ÎCCJ, decizie (scj.ro #85495)

Impozit pe profit.Determinarea profitului impozabil.Deductibilitatea cheltuielilor sub regimul de aplicare a art.4 al Ordonanței Guvernului nr.70/1994. În cazul în care procesul tehnologic avea ca rezultat un singur produs, cheltuielile fiind pe ansamblu, nu trebuie defalcate pe mai multe activități. Secția de contencios administrativ, decizia nr.2925 din 8 octombrie 2002 Societatea comercială „L.G.B.” SRL a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și Direcția Controlului Financiar Fiscal Prahova, pentru anularea deciziei nr.1083/2001 emisă de Ministerul Finanțelor, prin care a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal nr.243/2001, în sensul de a se anula în parte acest proces-verbal cu privire la refuzul recunoașterii caracterului deductibil la calculul profitului impozabil a sumei de 5.124.648.577 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal nr.243/2001 în mod greșit s-a luat măsura repartizării cheltuielilor de exploatare în perioada verificată, în sumă totală de 8.501.551.367 lei, în mod distinct asupra produselor de oxigen și azot, deoarece singurul produs finit a fost oxigenul, azotul nefiind obținut ca produs finit, situație în care nu poate fi vorba de realizarea vreunui venit. Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.272/2001, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr.1083/2001 și în parte a procesului-verbal nr.243/2001, constatând caracterul deductibil al sumei de 5.124.648.577 lei.

Instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, a rezultat că reclamanta a obținut și valorificat în cadrul procesului tehnologic ca element component al aerului, numai oxigen, în timp de produsul azot nu s-a realizat ca produs finit, situație în care aceasta în mod corect a procedat la repartizarea tuturor cheltuielilor de producție numai asupra produsului finit, respectiv oxigen, pentru care s-au realizat venituri. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor. În motivarea recursului s-a susținut că greșit instanța nu a avut în vedere dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.70/1994 – privind impozitul pe profit, conform căreia, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor și că intimata reclamantă nu a înregistrat venituri din azot ci numai din oxigen.

Recursul nu este fondat. Prin procesul-verbal nr.243 din 23 martie 2001, a cărui anulare în parte face obiectul cauzei, organele de control ale Direcției Controlului Financiar Fiscal Prahova au reținut că în contabilitatea societății intimate au fost înregistrate cheltuieli aferente procesului tehnologic în vederea obținerii și livrării a două produse (oxigen și azot) în sumă de 8.501.551.367 lei, din care suma de 5.124.648.577 lei (sumă ce face obiectul litigiului) reprezintă cheltuieli pentru obținerea azotului, în condițiile în care societatea nu a înregistrat venituri din producția de azot, ci numai din producția de oxigen. Se reține de asemenea că această sumă nu trebuie să fie luată în calcul la stabilirea rezultatului financiar pentru anul 2000. Cele reținute de organele de control nu au suport legal.

Art.4 din Ordonanța Guvernului nr.70/1994, privind impozitul pe profit, reglementa modul de determinare a profitului impozabil în sensul că „pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor”. Același text de lege prevede și ipoteza în care „ o cheltuială este aferentă mai multor activități” situație în care „ ea se repartizează pe activitățile respective”.

Această din urmă ipoteză, însă, nu se aplică în cazul societății intimate deoarece aceasta, în cadrul procesului tehnologic – proces unic - a obținut și valorificat ca produs finit numai oxigen; produsul azot nu s-a obținut, în condițiile în care separarea elementelor componente ale aerului, respectiv „oxigen” și „azot” nu sunt produse distincte în cadrul tehnologiei complexe din instalația deținută de reclamantă; cheltuielile necesare fiind pe ansamblu, ele nu pot fi defalcate pe fiecare produs potențial a fi obținut, ci asupra veniturilor realizate din livrarea produsului valorificat, respectiv din vânzarea oxigenului. Altfel spus, cheltuielile efectuate nu au fost aferente „mai multor activități”, pentru a putea fi „repartizată pe acestea”, unei singure activități complexe.

În aceste condiții, în mod legal intimata reclamantă a repartizat toate cheltuielile de producție în suma de 8.501.551.367 lei, aferentă obținerii atât a azotului cât și a oxigenului, numai asupra produsului finit obținut – oxigenul – pentru care s-au realizat venituri. Așa fiind, suma de 5.124.648.577 lei, reprezintă o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal, ea fiind aferentă realizării veniturilor. În raport de cele mai sus reținute, recursul a fost respins ca nefondat.