ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2290/2013

HOTĂRÂRE
06.06.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2290/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

SC R. SRL prin administrator R.V.

a formulat cerere ne revizuire a sentinței civile 442/2010 a Judecătoriei

Sighetu Marmației și a deciziei civile nr. 344/2011 pronunțată în Dosarul

618/307/2008 solicitând desființarea acestor hotărârii și menținerea sentinței

civile 1598/2002 și a deciziei nr. 754/2002 a Tribunalului Maramureș.

Formularea

cererii de revizuire a fost întemeiată pe contrarietatea între aceste hotărâri.

Curtea ce

Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ ș fiscal, prin decizia

civilă nr. 81/2012 din 13 septembrie 2012 a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire declarată de revizuienta SC R. SRL, împotriva sentinței civile nr.

442/2010 pronunțată de Judecătoria Sighetu-Marmației și a deciziei civile nr.

344/2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș.

Asupra

cererii de revizuire Curtea a reținut următoarele:

Curtea reține

că prin sentința civilă nr. 442/2010 pronunțată în Dosarul 616/307/2008 a

Judecătoriei Sighetu-Marmației s-a respins contestația la executare formulată

de contestatoarea SC R. SRL Sighetu-Marmației în contradictoriu cu SC A. SA,

Sucursala Sighetu-Marmației, Banca XX Sucursala Sighetu-Marmaței și Biroul

executorului judecătoresc B.P.

Prin decizia

civilă nr. 344 din 4  martie 2011 pronunțată în Dosarul 616/307/2008 al Tribunalului

Maramureș s-a respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC R. SRL

împotriva sentinței civile nr. 442 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei

Sighetu-Marmației.

Potrivit art.

322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, poate fi cerute potrivit pct. 7 dacă există hotărâri definitiv

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Având în vedere

cele statuate în textul legal, Curtea a apreciat că revizuirea sentinței civile

442/2010 a Judecătoriei Sighetu-Marmației este inadmisibilă pentru că această hotărâre

a fost recurată, iar revizuirea unei sentințe poate fi făcută doar în cazul în care

aceasta nu a fost apelată, iar revizuirea deciziei civile 344/2011 a Tribunalului

Maramureș este inadmisibilă pentru că prin această decizie nu s-a evocat fondul

întrucât recursul a fost respins.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs SC R. SRL, fără a fi prezentate motivele de nelegalitate

în susținerea cererii, precizând că dezvoltarea acestora urmează a fi depusă printr-un

memoriu separat.

Prin memoriul

depus la data de 29 mai 2013 Ia Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta a

precizat și dezvoltat motivele de nelegalitate în susținerea recursului.

În combaterea

cererii de recurs, intimata SC A. SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea în totalitate

a deciziei civile atacate.

Prin notele scrise

înaintate la dosarul cauzei la data de 6 iunie 2013 a solicitat anularea cererii

de recurs în raport de dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

De asemenea, intimata

a formulat cerere privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate de prezentul recurs, sens în care a depus la dosar, în copie

facturile fiscale emise la data de 29 mai 2013.

Ca o chestiune

prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat

la art. 11 și 20 (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare

aspectul netimbrării recursului, având în vedere

acesta primează înaintea oricăror altor cereri și excepții, formulate în

fața instanțelor de judecată și a reținut:

Art. 1 din

Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc

anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

părții se anulează ca netimbrată.

Față de

dispozițiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de SC

recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 6 iunie 2013 cu

mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 5 RON și timbrul

judiciar în valoare de 0,15 RON.

În raport de

împrejurarea că SC R. SRL, în calitate de recurent, nu s-a conformat obligației

de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată

din data de 6 iunie 2013, când procedura de citare a fost legal îndeplinită,

Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3

din Legea nr. 146/1997, modificată și rspectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din

Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr.

32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună

anularea cererii de recurs ca netimbrată.

În ceea ce privește

cererea accesorie a intimatei SC A. SA, privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor

de judecată, instanța urmează să o respingă, având în vedere că, pe de o parte intimata

nu a depus la dosarul cauzei originalul actelor care să le ateste sau copie conformă

cu originalul, iar pe de altă parte facturile fiscale din data de 29 mai 2013, emise

de către avocat M.A.l., nu atestă efectuarea plății de către client, respectiv SC

justificative pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

Anulează recursul

declarat de revizuenta SC R. SRL împotriva deciziei civile nr. 81/2012 din 13 septembrie

2012 a Curții de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca netimbrat.

Respinge cererea recurentei SC R.

SRL privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

6 iunie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-05-16
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1948/2018
Ședința publică din data de 16 mai 2018 Asupra cererii de recurs de față Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2342/20.09.2017 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a respins excepția li
ÎCCJ 2015-02-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2015
nr. x/2/2008 din 29 mai 2008. Prin Decizia nr. 474 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a constatat perimat apelul formulat de apelanta SC A. SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 4039/20 iunie 2000, pronu
ÎCCJ 2020-01-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 138/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 sept
ÎCCJ 2012-10-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4188/2012
enta SC C. MARAMUREȘ SA BAIA MARE, la data de 13 februarie 2012, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea formulată s-a susținut că hotărârea instanței de fond, respectiv Sentința nr. 6121/2010 a Judecătoriei
ÎCCJ 2013-04-11
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1609/2013
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 6583/2012 din 12 septembrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a adm
Sursă