ÎCCJ, decizie (scj.ro #83948)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83948) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Preluarea procedurii penale
. Etape
Cuprins pe materii
: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute
în legi speciale. Preluarea procedurii penale
Indice alfabetic
: Drept procesual
penal
-
preluarea procedurii
penale
Legea nr. 302/2004,
art. 114
Preluarea procedurii
penale
la
cererea unui stat străin, reglementată în art. 114 din Legea nr. 302/2004, se
desfășoară în două etape: în prima etapă, curtea de apel competentă se pronunță
asupra admisibilității cererii de preluare a judecății, prin încheiere
motivată, conform art. 114 alin. (4) și (5) din aceeași lege, iar în etapa a
doua, în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă de către curtea de
apel, judecata continuă potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, în
temeiul art. 114 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr.
4649 din 29 decembrie 2010
Prin încheierea din 12
noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați, Secția penală, în baza dispozițiilor
art. 114 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de preluare a
judecății formulată de Judecătoria de Circumscripție din Brezice - Slovenia în
dosarul nr. K 56/2001, privind pe inculpații B.G., P.C., Ș.N., C.G., C.I. și
B.F.
Pentru a dispune
această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de
Judecătoria de Circumscripție din Brezice, Slovenia, s-a solicitat
autorităților judiciare române competente continuare urmăririi penale și
soluționarea cauzei în ceea ce îi privește pe inculpații B.G., P.C., Ș.N.,
C.G., C.I. și B.F.
S-a arătat că sus-numiții sunt
cercetați pentru tentativă de săvârșire a infracțiunii de luare a unui
autovehicul, prevăzută în art. 216 alin. (1) și (2) C. pen. sloven și de ajutor
la tentativă de săvârșire a infracțiunii de luare a unui autovehicul, prevăzută
în art. 216 alin. (1) și (2) C. pen. sloven, raportat la art. 27 și art. 25 C. pen. sloven.
Ca situație de fapt,
s-a arătat că în dimineața zilei de 1 ianuarie 2001, B.F., ajutat fiind de
ceilalți inculpați, a încercat să deschidă și să pornească trei autovehicule,
folosindu-se de o șurubelniță, cu toții intenționând să se deplaseze în Italia.
La dosarul înaintat de
autoritățile slovene se află depus un act de inculpare din care rezultă că
Parchetul Regional de Stat din Krsko a propus ca instanța de judecată să
audieze martorii din cauză, să analizeze fișele de cazier judiciar ale
inculpaților, să îi găsească pe aceștia vinovați conform actului de inculpare
și să-i pedepsească conform reglementărilor în vigoare.
Cu toate acestea,
autoritățile slovene au constatat că procedura în fața Judecătoriei de
Circumscripție din Brezice nu poate fi desfășurată, întrucât inculpații nu se
prezintă și nici nu primesc citațiile ce le sunt adresate, astfel încât
Tribunalul Regional din Krsko a luat hotărârea de a ceda cauza autorităților
judiciare competente din România pentru continuarea urmăririi penale și
soluționarea cauzei.
Referitor la cererea
formulată, instanța de fond reține că dispozițiile legale în materie sunt
cuprinse în art. 114 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, care se completează cu prevederile Convenției
europene privind transferul de proceduri în materie penală (Strasbourg, 1972).
Potrivit art. 6
paragraful 1 din Convenție, în cazul în care o persoană este suspectată de a fi
comis o infracțiune conform legii unui stat contractant, acel stat poate
solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în cazurile și conform
condițiilor prevăzute de prezenta Convenție, iar conform art. 10 lit. a) din
Convenție, statul solicitat nu va da curs cererii, între altele, dacă aceasta
nu este conformă cu dispozițiile art. 6 paragraful 1.
Din cele mai sus
expuse rezultă că o condiție primordială pentru admiterea cererii de preluare a
judecății o constituie existența unei persoane, identificată în mod corespunzător
și fără dubiu, care să fie suspectată de comiterea unei infracțiuni conform
legii statului solicitant.
Reține instanța de
fond că unele date personale ale învinuiților, respectiv cele referitoare la
domiciliu, conțin date care nu corespund realității, iar în urma verificărilor
efectuate s-a reușit identificarea persoanelor indicate în cerere, respectiv:
B.G., P.C. și Ș.N.
În ceea ce îi privește
pe C.G., C.I. și B.F., autoritățile competente au comunicat că aceștia nu pot
fi identificați, datele furnizate fiind insuficiente sau incorecte.
Mai mult, din
examinarea actelor aflate la dosarul cauzei instrumentată de autoritățile
slovene, instanța de fond reține că la acesta nu se află atașate declarațiile
date de persoanele față de care se solicită preluarea judecății, întrucât prin
încheierea din 18 februarie 2003 s-a dispus excluderea din dosar a
declarațiilor date de inculpați, situație în care identificarea numiților C.G.,
C.I. și B.F. și chiar verificarea datelor obținute cu privire la B.G., P.C. și
Ș.N. este practic imposibilă în faza de judecată și ar conduce la blocarea
activității de judecată în fața autorităților judiciare române.
Pe de altă parte,
instanța de fond constată că în cauză este vorba despre un caz de
indivizibilitate, neputându-se prelua procedura doar cu privire la unele dintre
persoanele indicate în cerere, din rațiuni ce țin de buna înfăptuire a
justiției, fiind în interesul descoperirii adevărului și al aplicării unei
sancțiuni adecvate ca urmărirea penală să fie continuată, în același timp, față
de toate persoanele implicate, de către statul unde faptele s-au săvârșit și
unde probele au fost administrate până în acest moment procesual.
Față de aspectele
invocate, reținând în cauză incidența prevederilor art. 10 lit. a) din Convenție
raportat la dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, instanța nu a dat
curs cererii formulate de autoritățile judiciare din Slovenia.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Galați, criticând-o pentru nelegalitate, motivând că în mod greșit
instanța de fond a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din
Slovenia, cât timp sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute în
art. 114 alin. (1)-(4) din Legea nr. 302/2004.
Critica adusă este
fondată.
Analizând legalitatea
și temeinicia încheierii recurate atât sub aspectul motivelor de recurs
invocate, cât și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și
Justiție apreciază că recursul declarat este întemeiat, urmând a fi admis ca
atare, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 114
din Legea nr. 302/2004, modificată, reglementează cererea de preluare a
procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanțelor
române, iar în alin. (5) este prevăzută procedura de soluționare a cauzei,
stabilindu-se că „odată învestită cu o cerere de preluare a judecății, curtea
de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității
cererii.”
În alin. (6) se
prevede că, în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata
continuă potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.
Termenii imperativi
folosiți de legiuitor conduc la concluzia că cererea de preluare a procedurii
penale se desfășoară în două etape.
Într-o primă etapă,
curtea de apel învestită cu soluționarea cauzei se pronunță asupra
admisibilității cererii, instanța urmând a verifica dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii penale.
În a doua etapă, în
cazul în care curtea de apel consideră cererea admisibilă, continuă judecata
potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.
Ignorând aceste
dispoziții legale, instanța de fond a procedat la soluționarea cererii fără a
se pronunța asupra admisibilității acesteia.
Ca atare, instanța de
fond era obligată, potrivit dispozițiilor legale imperative menționate, de a se
pronunța asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate și nu să analizeze
cererea în fond.
Procedura prevăzută în
art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, desfășurată fără citarea
părților, nu impune obligația pentru instanță de a face verificări asupra
identității învinuiților, ci doar de a se pronunța asupra admisibilității
cererii.
Ca atare, în raport cu
considerentele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că se
impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, ocazie cu care va
verifica condițiile de admisibilitate a cererii privind preluarea procedurii penale
formulată de autoritățile judiciare din Slovenia și numai ulterior să se
pronunțe asupra fondului cauzei.
În consecință, Înalta
Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. c) C.
proc. pen., a admis
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați
împotriva încheierii din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, Secția penală, a casat încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași
instanță, respectiv Curtea de Apel Galați.