ÎCCJ, decizie (scj.ro #83948)

Preluarea procedurii penale . Etape Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Preluarea procedurii penale Indice alfabetic : Drept procesual penal - preluarea procedurii penale Legea nr. 302/2004, art. 114 Preluarea procedurii penale la cererea unui stat străin, reglementată în art. 114 din Legea nr. 302/2004, se desfășoară în două etape: în prima etapă, curtea de apel competentă se pronunță asupra admisibilității cererii de preluare a judecății, prin încheiere motivată, conform art. 114 alin. (4) și (5) din aceeași lege, iar în etapa a doua, în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă de către curtea de apel, judecata continuă potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, în temeiul art. 114 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 4649 din 29 decembrie 2010 Prin încheierea din 12 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați, Secția penală, în baza dispozițiilor art. 114 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de preluare a judecății formulată de Judecătoria de Circumscripție din Brezice - Slovenia în dosarul nr. K 56/2001, privind pe inculpații B.G., P.C., Ș.N., C.G., C.I. și B.F. Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de Judecătoria de Circumscripție din Brezice, Slovenia, s-a solicitat autorităților judiciare române competente continuare urmăririi penale și soluționarea cauzei în ceea ce îi privește pe inculpații B.G., P.C., Ș.N., C.G., C.I.

și B.F. S-a arătat că sus-numiții sunt cercetați pentru tentativă de săvârșire a infracțiunii de luare a unui autovehicul, prevăzută în art. 216 alin. (1) și (2) C. pen. sloven și de ajutor la tentativă de săvârșire a infracțiunii de luare a unui autovehicul, prevăzută în art. 216 alin. (1) și (2) C. pen. sloven, raportat la art. 27 și art. 25 C. pen. sloven. Ca situație de fapt, s-a arătat că în dimineața zilei de 1 ianuarie 2001, B.F., ajutat fiind de ceilalți inculpați, a încercat să deschidă și să pornească trei autovehicule, folosindu-se de o șurubelniță, cu toții intenționând să se deplaseze în Italia.

La dosarul înaintat de autoritățile slovene se află depus un act de inculpare din care rezultă că Parchetul Regional de Stat din Krsko a propus ca instanța de judecată să audieze martorii din cauză, să analizeze fișele de cazier judiciar ale inculpaților, să îi găsească pe aceștia vinovați conform actului de inculpare și să-i pedepsească conform reglementărilor în vigoare. Cu toate acestea, autoritățile slovene au constatat că procedura în fața Judecătoriei de Circumscripție din Brezice nu poate fi desfășurată, întrucât inculpații nu se prezintă și nici nu primesc citațiile ce le sunt adresate, astfel încât Tribunalul Regional din Krsko a luat hotărârea de a ceda cauza autorităților judiciare competente din România pentru continuarea urmăririi penale și soluționarea cauzei.

Referitor la cererea formulată, instanța de fond reține că dispozițiile legale în materie sunt cuprinse în art. 114 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, care se completează cu prevederile Convenției europene privind transferul de proceduri în materie penală (Strasbourg, 1972). Potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenție, în cazul în care o persoană este suspectată de a fi comis o infracțiune conform legii unui stat contractant, acel stat poate solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în cazurile și conform condițiilor prevăzute de prezenta Convenție, iar conform art. 10 lit. a) din Convenție, statul solicitat nu va da curs cererii, între altele, dacă aceasta nu este conformă cu dispozițiile art. 6 paragraful 1. Din cele mai sus expuse rezultă că o condiție primordială pentru admiterea cererii de preluare a judecății o constituie existența unei persoane, identificată în mod corespunzător și fără dubiu, care să fie suspectată de comiterea unei infracțiuni conform legii statului solicitant.

Reține instanța de fond că unele date personale ale învinuiților, respectiv cele referitoare la domiciliu, conțin date care nu corespund realității, iar în urma verificărilor efectuate s-a reușit identificarea persoanelor indicate în cerere, respectiv: B.G., P.C. și Ș.N. În ceea ce îi privește pe C.G., C.I. și B.F., autoritățile competente au comunicat că aceștia nu pot fi identificați, datele furnizate fiind insuficiente sau incorecte. Mai mult, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei instrumentată de autoritățile slovene, instanța de fond reține că la acesta nu se află atașate declarațiile date de persoanele față de care se solicită preluarea judecății, întrucât prin încheierea din 18 februarie 2003 s-a dispus excluderea din dosar a declarațiilor date de inculpați, situație în care identificarea numiților C.G., C.I.

și B.F. și chiar verificarea datelor obținute cu privire la B.G., P.C. și Ș.N. este practic imposibilă în faza de judecată și ar conduce la blocarea activității de judecată în fața autorităților judiciare române. Pe de altă parte, instanța de fond constată că în cauză este vorba despre un caz de indivizibilitate, neputându-se prelua procedura doar cu privire la unele dintre persoanele indicate în cerere, din rațiuni ce țin de buna înfăptuire a justiției, fiind în interesul descoperirii adevărului și al aplicării unei sancțiuni adecvate ca urmărirea penală să fie continuată, în același timp, față de toate persoanele implicate, de către statul unde faptele s-au săvârșit și unde probele au fost administrate până în acest moment procesual.

Față de aspectele invocate, reținând în cauză incidența prevederilor art. 10 lit. a) din Convenție raportat la dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, instanța nu a dat curs cererii formulate de autoritățile judiciare din Slovenia. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, criticând-o pentru nelegalitate, motivând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din Slovenia, cât timp sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute în art. 114 alin. (1)-(4) din Legea nr. 302/2004. Critica adusă este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat este întemeiat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 114 din Legea nr. 302/2004, modificată, reglementează cererea de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanțelor române, iar în alin. (5) este prevăzută procedura de soluționare a cauzei, stabilindu-se că „odată învestită cu o cerere de preluare a judecății, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității cererii.” În alin. (6) se prevede că, în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Termenii imperativi folosiți de legiuitor conduc la concluzia că cererea de preluare a procedurii penale se desfășoară în două etape. Într-o primă etapă, curtea de apel învestită cu soluționarea cauzei se pronunță asupra admisibilității cererii, instanța urmând a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii penale. În a doua etapă, în cazul în care curtea de apel consideră cererea admisibilă, continuă judecata potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală. Ignorând aceste dispoziții legale, instanța de fond a procedat la soluționarea cererii fără a se pronunța asupra admisibilității acesteia. Ca atare, instanța de fond era obligată, potrivit dispozițiilor legale imperative menționate, de a se pronunța asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate și nu să analizeze cererea în fond.

Procedura prevăzută în art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, desfășurată fără citarea părților, nu impune obligația pentru instanță de a face verificări asupra identității învinuiților, ci doar de a se pronunța asupra admisibilității cererii. Ca atare, în raport cu considerentele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, ocazie cu care va verifica condițiile de admisibilitate a cererii privind preluarea procedurii penale formulată de autoritățile judiciare din Slovenia și numai ulterior să se pronunțe asupra fondului cauzei. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva încheierii din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, Secția penală, a casat încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Galați.