ÎCCJ, decizie (scj.ro #83948)

Preluarea procedurii penale

. Etape

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute

în legi speciale. Preluarea procedurii penale

Indice alfabetic

: Drept procesual

penal

-

preluarea procedurii

penale

Legea nr. 302/2004,

art. 114

Preluarea procedurii

penale

la

cererea unui stat străin, reglementată în art. 114 din Legea nr. 302/2004, se

desfășoară în două etape: în prima etapă, curtea de apel competentă se pronunță

asupra admisibilității cererii de preluare a judecății, prin încheiere

motivată, conform art. 114 alin. (4) și (5) din aceeași lege, iar în etapa a

doua, în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă de către curtea de

apel, judecata continuă potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, în

temeiul art. 114 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr.

4649 din 29 decembrie 2010

Prin încheierea din 12

noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați, Secția penală, în baza dispozițiilor

art. 114 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de preluare a

judecății formulată de Judecătoria de Circumscripție din Brezice - Slovenia în

dosarul nr. K 56/2001, privind pe inculpații B.G., P.C., Ș.N., C.G., C.I. și

B.F.

Pentru a dispune

această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de

Judecătoria de Circumscripție din Brezice, Slovenia, s-a solicitat

autorităților judiciare române competente continuare urmăririi penale și

soluționarea cauzei în ceea ce îi privește pe inculpații B.G., P.C., Ș.N.,

C.G., C.I. și B.F.

S-a arătat că sus-numiții sunt

cercetați pentru tentativă de săvârșire a infracțiunii de luare a unui

autovehicul, prevăzută în art. 216 alin. (1) și (2) C. pen. sloven și de ajutor

la tentativă de săvârșire a infracțiunii de luare a unui autovehicul, prevăzută

în art. 216 alin. (1) și (2) C. pen. sloven, raportat la art. 27 și art. 25 C. pen. sloven.

Ca situație de fapt,

s-a arătat că în dimineața zilei de 1 ianuarie 2001, B.F., ajutat fiind de

ceilalți inculpați, a încercat să deschidă și să pornească trei autovehicule,

folosindu-se de o șurubelniță, cu toții intenționând să se deplaseze în Italia.

La dosarul înaintat de

autoritățile slovene se află depus un act de inculpare din care rezultă că

Parchetul Regional de Stat din Krsko a propus ca instanța de judecată să

audieze martorii din cauză, să analizeze fișele de cazier judiciar ale

inculpaților, să îi găsească pe aceștia vinovați conform actului de inculpare

și să-i pedepsească conform reglementărilor în vigoare.

Cu toate acestea,

autoritățile slovene au constatat că procedura în fața Judecătoriei de

Circumscripție din Brezice nu poate fi desfășurată, întrucât inculpații nu se

prezintă și nici nu primesc citațiile ce le sunt adresate, astfel încât

Tribunalul Regional din Krsko a luat hotărârea de a ceda cauza autorităților

judiciare competente din România pentru continuarea urmăririi penale și

soluționarea cauzei.

Referitor la cererea

formulată, instanța de fond reține că dispozițiile legale în materie sunt

cuprinse în art. 114 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală, care se completează cu prevederile Convenției

europene privind transferul de proceduri în materie penală (Strasbourg, 1972).

Potrivit art. 6

paragraful 1 din Convenție, în cazul în care o persoană este suspectată de a fi

comis o infracțiune conform legii unui stat contractant, acel stat poate

solicita unui alt stat contractant să înceapă urmărirea în cazurile și conform

condițiilor prevăzute de prezenta Convenție, iar conform art. 10 lit. a) din

Convenție, statul solicitat nu va da curs cererii, între altele, dacă aceasta

nu este conformă cu dispozițiile art. 6 paragraful 1.

Din cele mai sus

expuse rezultă că o condiție primordială pentru admiterea cererii de preluare a

judecății o constituie existența unei persoane, identificată în mod corespunzător

și fără dubiu, care să fie suspectată de comiterea unei infracțiuni conform

legii statului solicitant.

Reține instanța de

fond că unele date personale ale învinuiților, respectiv cele referitoare la

domiciliu, conțin date care nu corespund realității, iar în urma verificărilor

efectuate s-a reușit identificarea persoanelor indicate în cerere, respectiv:

B.G., P.C. și Ș.N.

În ceea ce îi privește

pe C.G., C.I. și B.F., autoritățile competente au comunicat că aceștia nu pot

fi identificați, datele furnizate fiind insuficiente sau incorecte.

Mai mult, din

examinarea actelor aflate la dosarul cauzei instrumentată de autoritățile

slovene, instanța de fond reține că la acesta nu se află atașate declarațiile

date de persoanele față de care se solicită preluarea judecății, întrucât prin

încheierea din 18 februarie 2003 s-a dispus excluderea din dosar a

declarațiilor date de inculpați, situație în care identificarea numiților C.G.,

C.I. și B.F. și chiar verificarea datelor obținute cu privire la B.G., P.C. și

Ș.N. este practic imposibilă în faza de judecată și ar conduce la blocarea

activității de judecată în fața autorităților judiciare române.

Pe de altă parte,

instanța de fond constată că în cauză este vorba despre un caz de

indivizibilitate, neputându-se prelua procedura doar cu privire la unele dintre

persoanele indicate în cerere, din rațiuni ce țin de buna înfăptuire a

justiției, fiind în interesul descoperirii adevărului și al aplicării unei

sancțiuni adecvate ca urmărirea penală să fie continuată, în același timp, față

de toate persoanele implicate, de către statul unde faptele s-au săvârșit și

unde probele au fost administrate până în acest moment procesual.

Față de aspectele

invocate, reținând în cauză incidența prevederilor art. 10 lit. a) din Convenție

raportat la dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, instanța nu a dat

curs cererii formulate de autoritățile judiciare din Slovenia.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați, criticând-o pentru nelegalitate, motivând că în mod greșit

instanța de fond a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din

Slovenia, cât timp sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute în

art. 114 alin. (1)-(4) din Legea nr. 302/2004.

Critica adusă este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate atât sub aspectul motivelor de recurs

invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că recursul declarat este întemeiat, urmând a fi admis ca

atare, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 114

din Legea nr. 302/2004, modificată, reglementează cererea de preluare a

procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanțelor

române, iar în alin. (5) este prevăzută procedura de soluționare a cauzei,

stabilindu-se că „odată învestită cu o cerere de preluare a judecății, curtea

de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității

cererii.”

În alin. (6) se

prevede că, în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata

continuă potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Termenii imperativi

folosiți de legiuitor conduc la concluzia că cererea de preluare a procedurii

penale se desfășoară în două etape.

Într-o primă etapă,

curtea de apel învestită cu soluționarea cauzei se pronunță asupra

admisibilității cererii, instanța urmând a verifica dacă sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru preluarea procedurii penale.

În a doua etapă, în

cazul în care curtea de apel consideră cererea admisibilă, continuă judecata

potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Ignorând aceste

dispoziții legale, instanța de fond a procedat la soluționarea cererii fără a

se pronunța asupra admisibilității acesteia.

Ca atare, instanța de

fond era obligată, potrivit dispozițiilor legale imperative menționate, de a se

pronunța asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate și nu să analizeze

cererea în fond.

Procedura prevăzută în

art. 114 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, desfășurată fără citarea

părților, nu impune obligația pentru instanță de a face verificări asupra

identității învinuiților, ci doar de a se pronunța asupra admisibilității

cererii.

Ca atare, în raport cu

considerentele invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că se

impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, ocazie cu care va

verifica condițiile de admisibilitate a cererii privind preluarea procedurii penale

formulată de autoritățile judiciare din Slovenia și numai ulterior să se

pronunțe asupra fondului cauzei.

În consecință, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., a admis

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

împotriva încheierii din 12 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, Secția penală, a casat încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță, respectiv Curtea de Apel Galați.