ÎCCJ, decizie (scj.ro #85495)

Impozit pe profit.Determinarea profitului

impozabil.Deductibilitatea cheltuielilor sub regimul de aplicare a art.4 al

Ordonanței Guvernului nr.70/1994.

În cazul

în care procesul tehnologic avea ca rezultat un singur produs, cheltuielile

fiind pe ansamblu, nu trebuie defalcate pe mai multe activități.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.2925 din 8 octombrie 2002

Societatea comercială „L.G.B.” SRL  a  chemat

în   judecată  Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală

a Finanțelor Publice Prahova și Direcția Controlului Financiar Fiscal Prahova,

pentru anularea deciziei nr.1083/2001 emisă de Ministerul Finanțelor, prin care

a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal nr.243/2001, în sensul

de a se anula în parte acest proces-verbal cu privire la refuzul recunoașterii

caracterului deductibil la  calculul profitului impozabil a sumei de

5.124.648.577 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal  nr.243/2001

în mod greșit s-a luat măsura repartizării cheltuielilor de exploatare în

perioada verificată, în sumă totală de 8.501.551.367 lei, în mod distinct

asupra  produselor de oxigen și azot, deoarece singurul produs finit a

fost oxigenul, azotul nefiind obținut ca produs finit, situație în care nu

poate fi vorba de  realizarea vreunui venit.

Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr.272/2001, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei

nr.1083/2001 și în parte a procesului-verbal nr.243/2001, constatând caracterul

deductibil al sumei de 5.124.648.577 lei.

Instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, a rezultat

că  reclamanta a obținut și valorificat în cadrul procesului tehnologic

ca  element component al aerului, numai oxigen, în timp de produsul azot

nu s-a  realizat ca produs finit, situație în care aceasta în mod

corect  a procedat la repartizarea tuturor  cheltuielilor de producție

numai asupra produsului finit, respectiv oxigen, pentru care s-au realizat

venituri.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice Prahova în  nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor.

În motivarea recursului s-a susținut că greșit instanța nu a avut în vedere

dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.70/1994 – privind  impozitul pe

profit, conform căreia, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile

sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor și că intimata

reclamantă nu a înregistrat venituri din azot ci numai din oxigen.

Recursul nu este fondat.

Prin procesul-verbal nr.243 din 23 martie 2001, a cărui anulare în  parte

face  obiectul cauzei, organele de control ale Direcției Controlului

Financiar Fiscal Prahova au reținut că în contabilitatea societății intimate au

fost înregistrate cheltuieli aferente procesului tehnologic în vederea

obținerii și

livrării a două produse (oxigen și azot) în sumă de 8.501.551.367

lei, din care suma de 5.124.648.577 lei  (sumă ce face obiectul

litigiului) reprezintă cheltuieli pentru obținerea azotului, în condițiile în

care societatea nu a înregistrat venituri din producția de azot, ci numai din

producția de oxigen. Se reține de asemenea că această sumă  nu trebuie să

fie luată în calcul la stabilirea  rezultatului financiar pentru anul

2000.

Cele reținute de organele de  control nu au  suport legal.

Art.4 din Ordonanța Guvernului nr.70/1994, privind impozitul pe profit,

reglementa modul de determinare a profitului impozabil în sensul că

„pentru determinarea profitului impozabil,

cheltuielile sunt deductibile  numai dacă sunt aferente realizării

veniturilor”.

Același text de lege prevede și ipoteza în care „ o cheltuială este aferentă

mai multor activități” situație în care „ ea se repartizează pe activitățile

respective”.

Această din urmă ipoteză, însă, nu se aplică în cazul  societății intimate

deoarece aceasta, în cadrul   procesului tehnologic – proces unic

- a obținut și valorificat ca produs finit numai oxigen; produsul azot nu

s-a obținut, în condițiile în care separarea elementelor  componente

ale  aerului, respectiv „oxigen” și „azot” nu sunt produse distincte

în  cadrul tehnologiei complexe din  instalația deținută de

reclamantă; cheltuielile necesare  fiind pe ansamblu, ele nu pot fi

defalcate pe fiecare produs potențial a fi obținut, ci asupra veniturilor

realizate din livrarea produsului valorificat, respectiv din vânzarea

oxigenului.

Altfel spus, cheltuielile efectuate nu au fost aferente „mai multor

activități”, pentru a putea fi „repartizată pe acestea”, unei singure

activități complexe.

În aceste condiții, în mod legal intimata reclamantă a repartizat toate

cheltuielile de producție în suma de 8.501.551.367 lei, aferentă obținerii atât

a azotului cât și a oxigenului, numai asupra produsului finit obținut –

oxigenul – pentru care s-au realizat venituri.

Așa fiind, suma de 5.124.648.577 lei, reprezintă o cheltuială deductibilă din

punct de vedere fiscal, ea fiind aferentă realizării veniturilor.

În raport de cele mai sus  reținute, recursul a fost respins ca nefondat.