ÎCCJ, decizie (scj.ro #85059)

în proces de privatizare. Regim fiscal special. TVA. Deducere. Imposibilitatea

aplicării concomitente atât a facilităților prevăzute în

legea specială cât și a celor prevăzute de legea generală.

O.U.G.

nr. 119/2001

O.U.G.

nr. 17/2000

Cuprins pe materii:

Drept financiar și fiscal

Indice alfabetic:

Contribuabil.

Facilități fiscale

Lege generală

Lege specială

Regim fiscal special

Societate comercială. Privatizare

TVA. Deducere

Societatea

comercială beneficiară a  unui regim fiscal special, derogatoriu de

la regimul general aplicabil celorlalți contribuabili, nu poate să

ceară să-i fie aplicabile și facilitățile fiscale

prevăzute de cadrul legal general. În caz contrar s-ar ajunge ca acesteia

să-i fie aplicabile prevederile legale favorabile din fiecare din cele

două reglementări, și astfel ca o lex tertiae să

reglementeze situația litigioasă.

I.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 4895 din 18 decembrie 2007

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, la data de

28.09.2006, reclamanta S.C. MS Galați SA a solicitat, în contradictoriu cu

D.G.F.P. Galați, anularea deciziei nr.1 din 23.09.2006 emisă de

pârâtă, prin care i s-a respins contestația formulată împotriva

raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere

întocmite de pârâtă sub nr.1387 din 15.02.2005, cu privire la o datorie

bugetară de 2.845.386 lei, reprezentând TVA aferent

achiziționării de servicii externe.

Curtea de Apel Galați

– Secția contencios administrativ și fiscal prin sentința

civilă nr.32 din 26.03.2007, a admis acțiunea reclamantei și a

anulat actele administrative contestate, respectiv decizia nr.1/ 23.08.2006 a

D.G.F.P. și cele două înscrisuri sus menționate, care au stat la

baza emiterii ei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate

în cauză, respectiv certificatul de atestare fiscală și raportul

de expertiză contabilă dispus în cauză, rezultă că

reclamanta era îndreptățită la deducerea T.V.A. aferentă

achiziționării de servicii externe întrucât potrivit art.3 din O.U.G.

nr.119/2001 i-a fost aprobată stingerea datoriilor prin conversia de

acțiuni, a unor creanțe aparținând fostului SIDEX SA, inclusiv

creanțele către bugetul de stat și, pe cale de

consecință, s-a apreciat că aceasta a făcut o plată

anticipată a acțiunilor inclusiv a T.V.A.-ului aferent

achiziționării de servicii externe.

S-a reținut de

asemenea, că în speță, sunt aplicabile prevederile art.2 lit.d)

din O.G. nr.17/2003, potrivit cărora sfera de aplicare a TVA-ului cuprinde

și operațiunile cu plată privind serviciile efectuate de prestatorii

cu sediul în străinătate, pentru care se apreciază, potrivit

criteriilor de teritorialitate prevăzute în normele de aplicare a

ordonanței, că locul prestării este România.

Pe cale de

consecință, instanța a apreciat că este nejustificat

refuzul pârâtei de deducere și compensare a TVA-ului pentru

achizițiile de servicii externe efectuate de reclamantă.

Pârâta D.G.F.P. Galați

a declarat recurs.

Recursul este întemeiat.

Din conținutul general

al O.U.G. nr.119/2001, cu modificările și completările

ulterioare, rezultă că, în vederea privatizării

societății comerciale reclamante, statul român a reglementat un regim

fiscal special, derogatoriu de la regimul general aplicabil celorlalți

contribuabili.

De aceea, se reține

că societatea comercială recurentă nu poate pretinde, cu temei

legal, să i se aplice prevederile legale favorabile din fiecare dintre

cele două reglementări: reglementarea specială și

reglementarea generală pentru că astfel s-ar ajunge ca o

lex

tertiae

să reglementeze situația litigioasă.

Dar, chiar dacă s-ar

admite că, în această cauză ar fi incidente și prevederile

O.U.G. nr.17/2000 referitoare la deductibilitatea TVA aferentă importului

de servicii, nu există un caz de deductibilitate, condițiile cerute

de prevederile art.17-19 nefiind îndeplinite, deoarece așa după cum

rezultă din raportul de expertiză contabilă TVA aferentă

importurilor (prestațiilor) de servicii externe nu a fost achitată de

către societatea comercială reclamantă, care a pretins că

plata s-ar fi făcut prin conversia în acțiuni, invocând

iarăși, selectiv, prevederile O.U.G. nr.119/2001, cu

modificările și completările ulterioare.

Recursul a fost astfel

admis.