ÎCCJ, decizie (scj.ro #85370)

Conflict

negativ de competență. Competența soluționării în fond a contestației având ca

obiect anularea unei decizii de imputare emise de directorul unui spital

privind un salariat care nu intră sub incidența de aplicare a art.41 din Legea

nr. 94/1992

Legea

nr. 94/1992

, art. 41

C.

proc. civ

., art.2  pct.1 litb

1

)

În ipoteza dată, actul de

imputație nu privește o persoană vizată prin art.41 din Legea nr.94/1992,

astfel încât competența de soluționare a contestației revine instanței care

judecă litigiile de muncă (tribunalul), întrucât dispozițiile de exceptare de

la normele dreptului comun limitează competența instanțelor Curții de Conturi

de judecare a contestațiilor împotriva actelor de imputație numai la situațiile

indicate în art.41 din lege.

(Secția de contencios

administrativ, decizia nr.2093 din 29 mai 2003)

Prin contestația formulată la Tribunalul Bistrița-Năsăud, reclamanta AR a

solicitat anularea deciziei de imputare nr.177 din 31 mai 2002 emisă de

directorul Spitalului Orășenesc Năsăud pentru suma de 4.262.442 lei,

reprezentând  drepturi salariale încasate necuvenit pe perioada iunie 2001

– 30 aprilie 2002.

Tribunalul Bistrița-Năsăud și-a declinat competența în favoarea Colegiului

Jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi a județului Bistrița-Năsăud,

reținând că suma imputată reprezintă drepturi salariale ale persoanelor care

fac parte din categoria celor enumerate la art.41 din Legea nr.94/1992,

republicată, acordate greșit din vina conducerii spitalului, împrejurare

reținută în Raportul de control intermediar, întocmit de Direcția de control

financiar ulterior de la Camera de Conturi a județului Bistrița-Năsăud.

Spitalul este o instituție publică finanțată de la buget, astfel că se

încadrează în categoria persoanelor juridice supuse controlului și jurisdicției

organelor din sistemul Curții de Conturi.

Colegiul Jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi a județului

Bistrița-Năsăud și-a declinat competența de soluționare a contestației în

favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținând că beneficiarii sumelor

încasate necuvenit, contestatori ai deciziilor de imputare emise în temeiul

art.106 și 108 din C. muncii în vigoare la data respectivă nu au calitatea

cerută de prevederile art.40 și 41 din Legea nr.94/1992, republicată și nici nu

au participat la producerea prejudiciului împreună cu conducerea spitalului,

vinovată de majorarea nelegală a salariilor personalului.

Curtea constată că soluționarea contestației este de competența Tribunalului

Bistrița-Năsăud, conform prevederilor art.2 lit.b

1

din C. proc. civ.

În

conformitate cu dispozițiile art.41 din Legea nr.94/1992 sunt supuse judecării

instanțelor Curții de Conturi contestațiile introduse împotriva actelor de

imputație de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către

ceilalți salariați care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor

cauzate persoanelor juridice prevăzute în art.18 din lege.

La

stabilirea competenței materiale a instanțelor Curții de Conturi, se constată

că legea are în vedere atât criteriul persoanei juridice controlate, indicate

de dispozițiile art.18-20 din Legea nr.94/1992, cât și acela al calității

persoanelor fizice răspunzătoare. În ce privește calitatea persoanei fizice

răspunzătoare, potrivit dispozițiilor art.40 și 41 din Legea nr.94/1992,

aceasta trebuie să fie administrator, gestionar sau contabil al persoanei

juridice supuse controlului organelor Curții de Conturi, ceea ce nu este cazul

în speță. Alte persoane pot fi judecate de instanțele Curții de Conturi numai

dacă au participat la producerea prejudiciului împreună cu administratorul,

gestionarul sau contabilul persoanei juridice controlate.

În cazul de față, decizia de imputare s-a emis în sarcina unui simplu salariat,

beneficiar al unor drepturi salariale necuvenite, persoană care nu a participat

în nici un mod la producerea prejudiciului. Paguba a fost cauzată în

patrimoniul spitalului, exclusiv din culpa conducerii spitalului, care a

majorat cu 10%, în mod nelegal, salariile de încadrare unei părți din personal.

În

ipoteza dată, actul de imputație nu privește o persoană vizată prin art.41 din

Legea nr.94/1992, astfel încât competența de soluționare a contestației revine

instanței care judecă litigiile de muncă (tribunalul), întrucât dispozițiile de

exceptare de la normele dreptului comun limitează competența instanțelor Curții

de Conturi de judecare a contestațiilor împotriva actelor de imputație numai la

situațiile indicate în art.41 din lege. Întrucât nu sunt îndeplinite cerințele

art.41 din Legea nr.94/1992, contestația la decizia de imputație are natura

juridică a unui conflict de muncă și competența materială de soluționare a

cauzei aparține tribunalului.

Astfel, Curtea a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe AR și

Spitalul Orășenesc Năsăud în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.