ÎCCJ, decizie (scj.ro #83303)

Înțelesul sintagmei „dependență procesuală” în accepțiunea reglementării art.244 (1) pct.1 Cod procedură civilă Condiția de admisibilitate a unei cereri de suspendare formulată în temeiul art.244 (1) Cod procedură civilă Instanța poate suspenda judecata „când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”. Drept urmare, textul citat nu impune, ca dreptul de a cărui existență sau neexistență depinde dezlegarea pricinii să facă obiectul unui alt dosar, ci unei alte judecăți. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr . 2981 din 21 octombrie 2008) Prin încheierea din 4 aprilie 2008 Curtea de Apel Galați, Secția comercială, maritimă și fluvială a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul S.C.

B.T.T. SA declarat împotriva încheierii de ședință din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în conformitate cu dispozițiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă. În considerentele încheierii se arată că soluționarea recursului depinde de soluția ce se va da asupra recursului declarat de aceeași parte împotriva încheierii de ședință din data de 5 martie 2008 prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992. În contra încheierii de suspendare a declarat recurs pârâta recurentă S.C. B.T.T. SA. Critica recurentei constă în greșita interpretare a prevederilor art.244 Cod procedură civilă în sensul că dependența procesuală trebuia să existe între două procese, nu între două stadii ale aceluiași proces, pe care Înalta Curte le încadrează în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recursul nu este fondat. Potrivit art.244 alin.1 pct.1, instanța poate suspenda judecata „când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”. Drept urmare, textul citat nu impune, cum greșit consideră recurentul, ca dreptul de a cărui existență sau neexistență depinde dezlegarea pricinii să facă obiectul unui alt dosar, ci unei alte judecăți. Totodată dependența procesuală de care vorbește recurentul nu există în speța de față între două stadii procesuale ale aceluiași proces, respectiv de fond, căi ordinare sau extraordinare de atac ci între judecăți distincte: pe de o parte a recursului – care a fost suspendat și pe de altă parte a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, care a determinat suspendarea primului și care se bucura legislativ de autonomie procesuală.