ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2013

Prin Sentința civilă

nr. 400 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 2401/63/2006,

s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată, formulată de

contestatoarea Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu intimații D.M.,

D.D.C., D.A.S. , Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

S-a respins cererea

intimaților D.M., D.D.C., D.A.S. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca

neîntemeiată.

În pronunțarea

acestei sentințe instanța de fond a reținut, în esență, că nu sunt necesare

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu

reprezentat de Sentința civilă nr. 97 din 16 aprilie 2008, pronunțată de

Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 2401/63/2006, în sensul dispozițiilor art. 399

C. proc. civ., că somația emisă la data de 4 februarie 2011 de BEJ S.C.D. în

Dosarul de executare nr. 516/E/2010 cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.

387 C. proc. civ., alte cauze de nulitate nefiind invocate de contestatoare.

În ce privește

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimați,

instanța a respins-o, întrucât nu a fost dovedită.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel intimații D.D.C. și D.A.S., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie față de faptul că instanța a respins ca

neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, cu încălcarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 13 din 21 februarie 2012, a admis

apelul intimaților, a schimbat sentința apelată în sensul că a obligat

contestatoarea la 1000 RON cheltuieli de judecată, menținând restul

dispozițiilor sentinței.

În fundamentarea

acestei decizii instanța de control judiciar, raportându-se la art. 274 alin.

(3) C. proc. civ. a constat că se impune reducerea cuantumului onorariului de

avocat, ca temei al cererii privind cheltuielile de judecată, față de obiectul

și complexitatea litigiului și de munca prestată de apărător, dosarul fiind

soluționat la al treilea termen de judecată, fără ca apărătorul să fi formulat

întâmpinare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs contestatorii D.D.C. și D.A.S. solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, în

sensul de a se înlătura măsura reducerii onorariului de avocat stabilită de

către instanța de apel.

Deși recurenții nu

încadrează în drept criticile aduse deciziei atacate, dezvoltarea acestora

permite circumstanțierea acestora motivului de nelegalitate reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând în esență, interpretarea și aplicarea

greșită de către instanță a dispozițiilor art. 273 alin. (3) C. proc. civ., în

raport de datele speței.

În dezvoltarea

acestui motiv de nelegalitate, recurenții arată că, procedând la reducerea

onorariului de avocat achitat de pârâtă, instanța de apel nu a ținut seama de

criteriile la care se referă art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv

valoarea pricinii și munca depusă de avocat, neverificând proporționalitatea

onorariului în raport cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în

cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea

litigiului.

Precizează recurenții

că art. 274 alin. (3) C. proc. civ., este menit să împiedice abuzul de drept,

prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a

permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe

parcursul procesului și că prin reducerea onorariului plătit avocatului pârâta

ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată,

deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu

avocatul un onorariu exagerat.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că

recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 274

alin(3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze

onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor

minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de

mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Practica în această materie

a Curții Europene a Drepturilor Omului statuează în sensul că partea care a

câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în

măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil

(cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții

împotriva României, Raicu împotriva României).

În același sens

dispune și Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin

care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274

alin. (3) C. proc. civ.

Contrar susținerilor

recurentei, prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu

s-au încălcat dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesiei

de avocat menționate care consacră principiul obligativității respectării

contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților

contractante.

Prin reducerea

cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut

procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l

modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar

apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie

suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Referitor la

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta este relevantă sub

aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela că cheltuielile de

judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are

câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale

și rezonabile.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de

a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenții D.D.C. și D.A.S. împotriva Deciziei nr. 13 din 21

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG