ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înaintată la 24

iunie 2002 Tribunalului Bistrița Năsăud, reclamanta B.L. a solicitat ca în

contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc Năsăud să se dispună anularea

deciziei de imputare nr. 146 din 31 mai 2002, emisă de conducerea pârâtului

pentru recuperarea sumei de 4.683.324 lei reprezentând drepturi salariale

acordate și încasate necuvenit.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin

sentința civilă nr. 359 din 6 septembrie 2002, a declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Colegiului jurisdicțional de pe lângă Camera

de Conturi a județului Bistrița Năsăud.

Această sentință a rămas definitivă

prin nerecurare, dosarul fiind trimis Colegiului jurisdicțional.

A reținut instanța sesizată că suma reprezintă drepturi

salariale acordate greșit reclamantei din vina conducerii spitalului,

împrejurare reținută în Raportul de control interimar din 31 mai 2002 al

Direcției de Control Ulterior, că în speță sunt aplicabile prevederile art. 41

din Legea nr. 94/1992, reclamanta fiind beneficiara sumelor necuvenite, iar

spitalul este unitate publică finanțată de la buget, astfel că se încadrează în

categoria persoanelor juridice supuse controlului Curții de Conturi, conform

prevederilor art. 18 din Legea nr. 94/1992.

Tribunalul a mai reținut că spitalul funcționând pe

principiul autonomiei financiare, conducerea acestuia, în calitate de ordonator

de credite, răspunde pentru prejudiciul cauzat, chiar dacă pentru recuperarea

prejudiciului s-a apelat la imputarea sumelor de la persoanele care au

beneficiat direct de sumele necuvenite.

S-a concluzionat că în acest mod la

producerea pagubei au concurat atât conducerea Spitalului Orășenesc, cât și

reclamanta și alți salariați beneficiari în mod necuvenit a unor drepturi

salariale acordate nelegal și că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din legea

citată.

Colegiul jurisdicțional al Camerei

de Conturi Bistrița Năsăud, prin sentința nr. 48 din 22 octombrie 2002, a

declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud și

cauza a fost trimisă Curții Supreme de Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și a

art. 50 din Legea nr. 92/1992.

Colegiul jurisdicțional a reținut în

motivarea soluției că vinovată de producerea pagubei prin majorarea nelegală a

salariilor personalului spitalului se face conducerea acestei unități bugetare

și că pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit au fost emise deciziile de

imputare în baza art. 106 C. muncii, în vigoare la data controlului, având în

vedere că nu trecuse mai mult de un an de la data primirii sumelor.

A apreciat Colegiul jurisdicțional

că beneficiarii sumelor, deci și reclamanta B.L., nu are calitatea cerută de

art. 40 și 41 din lege și nici nu au participat la producerea prejudiciului,

astfel că pentru soluționarea contestației împotriva deciziei de imputare nr.

146/2000 competența aparține tribunalului conform art. 2 lit. b

1

) C.

proc. civ. și art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

Examinând cauza, Curtea constată că

pentru soluționarea contestației competența materială de rezolvare a acesteia

aparține tribunalului, în temeiul prevederilor art. 2 lit. b

1

) C.

proc. civ., pentru considerentele ce se vor expune:

Din cuprinsul și analiza

prevederilor art. 41 al Legii nr. 94/1992 rezultă că sunt supuse judecății

instanțelor Curții de Conturi contestațiile formulate împotriva actelor de

imputație de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către

ceilalți salariați care au participat împreună cu aceștia la producerea

pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute în art. 18 din Lege.

Este, deci, o cerință a legii în

stabilirea competențelor instanțelor Curții de Conturi ce se referă la

calitatea persoanei fizice răspunzătoare care trebuie să fie administrator,

gestionar sau contabil al persoanei juridice, ceea ce în speță nu este cazul,

iar răspunderea pentru alte persoane ce pot fi judecate de instanțele Curții de

Conturi poate fi atrasă numai dacă au participat la producerea pagubei printr-o

activitate directă și efectivă, împreună cu persoanele ce au calitatea deja

menționată.

Contestatorul-reclamant nu are nici

o funcție și calitate din cele prevăzute în art. 41, fiind asistent medical,

care a beneficiat de o majorare salarială necuvenită, din culpa exclusivă a

conducerii spitalului, nu prin participarea sa directă la producerea pagubei.

Cum în ipoteza dată, actul nu

privește o persoană vizată de prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992,

competența de soluționare revine instanței ce soluționează litigiile de muncă –

tribunalul –, întrucât dispozițiile de exceptare de la normele dreptului comun

limitează competența instanțelor Curții de Conturi de judecare a contestațiilor

împotriva actelor de imputare numai la situațiile expres prevăzute de art. 41

al Legii nr. 94/1992.

În consecință, contestația formulată

de B.L. împotriva deciziei de imputare nr. 146/2002 are natura juridică a unui

conflict de muncă și competența de soluționare revine tribunalului conform art.

2 lit. b

1

) C. proc. civ., cu referire la art. 71, 73 și urm. din

Legea nr. 169/1999, cauza urmând a fi trimisă Tribunalului Bistrița Năsăud,

secția conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe B.L. și Spitalul Orășenesc Năsăud în favoarea Tribunalului

Bistrița Năsăud.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 mai 2003.