ÎCCJ, decizie (scj.ro #85289)

Impozit pe profit. Contract de privatizare

cu FPS prin sistemul MEBO. Reducerea impozitului reglementat prin Legea

nr.77/1994.  Consecințele abrogării legii

Abrogarea Legii nr.77/1994, prin O.U.G. nr.88/1997, nu

constituie temei legal de înlăturare a facilității prevăzută în contractul de

privatizare pe durata convenită cu FPS, în temeiul legii.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.27 din 14 ianuarie 2003

Reclamanta SC”P”SA a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Financiară Brașov și Direcția

Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Brașov

solicitând ca în contradictoriu cu pârâții să se dispună anularea Deciziei

nr.823/2000 a Ministerului Finanțelor Publice, Hotărârea nr.3/2000 a

Administrației Financiare și a Deciziei nr.30/2000 a  D.G.F.P.C.F.S. ca

nelegale,de stabilire, cu încălcarea Legii nr.77/1997 a obligației de a plăti,

printre altele, suma de 663.631.709 lei cu titlu de impozit pe profit și

975.840.259 de lei majorări de  întârziere.

Curtea de Apel Brașov – Secția comercială și contencios administrativ  a

respins acțiunea, prin sentința nr.145/F din 12 iulie 2000, reținând că actul

de control încheiat de Administrația Financiară Brașov ca și soluțiile date în

contestarea acestuia au stabilit legal datoriile către buget ale reclamantei,

că aceasta nu mai putea beneficia de prevederile Legii nr.77/1994, aceasta

fiind abrogată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 88/ 1997.

Reclamanta a formulat recurs, susținând, în esență, că nelegal nu s-a

reținut că facilitățile reglementate prin  Legea nr.77/1994 se aplică pe

durata contractului, deci și după abrogarea acestei legi.

Recursul este fondat.

Prin procesul verbal de control nr.2582 din 23.12.1999 întocmit de inspectorii

Administrației Financiare Brașov a fost verificată societatea recurentă asupra

modului în care a determinat și virat la bugetul de stat, obligațiile sale

fiscale, în perioada iulie 1995 – 30.09.1999.

Reclamanta a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acțiuni de la F.P.S.,

pentru privatizare prin sistem MEBO, la data de 8.04.1996, în conformitate cu

prevederile Legii nr.77/1994. Prin actul de control, ca și instanța de fond, se

susține că reclamanta recurentă în anul 1996 nu putea beneficia de reducerea cu

50% a impozitului pe profit decât de la data încheierii contractului, iar în

perioada anilor 1998 și 1999 nu putea beneficia de reducerea cu 30% a

impozitului pe profit în raport de reglementările O.U.G.nr.88/1997 care abroga

Legea nr.77/1994.

Această interpretare a instanței de fond nu este legală.

În conformitate cu prevederile art.50 din Legea

nr.77/1994 societatea comercială care se privatizează prin transmiterea de

acțiuni asociației - constituite conform acestei legi - beneficiază pe toată

durata achitării ratelor sau rambursării creditelor, în condițiile prevăzute în

contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, de reducerea cu 50% a impozitului

pe profit acțiunilor dobândite. Era o facilitate în scopul de a sprijini

financiar societatea, în perioada achitării obligațiilor financiare

contractuale. Nu se poate reține că acest contract, încheiat în anul 1996, care

a avut la bază un studiu de fezabilitate, întocmit având ca date și

facilitățile din Legea nr.77/1994, nu va mai menține convenția părților legal

încheiată, dacă în anul 1997, prin O.U.G.nr.88/1997, a fost abrogată.

Astfel fiind, nu se poate reține că

reclamanta recurentă are o datorie la buget în sumă de 690.115.989 lei care

provine din nerecunoașterea reducerii impozitului pe profit cu 50% și respectiv

30% conform Legii nr.77/1994 și O.U.G.nr.38/1997, ci se reține că refuzul

organelor de a recunoaște aceaste facilități este nelegal. Pe cale de

consecință nu se pot calcula majorările de întârziere la o sumă nedatorată în

care sens suma de 975.840.259 lei a fost reținută nelegal în sarcina

reclamantei recurente.

In raport de aceste considerente s-a admis recursul s-a casat sentința numai cu

privire la sumele de 663.631.709 lei și 975.840.259 lei reprezentând impozit pe

profit și majorări aferente, sume de plata cărora a fost exonerată reclamanta.

S-au  menținut alte dispoziții ale sentinței.