polone și inclusiv un resortisant polonez, dl Cezary Błaszczyk ( Dl Jakub Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 11 septembrie 2006, președintele secțiunii a patra a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurii guvernului. În conformitate cu art. 29 3 din Convenție, aceasta a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1967 și își are reședința în Sieradz. Prin decizia definitivă din 19 iunie 2000, primarul (starosta) i-a eliberat reclamantului permisul de construcție pentru un centru comercial cu o brutărie, care a fost repartizat parțial unei utilizări de locuință. Reclamantul a construit parțial clădirea respectivă. La 5 septembrie 2000, în urma plângerii unei proprietare a terenului vecin care nu a participat la procedura privind permisul de construcție, primarul a redeschis procedura și a suspendat executarea deciziei din 19 iunie 2000 la 9 octombrie 2000, prefectul (wojewoda) ) a confirmat decizia primarului în măsura în care se referea la suspendarea executării deciziei din 19 iunie 2000. La 31 octombrie 2000, primarul a refuzat să își anuleze decizia din 19 iunie 2000. La 31 ianuarie 2001, prefectul a anulat deciziile primarului din 19 iunie 2000 și 31 octombrie 2000. La 21 noiembrie 2003, Curtea Administrativă Supremă a anulat deciziile prefectului din 31 ianuarie 2001 și ale primarului din 31 octombrie 2000 și a trimis cazul spre reexaminare. 11. La 5 martie 2004, primarul a decis să clasifice procedura privind redeschiderea. 12. La 30 aprilie 2004, prefectul a anulat decizia primarului din 5 martie 2004 și a trimis cazul spre reexaminare. 13. La 10 septembrie 2004, Tribunalul Administrativ Regional a declarat inadmisibil pentru lacunele de formă recursul formulat de reclamant împotriva deciziei prefectului din 30 aprilie 2004.14 La 9 septembrie 2004, prefectul a primit cererea reclamantului care se plângea de inactivitatea primarului. Prefectul l-a obligat pe primar să cunoască cazul înainte de 29 octombrie 2004. La 21 ianuarie 2005, primarul a refuzat să își anuleze decizia din 19 iunie 2000. 16. La 16 martie 2005, prefectul a anulat decizia primarului din 21 ianuarie 2005 și a trimis cazul spre reexaminare. 17. La 4 aprilie 2005, reclamantul a inițiat o acțiune deficitară a administrației în fața instanței administrative regionale. 18. La 21 aprilie 2005, primarul a refuzat să își anuleze decizia din 19 iunie 2000. 19. La 24 iunie 2005, prefectul a anulat decizia primarului din 21 aprilie 2005 și a trimis cazul spre reexaminare. 20. La 20 iulie 2005, primarul l-a obligat pe reclamant să prezinte un raport al expertului înainte de 12 august 2005. La 22 august 2005, acesta i-a adresat o somație. La 11 august 2005, reclamantul s-a plâns prefectului de durata excesivă a procedurii în fața primarului. La 12 septembrie 2005, prefectul a transmis plângerea adunării deliberate de district (rada pulasus). Prin rezoluția din 29 septembrie 2005, adunarea deliberată a considerat plângerea drept nefondată. 22. La 27 decembrie 2005, prefectul i-a dat dreptul reclamantului care se plângea de inactivitatea organului de primă instanță și l-a obligat să cunoască cazul în 30 de zile. 23. La 11 ianuarie 2006, Tribunalul Administrativ Regional a respins acțiunea reclamantului care nu se afla în funcție de administrație pentru că nu exista nici o inactivitate a organelor responsabile. 24. La 2 iunie 2006, primarul a refuzat să își anuleze decizia din 19 iunie 2000. 25. La 29 septembrie 2006, prefectul a infirmat decizia primarului și a refuzat să elibereze reclamantului permisul de construcție. La 2 noiembrie 2006, persoana în cauză a luat măsuri în fața Tribunalului Administrativ Regional. 26. Procedura este încă în curs de desfășurare. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 27. Dreptul și practica relevante privind durata procedurii administrative sunt descrise în hotărârea Curții pronunțată în cauza următoare Stevensc. Polonia, nr 13568/02, § 23-29, 24 octombrie 2006. Astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 29. Guvernul se opune acestei afirmații. 30. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 5 septembrie 2000 și nu s-a încheiat încă și, prin urmare, a durat aproximativ șapte ani și două luni pentru trei instanțe. Cu privire la admisibilitate Cu privire la excepția guvernului care a rezultat din neobosirea căilor de atac interne 31. Guvernul afirmă că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, susținând că persoana în cauză ar fi putut introduce, în temeiul articolului 417 din Codul civil, acțiunea de despăgubire pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a duratei procedurii. 32, reclamantul susține că a epuizat căile de atac interne. 33. Curtea constată că, în speță, în repetate rânduri, persoana în cauză s-a plâns de durata procedurii administrative; într-o primă etapă, a formulat o acțiune ierarhică pentru a se plânge de lipsa de acțiune a primarului; apoi a formulat o acțiune în lipsă a administrației în fața Tribunalului Administrativ Regional. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste acțiuni nu s-a încheiat în măsura în care cazul este încă în curs de desfășurare. 34. În acest context, Curtea amintește că acțiunea împotriva deficitului administrației prevăzute de fosta lege privind Curtea Administrativă Supremă și de Legea privind procedura în fața instanțelor administrative aflate în vigoare în prezent este considerată a fi o cale de drept eficientă, care poate remedia durata excesivă a unei proceduri administrative (Bukowski c. Polonia (dec), 38665/97, 11 iunie 2002). 35. Referindu-se la argumentul guvernului potrivit căruia reclamantul ar fi trebuit să inițieze acțiunea de despăgubire prevăzută la art. 417 din Codul civil, Curtea reamintește jurisprudența sa relevantă, potrivit căreia, în cazul în care dreptul intern prevede mai multe acțiuni paralele care intră sub incidența diferitelor domenii ale dreptului, art. 35 alineatul (1) din Convenție nu impune ca un solicitant, după ce a încercat să obțină redresarea unei presupuse încălcări a Convenției prin una dintre aceste acțiuni, să utilizeze în continuare alte acțiuni ( În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că excepția guvernului ar trebui respinsă. 37. Curtea constată că motivul nu este în mod evident întemeiat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Pe fond 38. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 39. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Frydlender citată anterior). 40. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf privind aplicarea articolului 41 din Convenție 41. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 44. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 1 800 EUR pentru prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 45. Reclamantul nu prezintă nicio cerere privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interesele moratorii 46. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Sintet că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 1 800 EUR (o mie opt sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit; această sumă trebuie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinsă cerere de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 8 ianuarie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Arac