ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2013

Prin Sentința civilă nr. 400 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 2401/63/2006, s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată, formulată de contestatoarea Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu intimații D.M., D.D.C., D.A.S. , Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor. S-a respins cererea intimaților D.M., D.D.C., D.A.S. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. În pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a reținut, în esență, că nu sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 97 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 2401/63/2006, în sensul dispozițiilor art. 399 C. proc.

civ., că somația emisă la data de 4 februarie 2011 de BEJ S.C.D. în Dosarul de executare nr. 516/E/2010 cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 387 C. proc. civ., alte cauze de nulitate nefiind invocate de contestatoare. În ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimați, instanța a respins-o, întrucât nu a fost dovedită. Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimații D.D.C. și D.A.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie față de faptul că instanța a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, cu încălcarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 13 din 21 februarie 2012, a admis apelul intimaților, a schimbat sentința apelată în sensul că a obligat contestatoarea la 1000 RON cheltuieli de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței.

În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar, raportându-se la art. 274 alin. (3) C. proc. civ. a constat că se impune reducerea cuantumului onorariului de avocat, ca temei al cererii privind cheltuielile de judecată, față de obiectul și complexitatea litigiului și de munca prestată de apărător, dosarul fiind soluționat la al treilea termen de judecată, fără ca apărătorul să fi formulat întâmpinare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii D.D.C. și D.A.S. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, în sensul de a se înlătura măsura reducerii onorariului de avocat stabilită de către instanța de apel. Deși recurenții nu încadrează în drept criticile aduse deciziei atacate, dezvoltarea acestora permite circumstanțierea acestora motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., acestea vizând în esență, interpretarea și aplicarea greșită de către instanță a dispozițiilor art. 273 alin. (3) C. proc. civ., în raport de datele speței. În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, recurenții arată că, procedând la reducerea onorariului de avocat achitat de pârâtă, instanța de apel nu a ținut seama de criteriile la care se referă art. 274 alin. (3) C. proc. civ., respectiv valoarea pricinii și munca depusă de avocat, neverificând proporționalitatea onorariului în raport cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Precizează recurenții că art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului și că prin reducerea onorariului plătit avocatului pârâta ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat. Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Potrivit art. 274 alin(3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului statuează în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva României, Raicu împotriva României). În același sens dispune și Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Contrar susținerilor recurentei, prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu s-au încălcat dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat menționate care consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților contractante.

Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală. Referitor la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții D.D.C. și D.A.S. împotriva Deciziei nr. 13 din 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG