ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 444/2003

Asupra conflictului negativ de

competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația formulată la data

de 24 iunie 2002 la Tribunalul Bistrița Năsăud, D.R. a solicitat anularea

deciziei de imputare nr. 181/2002 emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud pentru

suma de 4.414.218 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.

Prin sentința civilă nr. 406 din 6

septembrie 2002 Tribunalul Bistrița Năsăud a declinat competența de soluționare

a contestației în favoarea Colegiului jurisdicțional. S-a reținut că suma

imputată reprezintă drepturi salariale acordate greșit unor salariați din vina

conducerii spitalului împrejurare reținută în Raportul de control intermediar

din 31 mai 2002 al D.C.F.U a județului Bistrița – Năsăud, persoane care fac

parte din categoria celor enumerate în art. 41 din Legea nr. 94/1992, iar spitalul

este unitate publică finanțată de buget, astfel că se încadrează în categoria

persoanelor juridice supuse controlului Curții de Conturi, conform

dispozițiilor art. 18 lit. e) din Legea nr. 94/1992. Tribunalul a mai reținut

că spitalul, funcționând pe principiul autonomiei financiare, conducerea

acestuia, în calitate de ordonator de credite răspunde pentru prejudiciul

cauzat, chiar dacă pentru recuperarea prejudiciului s-a apelat la imputarea

sumelor de la persoanele care au beneficiat efectiv de sumele necuvenite. S-a

concluzionat că în acest mod, la producerea pagubei au concurat atât conducerea

spitalului, cât și salariații beneficiari și că sunt aplicabile dispozițiile

art. 41 din Legea nr. 94/1992 .

Prin sentința nr. 58/2002 a Camerei

de Conturi a județului Bistrița-Năsăud Colegiul jurisdicțional și-a declinat

competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului

Bistrița-Năsăud și cauza a fost trimisă Curții Supreme de Justiție în vederea

soluționării conflictului negativ de competență, conform art 20 pct. 2 C. proc.

civ. și art. 50 din Legea nr. 94/1992.

Colegiul jurisdicțional a reținut că

vinovată de majorarea nelegală a salariilor personalului spitalului se face de

conducerea acestuia. În timpul controlului efectuat de D.C.F.U Bistrița –

Năsăud, au fost emise decizii de imputare în baza art. 106 și 108 teza 2 C.

Muncii, de către conducerea spitalului pentru recuperarea sumelor de la

beneficiari având în vedere că de la data primirii sumelor nu trecuse mai mult

de un an. Cum beneficiarii sumelor nu au calitatea cerută de dispozițiile art.

40 și 41 din Legea nr. 94/1992 și nici nu au participat la producerea

prejudiciului, competența de soluționare a contestației împotriva deciziei de

imputare aparține tribunalului conform art. 2 lit. b

1

) C. proc. civ.

și art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

Verificând cauza, Curtea apreciază

că aparține tribunalului competența materială de soluționare a pricinii în

temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) pct. 1 C. proc. civ., pentru următoarele

considerente.

În conformitate cu dispozițiile art.

41 din Legea nr. 94/1992 sunt supuse judecării instanțelor Curții de Conturi

contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către

administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați

care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate

persoanelor juridice prevăzute în art. 18 din lege.

La stabilirea competenței materiale a instanțelor

Curții de Conturi, se constată că legea are în vedere atât criteriul persoanei

juridice centrale indicate de dispozițiile art. 18–20 din Legea nr. 94/1992,

cît și acela al calității persoanelor fizice răspunzătoare. În ce privește

calitatea persoanei fizice răspunzătoare, potrivit dispozițiilor art. 40 și 41

din Legea nr. 94/1992, aceasta trebuia să fie administrator, gestionar sau

contabil al persoanei juridice supus controlului organelor Curții de Conturi,

ceea ce nu este cazul în speță. Alte persoane pot fi judecate de instanțele

Curții de Conturi numai dacă au participat la producerea prejudiciului împreună

cu administratorul, gestionarul sau contabilul persoanei juridice controlate.

În cazul de față decizia de imputare

s-a emis în sarcina unui simplu salariat, beneficiar al unor drepturi salariale

necuvenite, persoană care nu a participat în nici un mod la producerea

prejudiciului. Paguba a fost cauzată în patrimoniul spitalului exclusiv din

culpa conducerii spitalului care a majorat cu 10%, în mod nelegal, salariile de

încadrare a unei părți din procesul verbal.

În ipoteza dată actul de imputație

nu privește o persoană vizată prin art. 41 din Legea nr. 94/1992 astfel încât

competența de soluționare a contestației revine instanței care judecă litigiile

de muncă (tribunalul), întrucât dispozițiile de exceptare de la normele dreptului

comun limitează competența instanțelor Curții de Conturi de judecare a

contestațiilor împotriva actelor de imputație numai la situațiile indicate în

art. 41 din lege.

Întrucât nu sunt îndeplinite

cerințele art. 41 din Legea nr. 94/1992, contestația la decizia de imputație

are natura juridică a unui conflict de muncă și competența materială de

soluționare a cauzei aparține tribunalului.

Pe cale de consecință, în baza art.

2 lit. b) C. proc. civ. cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999,

cauza va fi înaintată Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe D.R. și Spitalul orășenesc Năsăud, în favoarea Tribunalului

Bistrița-Năsăud, secția conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2003.