ÎCCJ, decizie (scj.ro #82607)

Suspendarea judecării recursului dispusă în

baza art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ. Aprecierea judecătorului

În reglementarea incidentelor survenite pe parcursul soluționării cauzelor,

în curs de desfășurare, suspendarea judecății pentru cazurile prevăzute de art.

244 C. proc. civ. este privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea

judecătorului de a aprecia, în funcție de situații de fapt, de la caz la caz,

oportunitatea dispunerii acestei măsuri în așa fel încât drepturile procesuale

ale părților să fie exercitate cu bună-credință

.

Secția civilă, decizia nr.1092 din 19 martie 2003

Reclamanții C.F. și N.V. au chemat în judecată pârâții I.E., E.E., S.V. și B.V.

pentru a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la averea rămasă de pe

urma defunctei Ș.M.

Prin sentința civilă nr.1260 din 26 septembrie 2001, Judecătoria Pucioasa a

admis în parte acțiunea și cererile completatoare, a stabilit șase loturi

pentru fiecare dintre părți.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta I.E. criticând soluția

pronunțată pentru greșita  compunere a masei succesorale, ignorarea

actului de proprietate nr.1038/1974, modalitatea constituirii loturilor.

Prin decizia nr.585 din 27 mai 2002, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă a

respins apelul.

Împotriva deciziei  din apel a exercitat calea de atac a recursului

aceeași pârâtă aducând critici  în sensul că instanțele „au acordat

mai mult decât s-a cerut„ referitor la suprafața de teren de 396,5 m

2

,

analizând eronat înscrisurile depuse  și nu au inclus  în masa

partajabilă terenul și construcția ce face obiectul contractului de

vânzare-cumpărare nr.1038/1974.

La termenul din 1 octombrie 2002, recurenta-pârâtă I.E. a depus certficatul de

grefă nr.1203/2002 al Judecătoriei Pucioasa, copie de pe cererea de chemare în

judecată, arătând că pe rolul acestei instanțe este înregistrată o acțiune în

constatare, formulată în contradictoriu cu celelalte părți din actualul proces

de partaj   și a solicitat suspendarea judecății, în temeiul

art.244  alin.(1) pct.1 C.proc.civ..

Intimata-reclamantă C.F. s-a opus suspendării judecării recursului, învederând

că dezlegarea pricinii nu atârnă de existența sau inexistența unui drept care

face obiectul unei alte judecăți, prin care I.E. tinde să-și constituie un

titlu de proprietate.

Instanța de recurs a admis cererea de suspendare a judecății recursului, în

temeiul art.244 alin.(1) pct.1 C.proc.civ., prin încheierea din 1 octombrie

2002, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul procedural

mai sus indicat, întrucât rezultă că între părți există un litigiu având ca

obiect suprafața de teren de 900 m

2

.

Împotriva încheierii a declarat recurs reclamanta solicitând casarea acesteia

și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea continuării judecății,

susținând că în mod greșit a reținut instanța de recurs că soluția ce urmează a

fi pronunțată în dosarul nr.1203/2002 al Judecătoriei Pucioasa are înrâurire

asupra existenței sau inexistenței unui drept care face obiectul unei alte

judecăți, în speță recursul din dosarul nr.4518/2002 al Curții Supreme de

Justiție.

În drept, recurentul și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art.27 din

Legea nr.56/1993.

Chiar dacă temeiul invocat de recurentă nu este fidel motivelor de recurs,

limitativ și expres prevăzute de art.304 pct.1-10 C.proc.civ., din conținutul

dezvoltat în criticile expuse, în motivarea recursului, Curtea apreciază că

acesta poate fi încadrat în motivele prevăzute de același articol.

Ca atare, instanța este îndrituită a-l încadra, această facultate, fiindu-i

conferită prin chiar textul art.306 alin. (3) din același cod, în Titlul V,

Capitolul I. , Recursul Secțiunea I. Termenul și formele recursului, ce

reglementează calea extraordinară de atac a recursului.

Prin prisma motivelor invocate, recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Fără o motivare argumentată,  instanța de recurs a dispus suspendarea

judecării acestei căi de atac, mărginîndu-se la a indica actele depuse de I.E.,

fără însă a explicita în ce măsură dezlegarea pricinii, ce formează

obiectul  dosarului mai sus arătat, ar avea sau nu efect în soluționarea

recursului ce vizează ieșirea din indiviziune asupra averii rămasă de  pe

urma defunctei Ș.M., decedată la 1 aprilie 1994.

În reglementarea incidentelor survenite pe parcursul  soluționării

cauzelor, în curs de desfășurare, suspendarea în baza art. 244 C. proc. civ. este

privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea judecătorului de

a aprecia, în funcție de situația de fapt, de la caz la caz, oportunitatea

dispunerii acestei măsuri, în așa fel încât drepturile procesuale ale părților

să fie exercitate cu bună credință.

Acțiunea ce face obiectul dosarului nr.1203/2002 aflată pe rolul Judecătoriei

Pucioasa ce tinde la constatarea unui drept trebuie analizată sub aspectul

determinării unei legături care să justifice măsura întreruperii cursului

judecății și raportat la data introducerii acțiunii în constatare.

Cum ieșirea din indiviziune a fost introdusă la 25 septembrie 1996, fiind în

rejudecare în fază de recurs, este neîndoielnic că acțiunea ce formează

obiectul dosarului nr.1203/2002 ar duce la tergiversarea soluționării

cauzei,  împietând asupra drepturilor părților de a beneficia de o

judecată într-un timp rezonabil.

Față de obiectul acțiunii în constatarea unei eventuale simulații și cum în

acțiunea de partaj succesoral (aflat în fază de recurs) nu s-a contestat

certificatul de moștenitor nr.2146/17 noiembrie 1994, nu are relevanță, în

soluționarea acestei din urmă cauze, existența unui litigiu prin care se tinde

a se constata un drept de proprietate, titulară fiind pârâta I.E.

De asemenea, este de precizat că și sub aspectul  mențiunii „irevocabilă”

încheierea de suspendare este greșită în înțelesul că nu este

susceptibilă  de a fi atacată cu recurs, câtă vreme această cale de atac

este expres prevăzută de art.244

1

alin.(1) C.proc.civ.

Concluzionând, Curtea a apreciat că nu se impunea suspendarea judecării

recursului, astfel că în temeiul art.312 alin. (1) teza I, a admis recursul, a

casat încheierea de suspendare și a trimis cauaza aceleiași instanțe, pentru

continuarea judecății.