ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5316/2009

HOTĂRÂRE
23.01.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5316/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Pe

rolul Tribunalului Iași a fost înregistrată cererea reclamantei SC C.U. SA Iași

prin care a chemat în judecată ANSVSA solicitând obligarea acesteia la plata sumelor

de 312.951 RON, cu titlu de transport suplimentar, 100.000 RON, cu titlu de contravaloare

lucrări proiectare, 30.000 RON, cu titlu de pierderi provocate prin nerespectarea

contractului, sume actualizate cu rata inflației de la data introducerii acțiunii

și până la data plății efective, precum și a dobânzilor legale pentru fiecare din

aceste sume, de la data introducerii acțiuni și până la plata lor efectivă, a acestora,

de către pârâtă.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică

din 23 ianuarie 2009, natura juridică a obiectului cererii reclamantei a fost calificată

ca fiind de drept administrativ, contractul de execuție de lucrări din 17

ianuarie 2006 din executarea căruia decurg pretențiile reclamantei, fiind considerat

unul administrativ.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă

nr. 297/ca din 07 aprilie 2009, și-a declinat competența materială de soluționare

a cererii formulate de reclamanta SC C.U. SA Iași în contradictoriu cu pârâta ANSVSA

în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași

a avut în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 din C. proc. civ. care stipulează că

sunt de competența Curților de Apel procesele și cererile în materie de contencios

administrativ privind actele, autorităților și instituțiilor centrale și faptul

că pârâta este o autoritate publică centrală, pretențiile solicitate neconstituind

taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, motiv pentru

care stabilirea competenței materiale s-a făcut în raport cu calitatea pârâtei.

La rândul ei Curtea de Apel Iași și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, reținând că reclamanta pretinde despăgubiri în legătură

cu contractul de achiziție publică privind executarea lucrării „Posturi de inspecție

la frontiera A.", ca atare sunt incidente dispozițiile art. 286 din O.U.G.

nr. 34/2006, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, potrivit cărora

procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor

pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum

și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea

unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță

de către secția de contencios administrativ a Tribunalului în circumscripția căreia

se află sediul autorității contractante cu excepția litigiilor privind procedurile

de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de

interes național care se soluționează în prima instanță de Curtea de Apel București.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului

constată că instanța competentă este Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, pentru următoarele considerente:

Acțiunea are ca obiect pretenții care decurg

din executarea unui contract de execuție lucrări, respectiv suma de 312.951 RON

cu titlu de transport suplimentar, 100.000 RON cu titlu de contravaloare lucrări

proiectate, 30.000 RON cu titlu de pierderi provocate prin nerespectarea contractului,

sume actualizate cu rata inflației de la data introducerii acțiunii până la data

plății efective precum și dobânzile legale pentru fiecare dintre sumele solicitate.

Contractul a fost calificat în mod corect

de către Tribunalul Iași ca fiind contract administrativ întrucât este încheiat

între o autoritate publică centrală respectiv ANSVSA și are ca obiect pretenții

decurgând din neexecutarea unui contract de execuție lucrări.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 din

de contencios administrativ privind actele, autoritățile și instituțiile centrale.

Și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 stipulează că „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000

RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege organică nu se prevede

altfel".

De asemenea, potrivit art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004 „sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate

de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate

publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice,

achiziții publice".

Așa fiind și având în vedere natura juridică

a contractului, precum și faptul că parte a acestui contract este o autoritate publică

centrală, competența de soluționare aparține Curții de Ape Iași, secția contencios

administrativ și fiscal.

Dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006,

în forma invocată de Curtea de Apel Iași și potrivit cărora competența era stabilită

în favoarea Tribunalului, nu sunt aplicabile speței.

Conținutul art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006,

în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 16 august 2007, era

în sensul că pentru litigiile apărute după încheierea contractelor de achiziție,

este competentă instanța de judecată, ceea ce presupune, așa cum am arătat mai sus,

stabilirea competenței în funcție de dispozițiile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul

administrativ.

Stabilește competența de soluționare a

litigiului privind pe SC C.U. SA Iași și ANSVSA în favoarea Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

24 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7164/2004
d. USA. Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 11 din 26 ianuarie 2004, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iași. Pentru a pronunța aceast
ÎCCJ 2009-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3235/2009
A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta Asociația F. Vlădeni P.A.S., județul Iași în favoarea Curții de Apel Iași. Soluția a fost motivată în drept, potrivit prevederilor art. 3 pct. 4 C. proc. civ. și art. 45 din O.U.G. nr. 51 /1998. Curtea d
ÎCCJ 2012-12-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5360/2012
-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că în mod nelegal, prin neluarea în considerare a complexității stării de fapt și de drept, prima instanță a admis în parte acțiunea și a reținut că organul fiscal avea la dispoziție 55 de zile
ÎCCJ 2010-09-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3809/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 149/ CA din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a a dmis excepția necompetenței mate
ÎCCJ 2013-12-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7776/2013
care au fost stabilite obligații de plată a unor taxe și impozite, raportându-se la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în temeiul art. 158 alin. (3) din același cod, și-a declinat competența materială de soluționare a cauz
Sursă