ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2093/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația formulată la 24

iunie 2002 la Tribunalul Bistrița Năsăud, reclamanta A.R. a solicitat anularea

deciziei de imputare nr. 177 din 31 mai 2002, emisă de directorul Spitalului

Orășenesc Năsăud, pentru suma de 4.262.442 lei, reprezentând drepturi salariale

încasate necuvenit pe perioada iunie 2001 – 30 aprilie 2002.

Prin sentința civilă nr. 363/F din 6

septembrie 2002, Tribunalul Bistrița Năsăud și-a declinat competența în

favoarea Colegiului jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi a județului

Bistrița Năsăud, reținând că suma imputată reprezintă drepturi salariale

acordate greșit din vina conducerii spitalului, împrejurare reținută în

Raportul de control intermediar nr. 1855 din 31 mai 2002, întocmit de Direcția

de Control Financiar Ulterior de la Camera de Conturi a județului Bistrița

Năsăud, persoane care fac parte din categoria celor enumerate la art. 41 din

Legea nr. 94/1992, republicată, iar spitalul este o instituție publică

finanțată de la buget, astfel că se încadrează în categoria persoanelor

juridice supuse controlului și jurisdicției organelor din sistemul Curții de

Conturi.

Colegiul jurisdicțional de pe lângă

Camera de Conturi a județului Bistrița Năsăud, prin sentința nr. 42 din 22

octombrie 2002, și-a declinat competența de soluționare a contestației în

favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, reținând că beneficiarii sumelor

încasate necuvenit, contestatori ai deciziilor de imputare emise în temeiul

art. 106 și 108 C. muncii, în vigoare la data respectivă, nu au calitatea

cerută de prevederile art. 40 și 41 din Legea nr. 94/1992, republicată și nici

nu au participat la producerea prejudiciului împreună cu conducerea spitalului,

vinovată de majorarea nelegală a salariilor personalului.

Curtea constată că soluționarea contestației

este de competența Tribunalului Bistrița Năsăud, conform prevederilor art. 2

lit. b

1

) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art.

41 din Legea nr. 94/1992 sunt supuse judecării instanțelor Curții de Conturi,

contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către

administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați

care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate

persoanelor juridice, prevăzute în art. 18 din lege.

La stabilirea competenței materiale

a instanțelor Curții de Conturi, se constată că legea are în vedere atât

criteriul persoanei juridice controlate, indicate de dispozițiile art. 18-20

din Legea nr. 94/1992, cât și acela al calității persoanelor fizice

răspunzătoare. În ce privește calitatea persoanei fizice răspunzătoare,

potrivit dispozițiilor art. 40 și 41 din Legea nr. 94/1992, aceasta trebuie să

fie administrator, gestionar sau contabil al persoanei juridice supuse

controlului organelor Curții de Conturi, ceea ce nu este cazul în speță. Alte

persoane pot fi judecate de instanțele Curții de Conturi, numai dacă au

participat la producerea prejudiciului împreună cu administratorul, gestionarul

sau contabilul persoanei juridice controlate.

În cazul de față decizia de imputare

s-a emis în sarcina unui simplu salariat, beneficiar al unor drepturi salariale

necuvenite, persoană care nu a participat în nici un mod la producerea

prejudiciului. Paguba a fost cauzată în patrimoniul spitalului, exclusiv din

culpa conducerii spitalului, care a majorat cu 10%, în mod nelegal, salariile

de încadrare unei părți din personal.

În ipoteza dată, actul de imputație

nu privește o persoană vizată prin art. 41 din Legea nr. 94/1992, astfel încât

competența de soluționare a contestației revine instanței care judecă litigiile

de muncă (tribunalul), întrucât dispozițiile de exceptare de la normele

dreptului comun limitează competența instanțelor Curții de Conturi, de judecare

a contestațiilor împotriva actelor de imputație numai la situațiile indicate în

art. 41 din lege.

Întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 41 din

Legea nr. 94/1992, contestația la decizia de imputație are natura juridică a

unui conflict de muncă și competența materială de soluționare a cauzei aparține

tribunalului.

Pe cale de consecință, în baza art.

2 lit. b

1

) C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din

Legea nr. 168/1999, cauza va fi înaintată Tribunalului Bistrița Năsăud, secția

conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe A.R. și Spitalul Orășenesc Năsăud, în favoarea Tribunalului

Bistrița Năsăud.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 mai 2003.