ÎCCJ, decizie (scj.ro #85576)

Declarațiile

martorilor. Martor minor. Ascultare

Hotărârea

bazată pe declarațiile unor martori minori ascultați în cursul urmăririi penale

fără  a fi prezentă una dintre persoanele arătate în art.81 C.proc.pen.,

este casabilă în temeiul art.385

9

alin.1 pct.17

1

din

același cod.

Decizia Completului de 9 judecători nr.2

din 7 ianuarie 2002

Inculpații B.A. și G.G. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a, b și e C.pen.,

reținându-se că, la 9 februarie 1998, împreună cu alte 2 persoane

neidentificate, au atacat partea vătămată și i-au sustras 1500 de dolari.

Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul București, secția a II-a penală, prin

sentința nr.204 din 18 iunie 1998, a achitat pe inculpați în temeiul

prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.c C.proc.pen., cu

motivarea că probele administrate în cauză, parțial lovite de nulitate, nu duc

la concluzia că inculpații au făcut parte din grupul de 4 persoane care au

săvârșit tâlhăria.

Apelul declarat de procuror a fost admis prin decizia nr.115/A din 22 martie

1999 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, dispunându-se

condamnarea inculpaților pentru infracțiunea menționată.

Recursurile declarate de inculpați împotriva acestei decizii au fost respinse prin

decizia nr.2140 din 26 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția

penală.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză s-a declarat recurs în anulare, cu

motivarea că instanța de apel și cea de recurs au reținut că faptele au fost

săvârșite de inculpați pe baza unor probe îndoielnice, declarațiile date de

martori în cursul urmăririi penale, pe care s-au întemeiat cele două instanțe,

fiind luate cu încălcarea dispozițiilor legii.

Recursul în anulare este fondat.

Probele pe baza cărora s-a reținut participarea inculpaților la deposedarea

victimei, prin violență, de suma menționată, pe lângă că nu sunt de natură a

convinge în mod neîndoielnic că ei s-au aflat între cei care au atacat victima,

dar nici nu au fost administrate cu respectarea dispozițiilor legale.

Sub acest din urmă aspect se constată că, potrivit art.81 C.proc.pen., poate fi

ascultat ca martor și minorul, cu precizarea că,  până la vârsta de 14

ani, ascultarea lui se face în prezența unuia dintre părinți ori a tutorelui

sau a persoanei căreia îi este încredințat minorul spre creștere și educare.

În cauză, la ascultarea ca martori de organul de urmărire penală a doi martori

minori, precum și la recunoașterea, din grup, de către aceștia a celor doi

inculpați, nu a fost prezentă vreuna dintre persoanele menționate în art.81

C.proc.pen., deși minorii nu împliniseră vârsta de 14 ani.

Mai este de observat că, în fața instanței unul dintre minori a revenit asupra

declarațiilor de la urmărirea penală, susținând că le-a dat sub influența unor

promisiuni făcute de polițiști, iar alte persoane care puteau face relatări

utile pentru stabilirea adevărului nu au fost ascultate de instanță.

Hotărârile atacate fiind supuse cazurilor de casare prevăzute în art.

385

9

alin.1 pct.17

1

și 18 C.proc.pen., recursul în anulare a fost admis,

s-au casat hotărârile pronunțate în cauză și s-a trimis dosarul la procuror

pentru completarea urmăririi penale.