ÎCCJ, decizie (scj.ro #83303)

Înțelesul

sintagmei „dependență procesuală” în accepțiunea

reglementării art.244 (1) pct.1 Cod procedură civilă

Condiția de admisibilitate a

unei cereri de suspendare formulată în temeiul art.244 (1) Cod

procedură civilă

Instanța poate suspenda judecata „când dezlegarea pricinii atârnă

în totul sau în parte, de existența sau

neexistența

unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

Drept urmare, textul citat nu impune, ca dreptul de a cărui

existență sau

neexistență

depinde

dezlegarea pricinii să facă obiectul unui alt dosar, ci unei alte

judecăți.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția

comercială decizia

nr

. 2981 din 21 octombrie

2008)

Prin

încheierea din 4 aprilie 2008 Curtea de Apel Galați, Secția comercială,

maritimă și fluvială a dispus suspendarea judecării

recursului declarat de pârâtul S.C. B.T.T. SA declarat împotriva încheierii de

ședință din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Brăila în conformitate cu dispozițiile art.244 pct.1 Cod

procedură civilă.

În considerentele încheierii se arată că soluționarea recursului

depinde de soluția ce se va da asupra recursului declarat de aceeași

parte împotriva încheierii de ședință din data de 5 martie 2008

prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate

a dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992.

În contra încheierii de suspendare a declarat recurs pârâta recurentă S.C.

B.T.T. SA.

Critica recurentei constă în greșita interpretare a prevederilor

art.244 Cod procedură civilă în sensul că dependența

procesuală trebuia să existe între două procese, nu între

două stadii ale aceluiași proces, pe care Înalta Curte le

încadrează în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură

civilă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art.244 alin.1 pct.1, instanța poate suspenda judecata „când

dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau

neexistența

unui drept care face obiectul unei alte

judecăți”.

Drept urmare, textul citat nu impune, cum greșit consideră

recurentul, ca dreptul de a cărui existență sau

neexistență

depinde dezlegarea pricinii să

facă obiectul unui alt dosar, ci unei alte judecăți.

Totodată dependența procesuală de care vorbește recurentul

nu există în speța de față între două stadii

procesuale ale aceluiași proces, respectiv de fond, căi ordinare sau

extraordinare de atac ci între judecăți distincte: pe de o parte a

recursului – care a fost suspendat și pe de altă parte a recursului

împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, care a determinat suspendarea primului și care se

bucura legislativ de autonomie procesuală.