ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

S.A. a solicitat anularea deciziei

de imputare nr. 186/2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud, prin care i s-a

imputat suma de 3.388.983 lei, reprezentând drepturi salariale încasate

necuvenit.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin

sentința civilă nr. 377/F/2002 din 6 septembrie 2002, și-a declinat competența

la Colegiul jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi a județului Bistrița,

reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992.

Colegiul jurisdicțional de pe lângă

Camera de Conturi a județului Bistrița Năsăud, prin sentința nr. 112 din 22

octombrie 2002, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița

Năsăud, invocând faptul că decizia de imputare s-a emis în sarcina unui simplu

salariat, beneficiar al unor drepturi salariale necuvenite și deci, în cauză,

nu sunt incidente dispozițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992. Constatând ivirea

conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ, pentru pronunțarea regulatorului

de competență, potrivit art. 50 din Legea Curții de Conturi nr. 94/1992,

modificată.

Examinând actele dosarului, se

constată în raport cu obiectul contestației, că în cauză, competența materială

revine Tribunalului Bistrița Năsăud.

Potrivit art. 41 din Legea nr.

94/1992, modificată, sunt supuse judecății instanțelor Curții de Conturi,

contestațiile introduse împotriva actelor de imputare de către administratorii,

gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați care au participat

împreună cu aceștia la producerea pagubei cauzate persoanelor juridice

prevăzute în art. 18 din lege.

Din redactarea textelor de mai sus

rezultă că în stabilirea competenței materiale a instanțelor Curții de Conturi,

se are în vedere atât criteriul persoanei juridice indicate de dispozițiile

art. 18-20 din Legea nr. 94/1992, modificată, cât și acela al calității

persoanelor fizice răspunzătoare, care, potrivit art. 40 și 41 din lege,

trebuie să fie administrator, gestionar sau contabil al persoanei juridice,

supus controlului organelor Curții de Conturi; alte persoane pot fi judecate de

instanțele Curții de Conturi, numai în situația în care au participat la

producerea pagubei împreună cu administratorul, gestionarul sau contabilul

persoanei juridice controlate.

În cauză, decizia de imputare

privește un salariat din cadrul Spitalului Orășenesc Năsăud, beneficiar al unor

drepturi salariale necuvenite; această persoană nu a participat în vreun mod la

producerea pagubei, paguba fiind cauzată, potrivit Raportului de control

intermediar din 31 mai 2002, din culpa conducerii spitalului, care a majorat în

mod nelegal cu 10%, salariile de încadrare a personalului din cadrul

spitalului.

Așadar, în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992, modificată, întrucât contestația la

decizia de imputare are natura juridică a unui conflict de muncă.

În consecință, competența materială

pentru soluționarea acestui conflict de muncă, revine Tribunalului Bistrița

Năsăud, nu Colegiului jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi a județului

Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe Simionese Ana și Spitalul Orășenesc Năsăud, în favoarea

Tribunalului Bistrița Năsăud.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.