CtEDO 08.01.2008 Auto

KOCH v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
08.01.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOCH v. GERMANY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Ralf Koch, este un cetățen german care s-a născut în 1968 și locuiește în Nideggen în Germania. În ianuarie 1998, polițiștii au căutat sediul reclamantului pentru a obține dovezi referitoare la o infracțiune de presupunere ilegală a autorității, presupusă că a fost comisă de către reclamant în decembrie 1997. În ianuarie 1999, Oficiul Procurorului public Aachen a preferat o acuzație împotriva reclamantului cu Curtea de District Aachen (Amtsgericht). În iulie 1999, polițiștii au căutat din nou în sediul reclamantului pentru a confisca dovezi referitoare la trei conturi de falsificare a documentelor presupuse comise de reclamant în decembrie 1998, aprilie 1999 și iunie 1999. În noiembrie 2001, Oficiul Procurorului public Aachen a preferat o acuzație împotriva reclamantului în cadrul Curții de district Aachen. La 14 februarie 2003, Curtea de District Aachen, care s-a aderat la procedură a trei acuzații suplimentare referitoare la infracțiunile presupuse comise de reclamant în aprilie 1999, noiembrie 2000 și aprilie, mai și iunie 2001, a organizat o audiere în timpul căreia reclamantul a fost reprezentat de avocatul numit de instanță P. După audiere, Curtea de District Aachen a condamnat reclamantul de trei conturi de falsificare a documentelor, una de ipotecare ilegală a autorității în combinație cu încercarea de coerciție, falsificare a documentelor, leziunile corporale și suspectarea falsă asupra unei persoane nevinovate și a patru conturile de insulte și a condamnat-o la un an și opt luni de închisoare, suspendată la condamnare. Curtea de District a considerat ca fiind factori atenuanti pe care reclamantul a făcut-o mărturisire și că unele dintre infracțiunile au fost comise cu mult timp în urmă. În paralel cu aceste proceduri, urmărirea publică a instituit o procedură separată împotriva reclamantului în fața Curții de District de Düren pentru falsificarea documentelor presupuse comise de reclamant în 2002. La 14 februarie 2003, Curtea de District Düren a numit avocatul W. să reprezinte reclamantul în timpul procedurii dinaintea instanței respective. Întrucât W. nu a putut participa la audierea programată pentru 18 februarie 2003, Curtea de District, la aceeași dată, a anulat-o de la sarcinile sale. La 18 februarie 2003, Curtea de District a condamnat reclamantul, care nu a fost reprezentat de avocat, de falsificare a documentelor și a condamnat-o la o amendă de 2.000 de euro. La 12 mai 2003, Curtea Regională Aachen (Landgericht), în cadrul unei proceduri comune, a respins recursul reclamantului împotriva hotărârilor din 14 și 18 februarie 2003 ca fiind inadmisibil din cauza faptului că reclamantul nu a participat la ședința de judecată din 12 mai 2003. La 16 mai 2003, reclamantul a solicitat reintegrarea procedurii. El a afirmat că nu a putut participa la audierea curții, deoarece a fost admis la îngrijire intensivă din 11 până la 13 mai 2003 din cauza unei situații de urgență. În sprijinul acuzațiilor sale, el a numit fratele său martor. La 23 iunie 2003, Curtea Regională Aachen a respins cererea reclamantului. Acesta a remarcat faptul că reclamantul nu a prezentat suficiente informații cu privire la natura bolii sale, numele practicantului tratamentului sau spitalului la care a fost admis, nici nu a prezentat suficiente dovezi care să sprijine acuzațiile sale. La 30 iunie 2003, reclamantul a depus un recurs. În sprijinul acuzațiilor sale, el a trimis o scrisoare de spitalul Universității Aachen din 13 mai 2003. Potrivit conținutului acestei scrisori, reclamantul a fost admis la supraveghere intensivă după ce s-a plâns că a suferit un șoc electric în timp ce s-a uscat părul. Examinarea medicală nu a dezvăluit anormalități. La 5 septembrie 2003, Curtea de Apel din Colonia a respins recursul reclamantului, considerând că reclamantul nu a reușit să stabilească că a fost împiedicat să asista la audiere în instanță din cauza sa. Curtea de Apel a considerat că scrisoarea depusă de reclamant se bazează exclusiv pe declarația propriu a reclamantului privind presupusul incident de șoc electric și că examinarea medicală nu a dezvăluit nici o anomalie. La 16 mai 2003, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții Regionale din 12 mai 2003. La 30 septembrie 2003, Curtea de Apel din Colonia (Oberlandesgericht) a respins recursul reclamantului ca fiind inadmisibil din cauza faptului că reclamantul nu a prezentat motivele pentru recursul său în termenul legal de o lună. Prezenta decizie a fost transmisă reclamantului la 8 octombrie 2003. La 9 octombrie 2003, reclamantul a solicitat să fie reintegrat în cadrul procedurii. El a susținut că instanța a desemnat avocatul P. i-a promis, în timpul unei conversații telefonice, că va prezenta motivele apelului asupra punctelor de drept în timp util. Ca instrument de probă, reclamantul a depus o declarație declarativă dată de fratele său. Reclamantul a solicitat în continuare instanței să retragă avocatul desemnat de instanță P. La 4 noiembrie 2003, Curtea de Apel a informat reclamantul că dosarul a fost transferat Curții regionale pentru a decide la cererea de numire a unui nou consilier. La 26 noiembrie 2003, Curtea Regională Aachen a respins cererea reclamantului de a numi un nou avocat din cauza faptului că recursul reclamantului în privința punctelor de drept nu a avut o perspectiva de succes. La 8 decembrie 2003, reclamantul, reprezentat de avocatul W., a solicitat Curtea de Apel să-i acorde o ședință echitabilă și să rei-deschidă procedura de recurs. La 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel din Colonia a respins cererea reclamantului de a reintegra procedura ca fiind inadmisibilă. Având în vedere argumentele diferite formulate de avocatul P., Curtea de Apel a considerat că reclamantul nu a reușit suficient pentru a stabili că P. i-a promis că va prezenta motive pentru recursul său. În orice caz, cererea reclamantului a fost inadmisibilă deoarece reclamantul nu a prezentat motivele pentru recursul său, fie prin intermediul unui avocat, fie personal la registrul instanței, în termenul de o săptămână stabilit în art. 45 din Codul de Procedură Penală (a se vedea dreptul intern relevant, mai jos). Curtea de Apel din Colonia a respins, de asemenea, cererea reclamantului de a redeschide procedurile din cauza faptului că dreptul reclamantului la o ședință echitabilă nu a fost încălcat. La 26 februarie 2004, reclamantul a depus o plângere constituțională în care s-a plângut de conduita și de durata procedurii în fața instanțelor penale. La 21 mai 2004, Curtea Constituțională Federală, în calitate de judecător de trei judecători, a refuzat să accepte plângerea sa de judecată. art. 2 § 1 din Legea de bază germană, coroborat cu principiul statului de drept, garantează dreptul la proceduri rapide. În conformitate cu jurisprudența stabilită a Curții Constituționale Federale, instanțele și autoritățile judecătorești sunt invitate să atragă consecințele lungii procedurilor în orice etapă a procedurii. Potrivit acestora, între altele, întreruperea procedurii în conformitate cu art. 153 și 153a din Codul de Procedură Penală, limitarea procedurii în conformitate cu art. 154 și 154a din Codul de Procedură Penală sau reducerea sentinței (a se vedea, printre altele, decizia din 24 decembrie 1983 (nr. 2 BvR 121/83); decizia din 19 aprilie 1993 (nr. 2 BvR 1487/90); decizia din 21 ianuarie 2004, nr. 2 BvR 1471/03, Raportul Deciziilor Camerei (BVerfGK) nr. 2, p. 239 și secunde; decizia din 21 iunie 2006, nr. 2 BvR 750/06, 752/06 și 761/06. Secțiunea 341 [formă și termen] „1. Procesul privind punctele de drept se depune în fața instanței a cărei hotărâre este contestată, fie oral, care urmează să fie înregistrată de registr sau în scris, în termen de o săptămână de la pronunțarea hotărârii. În cazul în care pronunțarea hotărârii nu a avut loc în prezența inculpatului, termenul pentru inculpat începe să se desfășoare în conformitate cu hotărârea.” Secțiunea 345 [limită de timp pentru declararea motivelor] „1. Motivele, împreună cu motivele în cauză, sunt depuse instanței ale căror hotărâre este contestată cel târziu la o lună de la expirarea termenului de cerere a recursului. În cazul în care hotărârea nu a fost notificată până atunci, termenul trebuie să înceapă. Inculpatul poate face acest lucru numai sub forma unui anunț semnat de avocatul apărării sau care urmează să fie înregistrat oral de registrul instanței.” Secțiunea 45 [depunerea reintegrării procedurii] „1. Solicitarea de reintegrare a procedurii se depune...în o săptămână după ce încetează obstacolul (...). Faptele care justifică cererea sunt justificate în momentul în care cererea este depusă sau în timpul procedurii de la cerere. Actul omis se întreprinde în termenul limită pentru depunerea cererii (...).”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă