ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3614/2012

Asupra contestației de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1D din 17 septembrie 2012, B.E.C.

a admis protocolul de constituire a Alianței Electorale Alianța România

Dreapta, constatând că protocolul de constituire al respectivei alianțe electorale

este întocmit și depus cu respectarea prevederilor art. 9

1

alin.

(1) și (2) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și

a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru

alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației

publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor

locali.

Împotriva deciziei din

17 septembrie 2012 a B.E.C., în temeiul art. 9

1

alin. (4) din Legea nr. 34/2008, a formulat contestație

Asociația România Dreaptă, solicitând instanței anularea deciziei B.E.C.

de admitere a protocolului de constituire a Alianței România Dreaptă și,

în consecință, respingerea protocolului de constituire menționat anterior,

având în vedere uzurparea evidentă a denumirii și a identității sale,

ceea ce conduce la ilegalitatea constituirii Alianței România Dreaptă.

În susținerea contestației,

Asociația România Dreaptă, susține, în esență, că, denumirea alianței

electorale este identică cu denumirea sa, aspect de natură a-i încălca dreptul său

la nume , ca principal atribut de identificare al persoanei juridice, ocrotit atât

de dispozițiile art. 254 din N.C.C. cât și de normele convenționale

ale C.E.D.O.

În acest sens se mai arată

că principala consecință a uzurpării denumirii România Dreaptă constă, pe de

o parte, în prejudiciul de imagine creat prin asocierea sa cu o alianță politică

electorală, și pe de altă parte, în imposibilitatea folosirii denumirii și

a desfășurării activității în conformitate cu scopul său statutar.

Prin cererea formulată

oral în ședința publică din 19 septembrie 2012, Asociația România

Dreaptă și-a completat cererea de chemare în judecată, prin invocarea unui

nou motiv de nelegalitate a deciziei B.E.C. contestate, respectiv excepția

de nulitate a Protocolului de constituire a Alianței România Dreaptă, susținând,

în acest sens, că persoanele care au semnat protocolul de constituire a alianței

electorale nu reprezentau în mod legal partidele politice implicate.

Deși prezenți

în instanță pârâții nu au formulat întâmpinare solicitând doar respingerea

contestației ca neîntemeiate pentru motivele expuse în practicaua prezentei

decizii.

Analizând contestația

formulată de Asociația România Dreaptă, în raport cu dispozițiile legale

aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Asociația România

Dreaptă susține nelegalitatea deciziei B.E.C. prin care a fost admis protocolul

de constituire a Alianței România Dreaptă prin invocarea a două aspecte de

nelegalitate a protocolului de constituire a alianței electorale, respectiv

încălcarea dreptului său la nume, ocrotit prin dispozițiile art. 254 N.C.C.,

și implicit crearea unui prejudiciu de imagine prin atragerea denumirii sale

în sfera vieții politice, precum și nelegala reprezentare a partidelor

politice semnatare a protocolului, aspecte prin care justifică un interes legitim

în promovarea prezentei contestații, în condițiile art. 9

1

alin.

(4) din Legea nr. 35/2008.

Înainte de a păși

la analiza criticilor propriu-zise referitoare la denumirea alianței electorale

a cărei protocol de constituire a fost admis prin decizia BEC contestată, Înalta

Curte consideră că se impune a sublinia două aspecte esențiale în soluționarea

prezentei contestații, respectiv faptul că nu există identitate între noțiunea

de alianță electorală și noțiunea de alianță politică așa

cum sunt ele definite în art. 2 pct. 7 și pct. 8 din Legea nr. 35/2008 și

prin urmare dispozițiile Legii partidelor politice nr. 14/2003 nu sunt incidente

în cauză, iar pe de altă parte faptul că legalitatea deciziei din 17 septembrie

2012, a B.E.C., se impune a fi verificată în limitele procedurii de urgență

prevăzută de alin. (6) al art. 9

1

și prin raportare la condițiile

impuse de art. 9

1

alin. (1) din Legea nr. 35/2008, dispoziții la

care se face referire și în conținutul deciziei B.E.C. contestate în prezenta

cauză.

Astfel, din simpla lecturare a Protocolului încheiat la data de 16

septembrie 2012,

Înalta Curte constată că în cauză

este vorba de încheierea, între trei partide politice, la nivel național, a

unei alianțe electorală, în scopul participării la alegerile pentru Camera

Deputaților și Senat, sub o denumire ce nu este utilizată de o altă alianță,

fiind așadar îndeplinite condițiile impuse de art. 9

1

alin. (1)

din Legea

nr. 35/2008, cum în mod corect a apreciat și B.E.C. în hotărârea contestată.

Totodată, Înalta Curte constată că fiind vorba de o alianță electorală

și nu de o alianță politică nu se impunea verificarea de către B.E.C.

a condițiilor de înregistrare impuse de Legea nr. 14/2003, la aprobarea protocolului

de constituire.

În ceea ce privește

denumirea sub care s-a constituit alianța electorală, denumire care, în opinia

contestatoarei, a fost aleasă cu încălcarea vădită a drepturilor sale și prin

uzurparea identității Asociației România Dreaptă, Înalta Curte constată

că nu poate primi, în cadrul acestei proceduri, susținerile contestatoarei.

Astfel, este fără putere

de tăgadă că legea protejează dreptul la nume al oricărei persoane fizice sau juridice,

ca principal element de identificare, dar

cum denumirea

este doar unul din elementele de identificare ale persoanelor juridice nu se poate

reține o confuzie între Asociația România Dreaptă, persoană juridică fără

scop patrimonial și Alianța Electorală România Dreaptă, constituită cu

caracter temporar și cu un scop strict electoral, cum în mod greșit susține

contestatoarea, care prin scopul pentru care a fost constituită, obiectul său de

activitate, activitățile desfășurate până în prezent în spațiul public,

se deosebește fără echivoc de o alianța electorală, chiar și în condițiile

unei denumiri identice.

Totodată, este de necontestat,

în raport de înscrisurile depuse de Asociația România Dreaptă la dosarul cauzei,

că în calitate de persoană juridică aceasta a obținut în condițiile O.G.

nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, denumirea de România

Dreaptă, ceea ce îi deschide calea apărării dreptului la nume în condițiile

art. 254 din N.C.C., însă

constituirea în sine a unei

alianțe electorale, prin scopul și durata asocierii, nu poate fi apreciată

de plano drept o încălcare a dreptului la nume al contestatoarei.

Înalta Curte nu va primi

nici argumentul potrivit căruia persoanele semnatare ale protocolului de constituire

a Alianței România Dreaptă nu aveau dreptul de reprezentare a partidelor politice

implicate, în condițiile în care prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei

s-a făcut dovada legalei reprezentări a celor trei partide politice componente ale

Alianței România Dreaptă.

Prin urmare, constatând

că, nu pot fi reținute cele două motive de nelegalitate invocate de Asociația

România Dreaptă, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 9

1

alin. (6)

din Legea nr. 35/2008, contestația formulată împotriva deciziei din 17 septembrie

2012 a B.E.C., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația formulată

de A.R.D. împotriva deciziei din 17 septembrie 2012 al B.E.C., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.