ÎCCJ, decizie (scj.ro #84772)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84772) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

TVA. Societate comercială cu obiect unic de activitate.

Imposibilitatea dobândirii calității de

persoană

impozabila cu regim mixt.

Codul

fiscal, art. 141 și art. 147

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: persoană impozabila cu regim mixt

Societate comercială. Obiect

unic de activitate

TVA. Drept de deducere

O

societate care, potrivit legii este obligată să aibă un obiect

unic de activitate, și care beneficiază în temeiul art. 141 din Codul

fiscal, de scutire de TVA pentru operațiunile de interes general

desfășurate, nu poate obține dreptul de deducere a TVA pentru

achiziționarea unor bunuri utilizate în alt scop decât acela pentru care

este autorizată, regimul fiscal mixt neoperând în această

situație

.

Decizia

nr. 734 din 13 februarie 2013

Prin

acțiunea înregistrată la 7 iunie 2010, reclamanta S.C. „MED” S.R.L.

Galați a  solicitat anularea  deciziei   de impunere nr. 140/16.02.2010

și a deciziei nr. 90/14.04.2010 întocmite de pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Galați cu

privire  la TVA  în sumă  de 624.164 lei.

În

motivarea   acțiunii, reclamanta   a  susținut că în mod

nelegal   organul   de inspecție   fiscală   nu i-a  acordat  drept

de rambursare pentru TVA  în sumă   de 657.016,40   lei aferentă echipamentului

medical „Sistem  de imagistică prin Rezonanță Magnetică YY

1,5T”, achiziționat   în scopul încheierii  după efectuarea

operațiunilor de instalare și efectuare a   probelor către

S.C. „R” S.R.L.

Reclamanta

a  considerat că organul   fiscal   a   confundat activitatea

referitoare  la sănătatea   umană, ca operațiune

scutită și fără drept de deducere a  taxei   pe valoare

adăugată, cu achiziția aparaturii  necesare pentru   desfășurarea

acestei  activități, care  este   o operațiune taxabilă.

2.Soluția

instanței  de fond

Curtea

de Apel   Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal

a pronunțat  sentința   nr. 336/26.10.2011, prin care  a respins

acțiunea ca nefondată, constatând legalitatea actelor   administrativ

– fiscale prin  care  nu s-a acordat reclamantei drept de rambursare   pentru

TVA în sumă  de  624.164 lei.

Reținând

că   reclamanta   are ca obiect   de activitate  furnizarea de servicii

medicale, respectiv activități de radiodiagnostic  și

imagistică medicală, instanța de fond a  constatat  că

aceasta, în calitate de cabinet medical  cu personalitate juridică,

trebuia să aibă un obiect unic de   activitate, în   conformitate

cu dispozițiile  art. 15 alin. 1 lit. a din Ordonanța   Guvernului

nr. 124/1998 și   Ordinului   nr. 153/2003.

Cu toate

acestea, s-a avut în vedere că, în perioada   septembrie 2008 – martie

2009, reclamanta a închiriat echipamentul  medical achiziționat  în baza

contractului de leasing financiar nr. 419/19.05.2008 unei alte

societăți comerciale, având același   sediu social și

același administrator unic, deși   închirierea   bunului   era

interzisă fără    acordul   scris   al   finanțatorului.

Dat fiind

că echipamentul medical achiziționat nu a  fost   folosit în vederea

furnizării   de servicii  medicale, fiind   închiriat în scopul

obținerii  de profit, instanța de fond a constatat  că

reclamanta nu poate beneficia de dreptul   de deducere a  TVA   aferentă

în  sumă de   657.016,40 lei, conform  dispozițiilor   art. 141 alin.

1 lit. a  din Legea  nr. 571/2003.

Împotriva

acestei  sentințe, a  declarat   recurs   reclamanta S.C. „MED” S.R.L.

Galați, solicitând   ca,   în temeiul  dispozițiilor art. 304 pct. 7

și pct. 9 Cod procedură civilă, să fie   modificată

hotărârea   atacată, în sensul   admiterii   acțiunii și

anulării celor   două   decizii   contestate.

Recurenta

a  susținut  că hotărârea  instanței de fond este

netemeinică   și nelegală, cuprinzând motive  străine de

natura  pricinii, cum   sunt   cele   referitoare   la clauzele contractului

de leasing, care   a  fost denunțat unilateral și reprezentând

totodată o greșită   aplicare a  legii.

Recurenta

a   învederat  că din anul 2007 a fost   autorizată  de  Ministerul

Sănătății să funcționeze   ca societate comercială,

având ca obiect principal de activitate „activități referitoare la

sănătate umană” și ca  activități secundare

„activități de închiriere și leasing” și a  fost

înregistrată în scopuri  TVA la Administrația Finanțelor Publice Galați, ceea   ce dovedește  că a

dobândit dreptul   de deducere a   TVA prin efectul dispozițiilor  art.

147 din Codul fiscal, aplicate  de   altfel  de organele   fiscale la acordarea

dreptului de deducere a   TVA   aferentă  achiziționării  unui

alt echipament medical prin raportul de inspecție fiscală  din data

de   6.05.2008.

În

privința  echipamentului   medical  pentru care   a fost contestat   în

cauză  dreptul   de deducere a  TVA   aferentă, s-a  arătat

că dreptul  de proprietate a   fost   dobândit la data de   10 martie

2009 (când s-a achitat   prețul  cu creditul   obținut   în baza

contractului  de  credit nr. 21/2009 încheiat cu Banca Transilvania), iar nu

prin  contractul  de leasing  financiar, denunțat unilateral  la 5.11.2008

de către   finanțator   S.C. „M Leasing IFN” S.A.

Recurenta

a   precizat   că, anterior   denunțării   contractului  de

leasing financiar   și  dobândirii   dreptului   de proprietate  prin

plata   prețului, echipamentul medical a fost   închiriat în baza

contractului   nr. 23/1.09.2008 încheiat cu   S.C. „R” S.R.L., astfel   că

este   evident că bunul   nu a  fost   achiziționat în scopul

prestării   de servicii  medicale, ci pentru   realizarea   celuilalt

obiect de activitate  „închirieri echipamente medicale și operațiuni

de leasing”, ca  operațiune   taxabilă.

Fiind   o

persoană    impozabilă   cu regim   mixt în sensul

dispozițiilor   art. 147 alin. 1 din Codul fiscal recurenta   a

arătat  că avea   dreptul  să deducă TVA   pentru

bunurile  achiziționate în scopul   desfășurării

operațiunilor taxabile, fapt   confirmat de   Ministerul Finanțelor

Publice - Direcția de legislație  în domeniul TVA prin adresa nr.

341278/11.01.2010.

Referitor

la posibilitatea  de a  solicita anularea   înregistrării  sale în scopuri

de TVA, recurenta   a  învederat  că  această posibilitatea  a

fost   recunoscută persoanelor  impozabile numai   prin

dispozițiile  Ordonanței de urgență a Guvernului nr.

109/2009, în vigoare  de la  data de 13.10.2009 și numai dacă

încetează  desfășurarea de operațiuni care dau drept  de

deducere, ceea ce  în cazul   său  nu s-a  realizat, astfel că,

singura  în măsură   să dispună anularea

înregistrării ca   plătitor de TVA   era  intimata.

Din acest

motiv, recurenta   a  considerat   că intimata   a  invocat propria

culpă în argumentarea deciziei   de respingere a cererii   de rambursare

a  TVA, susținând  că   societatea a  fost   greșit

înregistrată  ca plătitor de TVA   și că   aceasta  avea

obligația  de a  solicita anularea   înregistrării.

Considerentele

Înaltei Curți   asupra   recursului:

Recurenta

S.C. „MED” S.R.L. Galați a  fost   autorizată de   Ministerul

Sănătății să desfășoare activități

medicale (de radiodiagnostic și imagistică medicală, tomografie

computerizată, rezonanță magnetică nucleară) și

a  fost   înregistrată în scopuri  de TVA   din data de 4 iulie 2007 la  Administrația Finanțelor Publice Galați.

În

perioada   septembrie  2008 – martie 2009, recurenta   a  închiriat

echipamentul  medical „Sistem de imagistică prin rezonanță

magnetică tip A 1,5 T” în baza  contractului nr. 23/1.09.2008 încheiat cu

S.C. „R” S.R.L, având același  sediu social și același

administrator.

Închirierea

astfel efectuată reprezintă   o operațiune taxabilă din

punct de vedere  al taxei   pe valoarea   adăugată, pentru care

organele  de inspecție   fiscală au aplicat  corect

dispozițiile  art. 147

3

alin. 9 din Codul fiscal și nu au

acordat drept   de rambursare  pentru   TVA în sumă   de 626.164 lei,

aferentă achiziționării echipamentului medical   închiriat,

deoarece  recurenta   cunoștea   că  achizițiile efectuate

sunt   destinate  realizării de servicii   medicale, care sunt

operațiuni   scutite   fără   drept   de deducere conform

prevederilor  art. 141 alin. 1   lit. a   din Codul   fiscal.

Reglementarea

susmenționată prevede  expres că sunt  operațiuni   de

interes   general   scutite    de taxă activitățile

reprezentând   spitalizarea ,îngrijirile medicale  și operațiunile

strâns legate   de acestea, desfășurate   de unități

autorizate pentru astfel   de   activități, indiferent de forma  de

organizare, precum:spitale,  sanatorii, centre de sănătate rurale

sau urbane, dispensare, cabinete   și laboratoare medicale, centre   de

îngrijire medicală și de  diagnostic, baze   de tratament și

recuperare, stații de salvare și alte   unități  autorizate

să desfășoare astfel   de activități.

Fiind

autorizată să funcționeze ca unitate   medico – sanitară

cu personalitate  juridică , recurenta   nu avea   dreptul   să

realizeze  operațiuni   de închiriere a  echipamentului   medical

față de  dispozițiile art. 15 alin. 1 din  Ordonanța

Guvernului nr. 124/1998, republicată, care  prevăd că,

unitățile  medico-sanitare cu   personalitate   juridică,

înființate   potrivit Legii   nr. 31/1990, trebuie să aibă

obiect  de activitate  unic, constând în furnizarea de servicii   medicale,

cu   sau fără   activități conexe acestora.

În

consecință, activitatea pentru care   a  fost   autorizată

societatea   recurentă constă în operațiuni scutite

fără drept de deducere, iar    realizarea   unor  operațiuni

taxabile, cu încălcarea   normelor imperative menționate  anterior,

nu poate   determina  aplicarea unui alt regim fiscal și implicit,

recunoașterea  dreptului  la deducere pentru TVA aferentă

achiziționării bunurilor   utilizate în alt scop  decât  acela de

furnizare a  serviciilor   medicale.

Apărarea

recurentei  că  este   persoană   impozabilă cu regim   mixt, în

sensul  dispozițiilor art. 147 alin. 1 din   Codul fiscal a  fost

formulată numai   în recurs   și se dovedește a  fi

neîntemeiată, întrucât autorizarea ca unitate   medico – sanitară  în

condițiile  Ordonanței Guvernului   nr. 124/1998 exclude realizarea

altui  obiect de activitate decât furnizarea   de servicii medicale, iar

evidența   contabilă  a  societății   nu cuprinde

înregistrări specifice acestui   regim   mixt de taxare.

Cum

recurenta  a  fost autorizată pentru  realizarea   de operațiuni

scutite   fără drept de deducere, se   constată că este

lipsită de relevanță în cauză modalitatea de

achiziționare a   echipamentului închiriat, esențial   fiind scopul

achiziției și anume, închirierea, ca operațiune   taxabilă.

Din acest

motiv, vor fi   respinse ca nefondate criticile   aduse   în recurs

situației de   fapt avută   în vedere  de prima  instanță

cu privire la data și modul de dobândire de către recurentă a

dreptului   de proprietate  asupra echipamentului  medical închiriat în baza

contractului nr. 23/1.09.2008 încheiat   cu   S.C. „R”  S.R.L.

Astfel, nu

pot fi   reținute  în  soluționarea  cauzei  susținerile  din

recurs privind denunțarea unilaterală la 5.11.200 a contractului  de

leasing  financiar nr. 419/19   mai 2008 și  plata  echipamentului

medical  cu   creditul   obținut  în baza  contractului   nr. 21/5 martie

2009 încheiat   cu Banca X.

De asemenea,

se dovedesc a  fi   nefondate  susținerile   recurentei privind

înregistrarea sa greșită la 4.07.2007 ca plătitor  de TVA

și  obligația  intimatei de a anula din oficiu această

înregistrare, întrucât  s-a confirmat  prin memoriul de recurs  că,

potrivit dispozițiilor  Ordonanței de urgență a Guvernului

nr. 109/2009, radierea   din evidența   plătitorilor  de TVA   este

condiționată de încetarea desfășurării de

operațiuni care  dau drept de deducere a   TVA sau de încetarea  a

activității   economice.

Nefiind

îndeplinită   această   condiție, care   depinde exclusiv de

activitatea   societății   și de   voința

asociaților săi,  s-a  invocat  fără temei culpa

autorității   intimate în efectuarea și în menținerea

înregistrării   recurentei ca plătitor de TVA.

Adresa   nr.

341278/11.01.2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice   -

Direcția   de  legislație   în domeniul   TVA  cuprinde opinii   cu

privire la modul   de stabilire   a  TVA  în mai multe  ipoteze juridice, dar

nu poate  fi avută  în vedere la soluționarea   cauzei, întrucât nu

se referă   la situația   concretă constatată   prin cele

două   decizii   deduse judecății   și nu are   valoarea

juridică  a  unei norme, opozabilă tuturor   părților din

raportul   juridic   fiscal.

Pentru

considerentele care   au fost   expuse, constatând   că nu   există

motive   de casare  sau de   modificare a hotărârii pronunțate  de

instanța de fond, Înalta Curte a respins  recursul   ca nefondat.