ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 443/2003

Asupra conflictului negativ de

competență ;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația formulată la data

de 24 iunie 2002, la Tribunalul Bistrița Năsăud, C.A. a solicitat anularea

deciziei de imputare nr. 89/2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud, pentru

suma de 4.426.425 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.

Prin sentința civilă nr. 370 din 6

septembrie 2002, Tribunalul Bistrița Năsăud a declinat competența de

soluționare a contestației, în favoarea Colegiului jurisdicțional. S-a reținut

că suma imputată reprezintă drepturi salariale acordate greșit unor salariați,

din vina conducerii spitalului, împrejurare reținută în raportul de control

intermediar din 31 mai 2002 al Direcției de Control Financiar Ulterior a

județului Bistrița Năsăud, persoane care fac parte din categoria celor

enumerate în art. 41 din Legea nr. 94/1992, iar spitalul este unitate publică

finanțată de buget, astfel că se încadrează în categoria persoanelor juridice

supuse controlului Curții de Conturi, conform dispozițiilor art. 18 lit. e) din

Legea nr. 94/1992. Tribunalul a mai reținut că spitalul, funcționând pe

principiul autonomiei financiare, conducerea acestuia, în calitate de ordonator

de credite, răspunde pentru prejudiciul cauzat, chiar dacă pentru recuperarea

prejudiciului s-a apelat la imputarea sumelor de la persoanele care au

beneficiat efectiv de sumele necuvenite. S-a concluzionat că în acest mod, la

producerea pagubei au concurat atât conducerea spitalului, cât și salariații

beneficiari și că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992 .

Prin sentința nr. 55/2002, a Camerei

de Conturi a județului Bistrița Năsăud, Colegiul jurisdicțional, s-a declinat

competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Bistrița

Năsăud și cauza a fost trimisă Curții Supreme de Justiție, în vederea soluționării

conflictului negativ de competență, conform art. 20 pct. 2 C. proc. civ. și

art. 50 din Legea nr. 94/1992.

Colegiul jurisdicțional a reținut că

vinovată de majorarea nelegală a salariilor personalului spitalului, se face

conducerea acestuia. În timpul controlului efectuat de Direcția de Control

Financiar Ulterior Bistrița Năsăud, au fost emise decizii de imputare, în baza

art. 106 și art. 108 teza a II-a C. muncii, de către conducerea spitalului,

pentru recuperarea sumelor de la beneficiari, având în vedere că de la data

primirii sumelor nu trecuse mai mult de un an. Cum beneficiarii sumelor nu au

calitatea cerută de dispozițiile art. 40 și 41 din Legea nr. 94/1992 și nici nu

au participat la producerea prejudiciului, competența de soluționare a contestației

împotriva deciziei de imputare aparține tribunalului, conform art. 2 lit. b

1

)

C. proc. civ. și art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

Verificând cauza, Curtea apreciază

că aparține tribunalului, competența materială de soluționare a pricinii, în

temeiul dispozițiilor art. 2 lit. b) pct. 1 C. proc. civ., pentru următoarele

considerente.

În conformitate cu dispozițiile art.

41 din Legea nr. 94/1992, sunt supuse judecării instanțelor Curții de Conturi,

contestațiile introduse împotriva actelor de imputație, de către

administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați

care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate

persoanelor juridice, prevăzute în art. 18 din lege.

La stabilirea competenței materiale a instanțelor

Curții de Conturi, se constată că legea are în vedere atât criteriul persoanei

juridice centrale indicate de dispozițiile art. 18–20 din Legea nr. 94/1992,

cît și acela al calității persoanelor fizice răspunzătoare. În ce privește

calitatea persoanei fizice răspunzătoare, potrivit dispozițiilor art. 40 și 41

din Legea nr. 94/1992, aceasta trebuia să fie administrator, gestionar sau

contabil al persoanei juridice supus controlului organelor Curții de Conturi,

ceea ce nu este cazul în speță. Alte persoane pot fi judecate de instanțele

Curții de Conturi, numai dacă au participat la producerea prejudiciului

împreună cu administratorul, gestionarul sau contabilul persoanei juridice

controlate.

În cazul de față, decizia de

imputare s-a emis în sarcina unui simplu salariat, beneficiar al unor drepturi

salariale necuvenite, persoană care nu a participat în nici un mod la

producerea prejudiciului. Paguba a fost cauzată în patrimoniul spitalului,

exclusiv din culpa conducerii spitalului, care a majorat cu 10%, în mod

nelegal, salariile de încadrare a unei părți din personal.

În ipoteza dată, actul de imputație

nu privește o persoană vizată prin art. 41 din Legea nr. 94/1992, astfel încât

competența de soluționare a contestației revine instanței care judecă litigiile

de muncă (tribunalul), întrucât dispozițiile de exceptare de la normele

dreptului comun limitează competența instanțelor Curții de Conturi, de judecare

a contestațiilor împotriva actelor de imputație, numai la situațiile indicate

în art. 41 din lege.

Întrucât nu sunt îndeplinite

cerințele art. 41 din Legea nr. 94/1992, contestația la decizia de imputație

are natura juridică a unui conflict de muncă și competența materială de

soluționare a cauzei aparține tribunalului.

Pe cale de consecință, în baza art.

2 lit. b) C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr.

168/1999, cauza va fi înaintată Tribunalului Bistrița Năsăud, secția conflicte

de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe C.A. și Spitalul Orășenesc Năsăud, în favoarea Tribunalului

Bistrița Năsăud, secția conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2003.